Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

Cornea Elena (Hârseni):

Când m-am dus a doua oară la Părintele, dânsul se încălzea la reşou şi nu prea te lăsa să-i săruţi mâna, dar eu m-am repezit, i-am prins mâna şi i-am sărutat-o.Zice:„Tu, tu nu te-ai lăsat până nu mi-ai pupat mâna,aşa-i?”.

Tot atunci era o femeie din Drăguş şi a zis Părintele către ea: „Câţi copii ai?”. Ea a zis că unul. „Şi ceilalţi unde sunt?”. Ea plângea. „De ce plângi?”. I-a spus că o bate copilul. „Zi tare că de la tine trebuie să înveţe  altele şi de la altele trebuie să înveţi şi tu. Ştii de ce te bate? Ceilalţi, pe care i-ai dat afară, cer răzbunare. Şi aşa o să te petreci cât o să trăieşti şi o să răspunzi de toţi cei pe care i-ai dat”.

Alta a zis: „Părinte la noi nu se mai ţine a treia zi de Rusalii. E bine?”. Părintele a zis: „Măi, măi, Rusaliile sunt închinate Sfintei Treimi. Cine îndrăzneşte să taie o persoană din Sfânta Treime, acela va răspunde cu sufletul lui, mă! La Rusalii se ţin trei zile, mă, nu două”.

Au fost nişte oameni de la noi din sat în Postul Paştilor la Părintele şi i-a zis unuia în biserică -era plină biserica- „Mă, să mai posteşti!”. Unul de la noi din sat i-a zis: „Da, Părinte, postim”. Dar Părintele i-a zis: „Da, mă, chiar tu o să posteşti cu slană în traistă!”.

Când am mers a doua oară la Părintele la Drăgănescu ne uitam la icoana Învierii Mântuitorului. Şi Părintele a zis: „Ce vă miraţi?”. Noi nu vorbisem nimic. „Eu ştiu că vă miraţi. Dar Mântuitorul după ce a înviat nu a mai fost cu trup pământesc, a fost cu trup duhovnicesc. Aşa vom fi toţi la Înviere. Nu mai suntem cu trupurile acestea, ele se prefac în trupuri duhovniceşti”.

Unei femei din sat i-a murit soţul şi 1-a întrebat pe Părintele unde s-a dus soţul ei. Părintele i-a zis că dacă s-a pregătit pe lumea asta, s-a spovedit şi s-a cuminecat aşa cum trebuie, atunci s-a dus la bine. Dacă nu, s-a dus la osândă.

Într-o familie bărbatul a avut cancer şi doctorii i-au mai dat puţin de trăit. S-a dus la Părintele care i-a zis: „Bine, mă, că ai venit. Bine că n-ai venit mai târziu!”. I-a spus să se ducă acasă să se spovedească şi el şi familia lui, toate rudele, apoi să meargă din nou la dânsul. S-a dus şi s-a împărtăşit. Înainte de a se mai duce la Părintele s-a dus la medic că trebuia să-i mai dea tratament. Dar medicul i-a zis că nu mai are cancer. Apoi s-a dus la Părintele care ştia că a fost mai întâi la doctor şi i-a spus: „Să vă rugaţi, mă, să vă rugaţi, mă, să vă rugaţi, mă! Degeaba plătiţi la preoţi să se roage pentru voi dacă voi nu vă rugaţi”. Părintele a mai spus că pomenile pentru morţi nu se fac cu rudele şi cu vecinii, ci cu cei săraci, care nu au.

*

La mormântul Părintelui era o doamnă cu o fată (nu ştiu de pe unde) de vreo 15 ani şi a fost cu ea prin multe state ale lumii şi nu-i găsea boala. Cineva a îndrumat-o să meargă cu ea la Părintele Arsenie la mormânt. La două săptămâni venea la mormânt şi se închina înainte de a veni nu se putea nici apleca, o durea tare spatele. A venit vreun an de zile şi s-a făcut mai bine.

Eram la Prislop, am ieşit de la biserică şi se făcea un parastas. În familia care făcea parastasul era un copil (de vreo 4-5 ani) care nu putea vorbi. Au mers şi la mormânt şi copilul stătea la picioarele Părintelui Arsenie. A mers şi la cruce şi, dintr-o dată, a început să strângă în braţe crucea Părintelui. Apoi a început să vorbească, nu foarte bine, dar a început să vorbească. Preotul de la mănăstire le-a spus să mai meargă pe acolo.