Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor

Sectanţi

• 
  Zicea să nu ne prindem mintea cu sectanţii pentru că nu putem să reuşim cu ei, căci sunt atât de înrăiţi încât: „ Mie, au sărit şi mi-au rupt cartea”. Părintele a hotărât să le argumenteze din Biblie şi ei dacă au văzut că nu pot să-i răspundă au sărit să-i rupă cartea. (Gheorghe Silea, 45 ani - Sâmbăta de Sus)
  

• 
  Pocăiţilor le spunea că, dacă nu cred în Iisus Hristos, în Maica Domnului şi în Sfânta Cruce, vor merge în iad cu Biblia în mână! (Cismaş Eugenia, 78 ani, Făgăraş)
  

• 
  Părintele Arsenie zicea:„sectele sunt proorocul mincinos”. (Nelu Bica, 76 de ani)
  

• 
  Despre sectari ne-a zis să nu ne legăm, să-i lăsăm în pace, că vor da socoteală. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus)
  

• 
  Nişte oameni din Viştea 1-au invitat pe Părintele să facă vecernia în Viştea de Sus. Erau mulţi sectari acolo. Când a ajuns acolo, Părintele a zis: “Dar ce văd aici? O mulţime de persoane care nu-şi pot face Sfânta Cruce. Să iasă toţi afară!”. Încet-încet, deşi se codeau, au ieşit. Le-a spus Părintele: “Eu vă cunosc pe voi căci aveţi pecetea satanei pe_.frunte şi vă arăt cu degelul”. După ce au ieşit toţi, Părintele şi-a rostit cuvântul. (Beleaua Ileana, Recea)
  

• 
  Părintele Arsenie nu-i suferea pe pocăiţi. Odată a stat mai mult de vorbă cu unul din ei şi apoi ne-a spus: „ Câte i-am spus. Pe aici a intrat, pe aici a ieşit. N-a ţinut nimic minte din toate ce i-am spus”.
  

Într-o zi de “Duminica Ortodoxiei” Părintele vorbea despre Cruce, despre icoane şi altele. Erau şi doi pocăiţi în acea mulţime venită din toată ţara care spuneau că icoanele sunt chipuri cioplite şi că e păcat să te închini lor. Erau departe de Părintele, dar acesta a strigat: “Tu, ăla de acolo. Taci din gură că-ţi cos gura cu drotul!”. Şi a continuat a vorbi despre icoane. Aceia iar au comentat între ei, iar Părintele a zis: “Mă, n-aţi înţeles? Vă cos gura cu drotul!”. Aceia au înţeles că despre ei este vorba şi au plecat. Erau din Urăguş. Celor ce se uitau după ei le-a spus: “Nu vă mai uitaţi după ei că şi pe voi vă voi vedea în curând umblând pe alte cărări”.

Când Părintele era Încă la Mănăstirea Sâmbăta, sora mea, Leana, vroia să se pocăiască. M-am dus la ea să o conving să vină măcar o dată la mănăstire, dar n-am reuşit. I-am spus Părintelui şi mi-a zis să mă rog pentru ea: “O să mă rog, dar rugaţi-vă şi dumneavoastră, căci n-aş vrea să o văd la pocăiţi”. Dar a venit securitatea şi 1-a luat pe Părintele. Eram tare supărată. Părintele însă nu m-a lăsat. Erau în Recea doi bătrâni, soţ şi soţie, cu numele Niculici. Bătrânul a fost nebun, dar Părintele Arsenie 1-a făcut sănătos. În fiecare duminică şi sărbătoare luau pe băiatul lor şi mergeau cu căruţa la mănăstire. Iar femeia a visat că s-a dus Părintele Arsenie la ea şi i-a zis: “Marie, să te duci la sora Leana a lui Comşa din Recea şi la sora Victoria a lui Floca, să le chemi la mănăstire”. Şi s-a dus şi le-a spus că duminică ei merg la mănăstire şi să-i aştepte în capul drumului să-i ia cu ei în căruţă, că aşa a spus Părintele Arsenie. Victoria n-a venit în acea duminică, ci mai târziu. Sora Leana însă s-a dus şi, deşi nu era Părintele Arsenie acolo, aşa o dragoste a prins de mănăstire, că mergea mereu. A fost şi la biserica din Drăgănescu. Nu-l cunoştea pe Părintele, iar Părintele nu mai lăsa pe nimeni să vină din cauza securităţii. Dar când a ajuns acolo, chiar Părintele i-a deschis uşa şi i-a zis: „Hai soră Leană în biserică” şi a stat de vorbă cu ea. A devenit sora Leana foarte credincioasă. Ţinea toate posturile şi nu lipsea de la biserică în nici o duminică şi sărbătoare. Era cu frică de păcat şi se ruga pentru fetele ei. Era prezentă oricând era ceva de făcut pentru biserică. Le-a întors şi pe pocăite, care deşi nu merg la biserică, nu mai merg nici la pocăiţi. A murit la 88 de ani.

Era la noi unul Toader, căruia Părintele i-a zis că are în pod nişte cărţi de la pocăiţi şi să le dea jos, să le distrugă. Toader a recunoscut că are într-adevăr aruncate prin pod acele cărţi. Apoi Părintele i-a zis că, drept răsplată că 1-a scăpat de acele cărţi, să-1 ducă duminică la mănăstire pe vecinul lui Gheorghe. Acesta era un om gras care mereu spunea că el este un om tare, puternic. Cu greu a reuşit Toader să-1 ducă pe Gheorghe la mănăstire. După Liturghie, Părintele a ieşit din biserică şi i-a luat pe cei doi, ducându-i spre lacuri până au ajuns lângă un bolovan rotund, foarte mare şi i-a spus lui Gheorghe să-l ridice. N-a reuşit nici împreună cu Toader, nici măcar să-l mişte puţin din loc. „Păi întoarce-1 măi, dacă eşti aşa de tare”, zice Părintele. Apoi s-a aplecat şi 1-a întors el. Lui Gheorghe i s-a făcut frică când a văzut. „În primul rând să te rogi la Dumnezeu şi nu să spui că eşti tare”, i-a zis Părintele. „Să ai credinţă tare!”(Paraschiva Anghel, Dejani)