Spovedania şi împărtăşania
-
Când eram tânăr şi nebun, am ajuns şi eu la Părintele Arsenie, la Mănăstirea Sâmbăta. Dânsul m-a luat la spovedit trei ore şi apoi mi-a zis: „Esti negru ca tăciunele şi vreau să te fac alb”. Când am ieşit de acolo, îmi venea să sar ca viţeii, când le dai drumul din grajd. De atunci am căpătat o putere mare, nu m-a mai interesat decât problema sufletului şi nu am mai avut altă dorinţă decât mântuirea sufletului. (Dumitru Pampu, Sibiu)
-
O femeie venea pe la Sâmbăta, la Părintele Arsenie. Odată, îi zice Părintele: „Nu te mai împărtăşesc dacă nu-ţi aduci soţul aici”. „O, vai, nici vorbă de aşa ceva. Părinte, soţul meu fumează”. Şi Părintele spune: „N-am nimic cu tutunul lui”. Se duce femeia acasă şi îi zice soţului să meargă şi el la Părintele. Scandal mare! Soţul zice că nu merge, că i-au stricat popii mintea, şi altele, şi altele. Femeia zice: „Dacă nu vii, mă fac desfrânată”. Apoi au intervenit copiii şi în sfârşit, au plecat. Pe drum, de la Voila până la mănăstire, tot ea a dus bagajul ca să nu-i fie lui greu. Când au ajuns la mănăstire, au ascuns ţigările, lângă un stejar. Când 1-a văzut Părintele, i-a zis: „Hai, că de când te aştept”. Apoi, 1-a luat la spovedit trei ore. La urmă, Părintele îi zice: „Ai spus tot?”, el zice: ,,Da!“. Dar părintele: „ Trei nu le-ai spus!” şi i le zice Sfinţia Sa: ,,Ai desfrânat în tren, la cutare drum şi altădată, la alt drum, tot în tren. Şi când erai copil şi păşteai vitele pe lângă râul Gorjului, aţi făcut un foc şi aţi aruncat în foc o şopârlă. Şi ce mai râdeai şi chiuiai când o vedeai că se zbate în, foc”. Atunci, omul zice: „Vai, Părinte, sunt în faţa unui mare prooroc” şi Părintele zice: „Un ciot de om, mă!”. Apoi omul a devenit un mare creştin şi a suferit şi prigoană. (Sârbu Elisabeta, 73 ani, Sibiu)
-
O femeie din Gurahonţ venise pentru o slujbă de pomenire, fiindcă îi murise băiatul în armată, cu numai două săptămâni în urmă. Părintele a dojenit-o parcă mai blând: „Aminteşte-ţi păcatele tinereţii tale şi să-i mulţumeşti lui Dumnezeu că ţi-au mai rămas încă patru copii în viaţă, alături de tine, cu care te vei ajuta la bătrâneţe. Nimic nu se petrece la întâmplare, cum crede omul. Răul se abate asupra noastră, după măsura faptelor săvârșite. Ce rămâne neplătit pe lumea asta, plătim pe lumea cealaltă”. Apoi s-a adresat tuturor celorlalţi, care aşteptau în biserică, ridicând vocea: „Rugaţi-vă la Dumnezeu să vă pedepsească în această viaţă pentru faptele nespovedite de voi sau nedezlegate de duhovnicii voştri, căci în viaţa de apoi, amarnice sunt pedepsele Celui de Sus”. Parcă ne-a trecut un fior pe şira spinării şi s-a auzit, aşa ca un murmur, printre oamenii ce se aflau în biserică… Ne înfricoşaserăm toţi. Atunci am înţeles, mai bine ca niciodată, de ce i se spunea Părintelui „Biciul lui Dumnezeu”, cum îmi povestise mama în copilărie. (Lucia Chima, Şinca Veche)
-
Doi oameni din satul Săvăstreni, nenea Ioan şi nenea Victor se duceau la Mănăstirea Sâmbăta în toată duminica şi la toate sărbătorile; erau foarte credincioşi şi ţineau toate posturile. Într-o zi, după ce postiseră după rânduială, s-au hotărât să meargă la mănăstire să se mărturisească la Părintele Arsenie. De intenţia acestor doi credincioşi a aflat un alt om din Săvăstreni, nenea Iacob (nenea Iacob nu prea postea şi nu prea mergea la biserică; în schimb, fuma mult). A vorbit cu nenea Ioan şi nenea Victor, le-a spus că vrea să se spovedească şi el la Părintele şi, în sfârşit, cei trei au plecat împreună la mănăstire. Când au ajuns la casa de vacanţă de lângă mănăstire (cam la 1,5 km distanţă de mănăstire), nenea Iacob şi-a pus ţigările într-o salcie scorburoasă. Apoi au mers la biserică, au ascultat Sfânta Liturghie şi la sfârşit, s-au dus la Părintele Arsenie la spovedit. Părintele i-a mărturisit şi i-a cuminecat numai pe nenea Ioan şi pe nenea Victor, fiindcă au postit. Pe nenea Iacob nu 1-a mărturisit şi i-a strigat că îl va spovedi şi pe el, după ce va găta cu slănina din traistă şi cu ţigările din salcie! La urmă, i-a zis să aibă grijă la întoarcere să nu uite cumva ţigările în salcie, pentru că le vor găsi corbii şi le vor strica. (Biliboacă Matei, Săvăstreni)
-
Pe vremea când era la Drăgănescu, am dus la Părintele pe o soră de-a mea de la ţară, care se plângea că bărbatul ei o tot chinuieşte cu gelozia. Ea zicea că nu-i de vină şi că „nu umblă în pustiu“. Părintele i-a zis: „Eşti de vină, că ai făcut avort şi n-ai mărturisit”. Eu zic: „Părinte, o duc acum la Cernica, să se spovedească”, dar Părintele spune: „Nu o duce tu, la călugări,că-i dau canon de nu mai iese din el; du-o la preoţii voștri de mir”. (Sârbu Elisabeta, Sibiu)
-
„Mergeţi şi la preoţii voştri, că ei ştiu necazurile mirenilor şi greutăţile voastre. Voi aveţi preoţi buni la Sibiu. Nu mergeţi la mănăstiri să vă spovediţi, că vă dau canoane mari. Dar să mergeţi la mănăstiri pentru rugăciuni, liturghii şi dezlegări” - a zis odată Părintele Arsenie. (Maria Matronea, Sibiu)
Dostları ilə paylaş: |
