Prima etapă a elaborării strategiei integrate de dezvoltare durabilă urbană este constituită de un sondaj de opinie publică care a avut loc în septembrie 2014 privind problemele şi nevoile locuitorilor, propunerile de dezvoltare urbană ale locuitorilor, solicitările şi nevoile legate de spaţiul înconjurător şi traficul municipiului. Efectuarea sondajului de opinie publică a avut loc în unităţile comerciale ale municipiului Odorheiu Secuiesc cu participarea exclusivă a celor 500 de persoane având domiciliul în oraş. Acest sondaj de opinie publică constituie prima etapă a conceperii, pregătirii şi elaborării strategiei. Majoritatea întrebărilor erau puse sub forma întrebărilor deschise, ceea ce implică posibilitatea relatării, detalierii şi prezentării opiniei personale referitoare la temă de către persoanele întrebate. Răspunsurile nefiind prestabilite şi limitate la anumite aspecte, evaluarea rezultatului sondajului era îngreunată semnificativ, însă metoda este considerabil mai eficientă şi adecvată.
Evaluarea sondajului de opinie publică poate fi studiată în anexele planului integrat de dezvoltare.
1.5. Concepția de Dezvoltare a Municipiului Odorheiu Secuiesc pentru perioada 2017-2020 intitulat “Szerethető Udvarhely” (Odorhei - oraș, care poate fi iubit), document strategic elaborat de REGA Régiókutató Egyesület.
În luna iunie 2016 Asociația de cercetare regională cu denumirea REGA Régiókutató Egyesület, a elaborat un document intitulat : “Szerethető Udvarhely” (Odorhei - Oraș, care poate fi iubit), care reprezintă o concepție de dezvoltare a Municipiului pentru perioada de programare 2017-2020, bazată pe elaborarea unor alternative de dezvoltare locală pe baza unor obiective de dezvoltare deja însușite de comunitate. Concepția de dezvoltare reprezintă baza de idei pentru deciziile, hotărârile adoptate de Consiliul local, din care se dezvoltă planurile de dezvoltare anuale ale localității, respectiv bugetele locale aprobate. Concepția de dezvoltare elaborată se bazează pe opiniile de cca. o sută de specialiști, abordate în cadrul focus-grupurilor organizate în 11 domenii: educație, cultură, sănătate publică, sport, domeniul alocațiilor sociale, colaborarea cu ONG-uri, siguranța publică, dezvoltare economică locală, turism, infrastructură, alte tipuri de dezvoltări.
Concepția de dezvoltare este structurată în jurul domeniilor înșirate mai sus, iar prevederile formulate sunt întrupate în prezenta Strategie Integrată de Dezvoltare Locală a Municipiului Odorheiu Secuiesc, pe perioada 2015-2025.
Prin prezenta se modifică implicit și perioada de dezvoltare a SIDU în sensul că perioada de dezvoltare se prelungește până la 2025.
2Identificarea zonei de acţiune
2.1Caracteristicile generale ale Municipiului Odorheiu Secuiesc. Istoria succintă a localităţii.
Municipiul Odorheiu Secuiesc (în maghiară Székelyudvarhely, în germană Odorhellen) se situează în judeţul Harghita, România. Localitatea străbătută de râul Târnava Mare este poziţionată la o altitudine medie de 481 m şi face parte din Regiunea de Dezvoltare Centru. Populaţia totală stabilă a localităţii, în urma recensământului din anul 2011, este de 34.257 de persoane, astfel este a doua localitate după Miercurea-Ciuc. În jur de 31.665 de persoane (92,4%) se consideră de etnie maghiară, iar persoanele de etnie română reprezintă 2,51% din totalul populaţiei localităţii, respectiv persoanele de etnie romă reprezintă 1,48 %. Populaţia municipiului are o identitate puternică secuiască, localitatea, dar şi întreaga zonă, este caracterizată de existenţa unei puternice identităţi locale, unui ataşament puternic pentru instituţii culturale – unui patriotism local sănătos. Totodată, în viaţa acestei comunităţi este prezentă în mod accentuat cunoaşterea, promovarea, ocrotirea şi păstrarea tradiţiilor valorilor culturii populare, conservarea şi protejarea patrimoniului cultural construit, ceea ce se reflectă şi în evenimentele comunităţii.
Fiind centrul zonei Odorhei, municipiul este învecinat cu 4 localităţi: satele componente comunelor Dealu, Brădeşti, Mărtiniş şi Feliceni. În ceea ce priveşte caracteristicile naturale, anturajul localităţii se mândreşte cu numeroase valori naturale şi culturale. Zona este împrejurată de dealuri cu o înălţime medie, acoperite de păduri de foioase, ceea ce determină aspectul vizual al localităţii.
Descoperirile arheologice dovedesc că zona municipiului era locuită încă din vremuri preistorice. Sub ruinele cetăţii medievale Székely Támadt erau descoperite urmele cetăţii construite în epoca romană, precum şi ruinele unei băi romane. Pentru prima dată municipiul era menţionat în hrisoavele din anul 1224, locuitorii fiind denumiţi „telegdy székely”, adică secui din Telegd. În registrul papal din anul 1333 apare denumirea Uduorhel – chiar şi denumirea indică că executorul secuilor îşi avea aici sediul.
Localitatea era ridicată la rang de oraş de către Regele Sigismund, iar în hrisovul din anul 1485 al judecătorului suprem al Regatului Ungariei Báthori István localitatea este atestată în calitate de târg. Acest rang a determinat semnificativ viaţa populaţiei: i-a conferit dreptul organizării târgurilor din zonă, condiţii fiscale favorabile şi, nu în ultimul rând, rangul de oraş i-a asigurat autonomia. În 1557 regina Izabella i-a acordat Odorheiului statutul de oraş liber, cu drept de folosire a sigiliului şi stemei, scutit de orice alte obligaţii. Rolul semnificativ al localităţii este accentuat şi de faptul că în această localitate a avut loc Dieta de patru ori în timpul domniei principiilor Transilvaniei: în anii 1556, 1581, 1606 şi 1635. Participarea generală la obligaţiile faţă de domnitor era introdusă de către principele Transilvaniei Báthory István în anul 1571. În această perioadă erau extinse limitele teritoriale ale oraşului, localităţile învecinate fiind anexate acestuia: Gyárosfalva în anul 1571 şi Szentimrefalva în anul 1577. La iniţiativa principelui Bethlen Gábor, denumirea localităţii a dobândit atributul „székely” (secui), iar prin ordonanţă i-a consolidat privilegiile. Sub domnia lui Bethlen Gábor Cibrefalva era anexat la localitatea Odorhei în anul 1620.
După câţiva ani glorioşi şi paşnici a urmat o perioadă mai greoaie. În luptele curuţilor împotriva lobonţilor, populaţia oraşului a ţinut cu curuţii, astfel, oraşul era pedepsit şi timp de zece ani obligat la încazarmarea soldaţilor. Sub domnia împărătesei Maria Tereza s-au înfiinţat regimente grănicereşti, iar masacrul de la Siculeni, precum şi ciuma sosită din Moldova în anii 1710-1711 au influenţat în sens negativ reformele militare. Potrivit documentelor scrise în această perioadă, siguranţa averii şi vieţii locuitorilor era în pericol, securitatea publică s-a diminuat remarcabil. În urma dificultăţilor secolului, economia oraşului a cunoscut o nouă expansiune –dovedită de clădirile construite în stil baroc în secolul 18 şi care determină aspectul şi patrimoniul construit al oraşului. Tot în această perioada au înflorit breslele în oraşul Odorheiu Secuiesc. Localitatea a jucat un rol-cheie semnificativ şi în luptele paşoptiste: în anul 1848 aici era stabilit locul de recrutare pentru unul din cele patru batalioane de apărare. Odată cu sistarea luptelor şi în urma perioadei Bach, viaţa economică şi culturală a oraşului şi-a luat un nou avânt. În anul 1868 în localitatea Odorheiu Secuiesc a îşi desfăşura activitatea curtea regală feudală, iar în anul 1879 a devenit reşedinţa comitatului Odorhei. Limitele oraşului s-au extins din nou prin anexarea localităţii Sâmbăteşti în anul 1895. În această perioada a demarat procedura de dezvoltare a meşteşugarilor, respectiv caracterul de oraş de şcoli era de asemenea în curs de formare. În anul 1868, marele istoric, etnograf, om politic, scriitor Orbán Balázs vorbeşte cu mândrie despre Odorheiu Secuiesc în capodopera sa intitulată „Descrierea Ţinutului Secuiesc”: locul desfăşurării studiilor şi activităţii lui.
Pe lângă Orbán Balázs multe personaje istorice şi literare remarcabile şi-au făcut studiile în Odorheiu Secuiesc. Liceul catolic (azi Liceul Teoretic Tamási Áron) şi Colegiul Reformat (azi Liceul Teologic Reformat Baczkamadarasi Kiss Gergely) s-au bucurat de o reputaţie bună în această perioadă. Pe lângă liceele enumerate tinerii erau atraşi şi de posibilităţile de formare de meşteşugari din oraş. Din toate aceste motive, este evident că la începutul secolului 20 oraşul a fost considerat ca fiind centrul cultural şi administrativ al judeţului. În perioada socialistă, în urma celui de al doilea război mondial poziţia localităţii a slăbit semnificativ. În urma divizării teritoriului statului în judeţe din anul 1968 Odorheiu Secuiesc a fost privat de rolul său administrativ, nu şi-a mai redobândit statutul de reşedinţă de judeţ. Creşterea explozivă a industriei, precum şi urbanizarea forţată au determinat remarcabil şi au generat daune semnificative şi ireversibile aspectului oraşului. Bethlenfalva şi Cădişeni au fost anexate oraşului în anul 1952, iar numărul populaţiei s-a multiplicat de patru ori. Paralel cu aceste modificări concepute şi intervenite pe plan administrativ, a crescut numărul fabricilor şi societăţilor comerciale şi au apărut noile cartiere ale oraşului în urma exploziei demografice şi procesului de urbanizare. După căderea regimului comunist din anul 1989 s-au diminuat remarcabil – chiar au dispărut – fondurile de stat alocate pentru dezvoltarea oraşului, iar în urma privatizărilor, societăţile comerciale au fost obligate să se adapteze principiilor economiei de piaţă recent apărute şi răspândite.
Pe parcursul istoriei erau extinse în mai multe rânduri limitele teritoriale ale municipiului, şapte localităţi învecinate fiind anexate acestuia: Gyárosfalva, Szent Imre falva, Dancsfalva şi Cibrefalva, urmate de Sâmbăteşti, Bethlenfalva şi Cădişeni. Toate aceste demersuri, precum şi industrializarea şi urbanizarea forţată a sistemului comunist definesc aspectul actual al localităţii. Fostul târguşor a pierdut din poziţia de centru administrativ de odinioară în urma divizării teritoriale pe judeţe din anul 1968, iar începând cu anul 1990 poziţia centrală a municipiului se consolidează din ce în ce mai semnificativ.
Dostları ilə paylaş: |