Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

Sare sunt şi slujitorii lui Dumnezeu între oameni, ca să nu se strice natura omeneas­că. Deci, dacă slujitorii (preoţii) nu mai au rolul de sare (fiind cu risc acest fel de a fi!), iată, vor fi călcaţi în picioare, cinstea lor va fi terfelită.

De multe ori se aude că răspunderea pen­tru relele în care au dat oamenii e răsturnată în seama slujitorilor lui Dumnezeu. Vinovăţia este însă pe din două.

Şi atunci, păstorul, predică în pustie!

Cât foc şi câtă sare trebuie să ai ca să înflo­rească pustia din lăuntrul omului ca crinul?

„Pentru înmulţirea neascultării a luat Dumnezeu cuvântul de pe pământ”.

Prejudecăţile - păcate ale minţii - ochiul care trebuie scos - trebuie ca fiecare dintre noi să ne vedem de ochelarii proprii şi să-i ştergem de praful păcatelor altora, că nu acelea ne vor mântui; ci atunci să nădăjduim mântuirea când ochii noştri nu mai văd paiul nimănui, ca pe toţi să-i învăluim cu iubirea care iartă totul şi înţelege totul.

*

Sunt draci pe care-i poate scoate Dumne­zeu din oameni şi sunt oameni din care nu poate Dumnezeu scoate dracii. Mare tragedie!

Iată, de pildă, un fel de oameni care suspectează cea mai curată facere de bine. Parcă e un blestem: ies dintr-unii şi se întăresc „legiune” într-alţii. Unele dintre aceste victime sunt toţi cei ce nu admit Dumnezei­rea lui Iisus. Fiindcă Iisus e o realitate care se impune până şi măsurării timpului şi Se impune ca un Stăpân liniştit a toate.