Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

UN OM NOU SE NAŞTE

„CARELE PENTRU NOI OAMENII…

S-A FĂCUT OM”

- 120 -

Ca să ne dam seama de semnificaţia cosmică pe care o are Naşterea din Betleem, o integrăm între marile referinţe ale lui Dumnezeu la creaţie. Patru mari intervenţii ale lui Dumnezeu fac lumea să aibă o noimă, o explicaţie şi un sens. Acestea sunt următoarele:

1. Creaţia lumii,

2. Potopul ei,

3. Întruparea Mântuitorului,

4. Sfârşitul lumii, sfârşitul istoriei.

Intervenţii stihiale, după principalele Sale definiţii. Astfel: de două ori Dumnezeu este „iubire” şi de două ori „sfârşit”.

I. „Dumnezeu este iubire”: 1. La zidirea făpturii şi 2. La refacerea făpturii în Iisus Hristos.

II. ,,Eu sunt… sfârşitul”: 1. Precum a fost la potop, prin apă şi 2. La sfârşitul lumii, prin foc. „Dumnezeu este şi foc mistuitor” (Evrei 12,29).

Aceste patru referinţe mari ale lui Dumnezeu la creaţie se întreţes în următoarea ordine „istorică”: