| Necurăţia sufletului
Cea mai mare necurăţie a trupului este o nimica toată faţă de necurăţia sufletului pângărit. Puţină apă şi puţin săpun sunt de ajuns ca toată murdăria trupească să fie spălată: şi noroiul şi murdăria şi păduchii şi urâciunea. Însă murdăria sufletului nu se poate spăla cu nici un mijloc, până ce nu se înnoieşte sufletul.
Un parchet murdar se spală fără să fie nevoie să-1 înlocuieşti cu altul ca să fie curat. Însă aerul încărcat din casă nu se poate spăla cu nimic, nu se poate curăţi, trebuie să fie înlocuit cu aer proaspăt.
Tot aşa trebuie să fie şi cu sufletul. Sufletul întinat trebuie să fie renăscut, reînnoit, ca să fie curat. Când camera are fereastră, este uşor ca aerul stricat să fie dat afară şi înlocuit cu altul proaspăt. Însă cum se va împrospăta aerul în camera lipsită de ferestre şi uşă? Sufletul care are vreo fereastră îndreptată spre Dumnezeu, uşor va fi împrospătat, curăţit, renăscut. Dar cum se va curăţi însă sufletul întinat în care nu este nici-o deschizătură spre Dumnezeu, Izvorul împrospătării şi al întineririi sufletului?
Sora moarte
Sora moarte ne dezleagă de cele de aici: de ispite, de căderi, de pământ… de necazuri. De aceea, cine o primeşte ca pe o dezlegare de acestea, o doreşte ca pe o odihnă şi ca pe o cale de unire cu Hristos, şi pentru acela - ea e sora moarte. Pentru cei legaţi cu pământul, ea e înspăimântătoarea sentinţă de moarte.
Sora moarte mai are şi darul că aduce călătorului din lumea aceasta toate întâmplările vieţii sale într-o clipită.
Deci este o vreme când toţi muritorii, ori vor, ori nu vor, ori cred, ori nu cred, trebuie să cunoască Adevărul, căruia poate că o viaţă întreagă I-au stat împotrivă.
Dostları ilə paylaş: |
