SEMNUL LUI IONA
- 59 -
„Iudeii cer minuni şi elinii înţelepciune caută”. Aşa-i caracterizează sfântul Pavel pe iudei şi pe elini.
Iisus le-a spus că din viclenie cer semne, nu din dorinţa de a crede. Drept aceea li se refuză cererea.
Totuşi Iisus şi Creştinismul dăinuieşte de-a lungul veacurilor datorită minunii Învierii lui Iisus din morţi.
Atenienii, deşi aveau pasiunea „de a şti ce mai e nou”, când au auzit pe sfântul Pavel vorbind despre învierea din morţi, aceasta li s-a părut o absurditate, şi 1-au întrerupt scurt: „despre aceasta te vom asculta altădată !” (Faptele Apostolilor 17,32).
Învierea nu încăpea nici în Templul lui Solomon, nici în Areopagul Atenei; nu o putea cuprinde nici înţelepciunea lui Solomon, nici Areopagul înţelepciunii, fiindcă aci, în Iisus, era mai mult decât Solomon, Iona şi Platon.
Acesta era scopul minunii străvechi a lui Iona, trimis la niniviteni prin pântecele chitului şi purtat trei zile şi trei nopţi prin adânc: să prefigureze cele trei zile de la răstignirea până la Învierea lui Iisus. De atunci Învierea e lumina care luminează în sfeşnicul lumii.
Nu e mirare că n-o înţeleg oamenii. Ei nu înţeleg decât lucrurile pe care le pot face ei, iar acestea toate sunt biete lucruri sub vremi.
Nici nu ne putem da seama de divina smerenie a lui Iisus, care ştia precis prin ce are să treacă şi ce biruinţă are să aibă. Iadul tot nu I-a făcut ce I-au făcut oamenii.
Acolo s-a dus ca Dumnezeu: ce putea iadul să-I facă?
Când va veni a doua oară, ca Dumnezeu în slavă, ce-I vor mai putea face oamenii ?
Iată ce „e mai mult” în Iisus decât semnul lui Iona.
Prislop, Luni XXIV
30.X.949 Luca 11,29-33
Dostları ilə paylaş: | 
