Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

Biruinţa din pustia Carantaniei

Motto: „Iisus nu  a venit în pustie în slava lui Dumnezeu ci în firea smerită a omului, ca în aceasta să-1 bată pe diavol.

Precum e în ordinea naturală a lucrurilor, aşa şi în ordinea spirituală a destinelor nu lipsesc verificările. Trebuie să-ţi cunoşti puterile şi să-ţi ştii împotrivirile.

Deşi Iisus îşi avea un destin, lămurit încă de la 12 ani în Templul din Ierusalim şi con­firmat în pustia Iordanului pe la 30 de ani, totuşi nu a fost scutit de verificarea lui în pustia Carantaniei.

Între aceste două pustii cresc marile des­tine. Într-una se nasc, iar în cea de-a doua se verifică. Abia oamenii marilor singurătăţi pot să învingă singurătatea lor între oameni, ca pe un lucru cunoscut.

Oamenii mărunţi, bursierii vieţii, se acomodează lumii, n-o combat ieşind din ea în pustie. Oamenii împovăraţi de un destin încă mai caută să acomodeze lumea la ei, de aceea ei ies din lume şi îşi meditează desti­nul în liniştea marilor singurătăţi. Ei trebuie să iasă în pustie. „Duhul L-a scos pe Iisus în pustie” (Marcu 1,12).

Dacă în pustia Iordanului erau Ioan şi mulţimile, în pustia Carantaniei erau fiarele şi fiara cea mai mare: diavolul. Mântuirea noastră a atârnat de sorţii luptei dintre Iisus şi satana. Dacă omul străvechi a pierdut lupta aşa de uşor, nici nu s-a luptat chiar, Omul cel nou avea să recâştige victoria pierdută şi victoriile pierdute se recâştigă mai greu.

Să urmărim textele: „Atunci dus a fost Iisus în pustie «mânat de Duhul lui Dumne­zeu» ca să fie ispitit de diavolul.”

Deci Iisus a mers în pustie din ascultare, „mânat de Duhul Sfânt”. Nu El de la El a mers să postească şi încă până la istovire. Nu El a chemat ispita; ea trebuia să vină, ca la tot omul.

Simţi o misiune? Împotrivirile te aşteap­tă. De aceea ai nevoie de post şi rugăciune către cel Atotputernic, Care ţi-a dat misiunea, ca să o sprijine. Acestea întăresc, oţelesc sufletul în faţa adversităţilor, în faţa jertfei.

Cunoaştem pustia Iordanului unde Ioan învăţa pe oameni lupta cu ei înşişi - lupta pocăinţei.

În pustia Carantaniei însă, coama unui munte uscat, locuiau doar fiarele, vulpile şi şacalii. Şi aici a venit Iisus, iar la sfârşitul celor 40 de zile, cu al căror număr s-a numit însăşi pustia, a venit şi fiara cea mai mare: diavolul.