Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

Cum trăiesc creştinii în lume

Creştinii nu se deosebesc de ceilalţi oameni nici prin pământ, nici prin grai, nici prin haine; fiindcă nu locuiesc în oraşe proprii, nu se folosesc de un dialect paralel şi nici nu duc o viaţă paralelă. Învăţătura lor n-a fost găsită printr-o invenţie sau excogitare a unor oameni curioşi, nici nu promovează vreo doctrină omenească, ca alţii.

Locuind în cetăţi greceşti ca şi barbare, cum s-a hărăzit fiecăruia şi urmând obiceiurile locului în ce priveşte hainele, regimul hranei şi restul vieţii, arată minunata şi recunoscut paradoxala constituţie a cetăţeniei lor.

Locuiesc în patrii proprii, dar ca nişte emigranţi, iau parte la toate (treburile publice) ca nişte cetăţeni şi suportă toate (îndatoririle) ca nişte străini. Orice pământ străin le este patrie, şi orice patrie le este străină.

Se căsătoresc ca toţi, nasc prunci, dar nu-şi aruncă odraslele.

Stau la o masă comună, dar nu şi la un pat (comun).

Sunt în trup, dar nu vieţuiesc după trup.

Petrec pe pământ, dar au cetăţenia în cer.

Se supun legilor hotărâte şi prin vieţile lor biruie legile.

Iubesc pe toţi şi sunt prigoniţi de toţi; sunt necunoscuţi şi condamnaţi.

Sunt omorâţi şi fac vii pe alţii.

Sunt săraci şi îmbogăţesc pe mulţi; sunt lipsiţi de toate şi prisosesc în toate.

Sunt necinstiţi şi se slăvesc în necinstiri.

Sunt huliţi şi sunt îndreptaţi.

Sunt defăimaţi şi binecuvântează; sunt ocărâţi şi cinstesc (pe aceia ce-i ocărăsc).

Fac binele şi sunt pedepsiţi ca nişte răi; pedepsiţi fiind, se bucură ca unii făcuţi vii.

Sunt combătuţi de iudei ca fiind de altă seminţie cu ei şi sunt persecutaţi de păgâni, dar cei care-i urăsc nu ar putea spune cauza duşmăniei lor.

Simplu spus, ceea ce este sufletul în trup aceasta sunt creştinii în lume.

Sufletul e răspândit ca o sămânţă în toate mădularele trupului, iar creştinii sunt răspândiţi în cetăţile lumii.

Sufletul locuieşte în trup, dar nu este din trup; iar creştinii locuiesc în lume, dar nu sunt din lume.

Sufletul nevăzut e detinat într-un trup văzut, iar creştinii sunt cunoscuţi că sunt în lume, dar cinstirea pe care o aduc lui Dumnezeu rămâne nevăzută.

Trupul urăşte sufletul şi se războieşte cu el deşi nu e cu nimic nedreptăţit de el, pentru că e împiedicat să se bucure de plăceri, şi pe creştini lumea îi urăşte deşi nu e cu nimic nedreptăţită de ei, pentru că se împotrivesc plăcerilor.

Sufletul iubeşte trupul care-1 urăşte şi mădularele lui; iar creştinii iubesc şi ei pe cei ce îi urăsc pe ei.

Sufletul e închis în trup, dar el ţine la un loc trupul; creştinii sunt deţinuţi în arestul lumii, dar ei ţin la un loc lumea.

Sufletul nemuritor locuieşte într-un cort muritor; iar creştinii locuiesc şi ei în corturi stricăcioase aşteptând nestricăciunea în ceruri.

Sufletul se face mai bun suferind cele rele în ce priveşte hrana şi băutura, iar creştinii pedepsiţi în fiecare zi se înmulţesc tot mai mult.

Într-o atât de mare poziţie i-a pus Dumnezeu, pe care nu le este îngăduit a o părăsi.

Epistola către Diognet V - VI scrisă de către Panten (primul profesor al şcolii creştine din Alexandria).