Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

Cel ce ţine în suferinţă neamul omenesc, îi propune lui Iisus o minune cu ieşire din suferinţă. O propunere în aparenţă raţională.

Acestei raţiuni perfide, Iisus îi răspunde: ,,Scris este”, îi răspunde cu Revelaţia. Viclea­nul ştie şi el Scriptura. Deci, dacă n-a isprăvit nimic cu acul îndoielii, încearcă o săgeată mai ascuţită: ispitirea de Dumnezeu - verifi­carea concretă a Scripturilor tot cu îndoiala!

„Şi L-a dus în Ierusalim şi L-a pus pe aripa templului şi i-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos; că scris este:« Că Îngerilor Săi va porunci pentru Tine ca să Te păzească, şi pe mâini Te vor ridica ca nu cumva să-Ţi loveşti de piatră piciorul Tău»” (Luca 4, 9-11).

Dar capătă răspunsul categoric: „Şi iarăşi scris este: să nu ispiteşti pe Domnul Dumne­zeul tău” (Luca 4,12). (Ispitirea de Dumnezeu este interzisă!). Deci până aici cu îndoiala, această aşa-zisă „virtute” a raţiunii.

Nu-i mai rămâne diavolului decât legiti­marea nebuniei sale: cumpărarea lui Iisus.

Apoi L-a dus pe Dânsul diavolul pe un munte foarte înalt. De pe vârful acestui munte I-a arătat într-o clipă toată strălucirea împărăţiilor lumii şi slava lor deşartă, toată minciuna lor îmbrăcată în trufie; şi I-a zis Lui: „Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei închina mie” (Matei 4, 8-9). Diavolul cre­dea, şi crede nebuneşte, că de la căderea lui pe pământ şi mai ales de la căderea omului, lumea aceasta e a lui. Acum făcea marea concesiune: „Închină-Te mie şi Ţi-o dau Ţie”. Trufia dă gratuit lumea (deşi era o danie mincinoasă şi perfidă), numai să rămână el cu trufia lui deasupra. Iisus îi răspunde diavolului ripostându-i că cere o închinare interzisă: „Mergi înapoia Mea, satano, că scris este: Domnului Dumnezeului tău să te în­chini şi Lui Unuia să-I slujeşti!” (Matei 4,10). Şi a plecat satana, „până la o vreme”, până când oamenii robiţi de el şi de slugile sale L-au dus pe Iisus în a doua pustie fioroasă: dealul Golgotei, şi I-au spus cam aceleaşi cuvinte: „Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce şi vom crede în Tine” (Matei 27,48).

Diavolul a fost luat de unii drept delegat al raţiunii care cere lui Dumnezeu evidenţa. Iisus i-a refuzat diavolului orice dovadă a Dumnezeirii Sale.