Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

COPII ÎNŢELEPŢI

ŞI „ÎNŢELEPŢII“ FĂRĂ SENS

- 51 -­

Cei 70 de ucenici, trimişi ca nişte miei în mijlocul lupilor, se întorceau bucuroşi de reuşita misiunii, vestind pe Iisus: „Doamne, şi dracii ni se supun întru numele Tău!” Iisus le-a frânat puţin bucuria, pomenindu-le de căderea lui Lucifer şi adăugând: „Iată v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului…” ,,Dar să nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile se pleacă vouă, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în Ceruri” (Luca 10,20).

Atunci a tresăltat Iisus de bucurie şi a mulţumit Tatălui că ascunde acestea înţelepţilor şi le descoperă copiilor. - Adică celor ce primesc ale lui Dumnezeu, într-un entuziasm de bucurie, fără umbră dialectică. În firea minţii omeneşti este sădită necesitatea unui garant al lumii, al adevărului, al realului şi al omului însuşi. Dar dacă omul nu-L primeşte pe care este, altul nu găseşte; - şi îndată nu mai este nimenea care să garanteze nici veşnicia ta. „Toate îmi sunt date Mie de Tatăl”: în garanţie, în sprijinire şi în desăvârşire.

Dacă putem fi traşi la răspundere pentru o viaţă, ca timp pierdut, şi osândiţi la o eternitate negativă, absurdă, aceasta se întâmplă că am scos pe Iisus din ale Sale: L-am scos din noi, din rostul Său în noi. Constituim o împărăţie fără El, împotriva Lui. E greu de priceput cum pentru 20-40-60 de ani pământeşti, să plăteşti fără de sfârşit. Cu toate acestea nu e nedreptate la Dumnezeu, pentru că: atâţia ani, sigur erau o vreme de ajuns pentru o decizie, în care împărăţie să fii. Viaţa aceasta nu are scopul în sine. A o trăi ca scop în sine, înseamnă să negi, sa alungi pe Iisus din tine, să alungi Sensul şi să rămâi cu non-sensul. A trăi aşa, înseamnă să răspunzi lui Iisus: toate Ţi-ar fi date Ţie, afară de mine; eu m-am dat altuia!

Dacă Iisus a fericit pe cei ce văd în El un Sens, o garanţie şi o desăvârşire, înşirând pe prooroci şi împăraţi, sigur că cei ce nu găsesc în aceasta fericirea, sunt nefericiţi şi nu-L vor vedea niciodată.

Aceia sunt „întelepţii” care şi-au pierdut Sensul.

Faţă de Dumnezeu preferaţi să fiţi copii şi fiii lui Dumnezeu veţi fi. Aceasta e o înţelepciune mai mare, una din bucuriile lui Dumnezeu, scrisă în Cartea Vieţii, pe numele fiecăruia care se decide aşa!

Prislop, Luni XXIII

23.X.949    Luca 10,22-24