Echipamente audio video

14. COMPOZITIA FOTOGRAFICA(REGULI DE COMPOZITIE)

Întotdeauna trebuie plecat de la premisa că o fotografie nu va arăta niciodată la fel ca realitatea. De aici trebuie înţeles că nu trebuie să încercăm să reproducem realitatea prin simpa copiere pe hârtia fotografică.

14.1. Regula treimilor

Trageţi două linii imaginare pe cadrul imaginii astfel încât să îl împărţiţi in trei secţiuni egale, atât pe orizontală cât şi pe verticală.

Intersecţiile celor patru linii se numesc punctele de forţă (A,B,C,D), iar cele două linii verticale, linii de forţă. Este ştiut că subiectele situate într-unul din aceste puncte (sau pe una din cele două linii) atrag cel mai uşor privirea, imaginea căpătând astfel mai multă forţă.

Plasarea subiectului (sau a elementelor principale ale compoziţiei) pe centrul imaginii sau în extremitatea cadrului este fie monotonă, obositoare fie creează un dezechilibru profund.

14.2. Asimetria.

Divizarea cadrului în părţi egale creează deasemenea monotonie. Dacă în cadru vă apare linia orizontului evitaţi ca aceasta să cadă exact la mijlocul imaginii. Situaţi-o la o treime de marginea superioară sau inferioară, după cum vi se pare mai interesant. Acelaşi lucru este valabil şi la compoziţia pe verticală. Este recomandabil să aveţi mereu în faţa ochilor împărţirea cadrului după modelul de mai sus şi să încercaţi să vă raportaţi compoziţia la acesta, să vă “jucaţi” cu această geometrie până veţi găsi cel mai potrivit aranjament.

Într-o compoziţie reuşită mai contează şi ritmul, armonia sau echilibrul.

14.3. Stabilirea subiectului

Cel mai important lucru înainte de a apăsa declanşatorul este să stiţi foarte clar ce fotografiaţi.

Odată ce aţi stabilit aranjarea în cadru a tuturor elementelor care vă interesează trebuie să identificaţi toate acele obiecte prezente în cadru care nu fac parte din compoziţie şi care trebuie, pe cât posibil, eliminate. Acest lucru se poate face prin înlăturarea lor fizică, dacă este posibil, prin reîncadrare (schimbând unghiul, apropiindu-vă mai mult de subiect, etc.) sau, în anumite cazuri, prin reducerea profunzimii de câmp, astfel că ceea ce se află in faţa sau (mai ales) în spatele subiectului va apărea şters, difuz, în imaginea finală.

14.4. Alegerea luminii

Deoarece lumina este principalul instrument în realizarea fotografiei, putem spune cu certitudine că cel care stăpâneşte utilizarea ei, are toate şansele să realizeze fotografii reuşite.

O utilizare inteligentă a luminii poate crea o imagine excepţională folosind elemente extrem de simple si, chiar si în două culori. Forţa imaginii rezultă din contrastul între reflexiile luminii ce apar pe o parte a obiectelor si umbra proiectată pe partea opusă. nu este întotdeauna recomandabilă lumina care pică perpendicular pe subiect.

O lumină care cade pe subiect drept în faţă nu este întotdeauna cea mai bună. Ea poate atenua până la eliminare senzaţia de relief care dă volum subiectului. În plus, cel/cei fotografiaţi vor avea mereu ochii mijiţi şi faţa schimonosită din cauza luminii care îi jenează.

Se spune că, în cele mai multe cazuri, razele de lumină dau cel mai bun rezultat atunci când vin din lateral, de la un unghi de aproximativ 45 gr. O lumină specială veţi obţine întotdeauna în zorii zilei şi la amurg.

14.5. Punctul de staţie

Locul în care vă instalaţi pentru a face o fotografie se numeşte punctul de staţie. Punctul de staţie este ales în funcţie de mai multe elemente: lumină, subiectul, genul de fotografie abordat, echipamentul folosit, etc.

În toate cazurile, punctul de staţie trebuie să fie un loc care să vă permită stabilitate.

14.6. Greseli

Parcurgând deja câteva repere în ceea ce priveşte realizarea fotografică, este uşor de dedus care sunt cele mai frecvente greşeli Aglomerarea imaginii – când fotograful este uimit de multitudinea de obiecte pe care le vede cu ochiul liber, are tendinţa de a le cuprinde pe toate in aceeaşi imagine.

Încadrarea subiectului – cred că aceasta este cea mai frecventă greşeală a fotografilor.

15. MISCARILE CE POT FI EXECUTATE CU APARATUL DE FILMAT SI CAMERA VIDEOCAPTOARE

15.1. Unghiulatia. Panoramicul. Travelingul. Transfocarea. Transtrovul

1. Unghiulatia

Unghiul de filmare este unul din elementele estetice care stau la baza realizarii imaginii.Pentru a compune un anumit cadru avem in vedere intotdeauna alegerea si fixarea unui punct,al unui anumit loc,din care vom privi si mai apoi vom filma sub un anumit unghi subiectul principal din cadru.

Notiunea de unghiulatie din punct de vedere tehnico-artistico,poate fi impartita si ordonata dupa cum urmeaza:

a)unghiul de cuprindere a obiectivelor si transfocatoarelor este acel unghi geometric care decupeaza dintr-o ambianta data un anumit cadru. Cadrul cuprins de acest unghi va depinde de distanta focala si deschiderea relativa a obiectivului sau transfocatorului, de distanta la care se afla camera fata de subiectul principal, precum si de unghiul sub care se filmeaza.Cu cat aceste elemente sunt mai mari sau mai mici, mai indepartate sau mai apropiate de subiectul principal, cu atat unghiul de cuprindere este mai mare sau mai mic, cu cat cadrul realizat este mai mult sau mai putin cuprinzator.

b)unghiurile de filmare propriu-zise normale(orizontal) , in plongee(privire de sus), sau raccourci(privire in sus) se raporteaza direct la subiectul principal din cadru si axul optic al obiectivului sau transfocatorului.

Unghiul de filmare normal corespunde privirii normale a omului aflat la verticala. Acest unghi impune ca axul optic sa fie orizontal si sa treaca la inaltimea privirii subiectului pricipal.

Unghiul de filmare in plongee presupune inclinarea axului optic in jos fata de orizontala camerei videocaptoare.Subiectul principal este privit de sus.

Unghiul de filmare in raccourci presupune inclinarea axului optic in sus, fata de orizontala camerei videocaptoare.Subiectul principal este privit de jos.

Mai pot fi ordonate si in unghiuri de marire sau micsorare;unghiuri invecinate;corespondente;contracamp;unghiuri arbitrare.

c)unghiuri estetice propriu-zise: nu implica aparatul de filmat sau camera videocaptoare, ce nu participa direct la actiunea dramatica ce se desfasoara si pe care o capteaza.Dpdv artistic unghiul de captare, planul realizat poate fi obiectiv si subiectiv.

Unghiul obiectiv, incadratura obiectiva, reprezinta imaginea realiat de o persoana straina actiunii ce se desfasoara.

Unghiul subiectiv , incadratura subiectiva de filmare, este imaginea vazuta de un personaj present in actiunea care se desfasoara.

2. Panoramicul

Miscare executata cu camera fara a parasii locul de statie.

Se foloseste la urmarirea unui subiect in miscare precum si la cautarea unui detaliu ce poate prezenta o anumita importanta dramatica.

D.p.d.v. al sensului miscarii:

-panoramare orizontala care la randul ei poate fi panoramare spre dreapta din locul in care ne aflam indreptati cu camera, panoramare de la stanga la dreapta, panoramare spre stanga, panoramare de la dreapta spre stanga

-panoramare verticala(In sus , pe verticala in jos, pe verticala de jos pana sus, de sus pana jos)

-panoramare oblica(in diagonala spre dreapta sus, spre stanga sus spre dreapta jos, spre stanga jos, de la stanga jos la dreapta sus, de la dreapta sus la stanga jos, dreapta jos stanga sus si stanga sus dreapta jos)

Panoramarea impune o anumita incadratura.Cadrul la care se executa un animit panoramic este dictat de scopul dramatic urmarit.

O particularitate a panoramicului este raff-ul care comporta o panoramare foarte rapida.Prin raff poate fi marcata desfasurarea concomitenta a 2 actiuni sau mai poate fi sugerata descoperirea rapida a unui personaj sau a unui animit detaliu.

3. Transfocarea(travellingul optic)

Avantajele oferite de camerele dotate cu transfocatoare sunt :

1. 
   Camere nu mai are turela pentru oviective si astfel s-a inlaturat o miscare mecanica zgomotoaza
   
2. 
   o multitudine de obiective
   
3. 
   se poate da in scurt timp un cadru fara a fi schimbat locul de statie
   
4. 
   sunt posibile realizarea si mentinerea, prin usoare corectii ale compozitiei in miscare, prop deosebit de importanta pentru cameraman
   
5. 
   se poate executa din punctul de statie transfocarea.
   

Consta in :

-transfocare spre inainte,prin care efectul optic,imaginea subiectului creste si se creaza impresia de apropriere a acestuia spre spectator;

-transfocare inapoi prin care imaginea subiectului se micsoareaza si se creaza impresia de indepartare de spectator.

Aceste 2 posibilitati tehnico-artistice ale transfocatorului pot avea efecte estetice deosebite daca sunt folosite cu pricere si discernamant.

4. Travellingul

Este miscarea care se poate executa cu camera parasind locul de statie.

Este miscarea cea mai importanta ce se poate executa cu camera.

Travellingul ca miscare poate fi clasificat astfel:

-travelling inainte,inapoi,lateral la dreapta , lateral la stanga,ascensor in sus, ascensor in jos, circular,aerian.

Prin miscare de travelling pot fi introduce sau scoase din cadru personaje, elemente de recuzita si decor.

Odata cu efectuarea travellingului perspectiva cadrului devine vizibila si miscatoare mai pronuntata.

Travelingul are o importanta functie descriptiva a elementelor prezente in cadru, in compozitia planului pe care-l poate obtine.

5. Transtravul

Miscare ce foloseste simultan si in sens contrar transfocarea si trevellingul.

Cand este realizata correct se obtine modificarea perspective,pastrandu-se dimensiunile personajului principal si ale elementelor din plan.In acelasi timp elementele din adancime dau senzatia de comprimare sau dilatare a spatiului.

15.2. Miscarile ce pot fi executate cu aparatul de filmat si camera videocaptoare

Cu aparatul de filmat sau camera videocaptoare pot fi executate doua mari categorii de miscari:

a)Miscari executate cu camera fara a parasi locul de statie:

-panoramicul;transfocarea;miscarea scenei spre aparat

b)Miscari executate cu camera parasind locul de statie initial:

-travellingul;transtravul;miscarea concomitenta si combinata a scenei si camerei.

15.3. Atmosfera ambianta si fundalul, liniile in cadru si acuratetea cadrului

1) Atmosfera

Atmosfera necesara realizarii unui anumit film sau emisiuni de televiziune poate fi creata in cadrul studiourilor, ori in afara acestora.

La emisiunile de interior atmosfera se obtine prin lumina la emisiunile alb negru si prin lumina si culoare la cele in culori.

La filmele si emisiunile realizate in exterior,atmosfera este realizata cu ajutorul naturii, dar nici aceasta nu se alege si nu se otine la intamplare.

Cea mai buna imagine se obtine in exterior cand avem lumina plina de soare(de la rasarit pana la 11 si de la 15 pana seara).Cele mai clare si transparente imagini se pot filma dupa ploaie.

2) Ambianta

Reprezinta relatiile care trebuie create intre actor, decor, recuzita si fundal.

Atmosfera si ambianta au o mare importanta artistica si trebuie tratate ca atare in deplina interdependenta, se conditioneaza si completeaza una pe alta in mod reciproc.

La realizarea emisiunilor si filmelor in exterior ploaia,zapada,focul,vantul sunt elemente indispensabila la crearea ambiantei necesare cerute.

In interior,studiori, ambianta,relatiile din tre personaje,recuzita si fundal se pun in evidenta prin lumini.

3) Fundalul

Este o panza de diferite nuante in functie de cerinte care se pune circular in studiouri.

Are un rol aparte in obtinerea atmosferei si ambiantei.In principiu nu trebuie sa atraga atentia privitorului, ci sa-si faca simtita prezenta numai in masura necesitatii perceperii cadrului in totalitatea lui.

Trebuie sa fie mai inchis decat partile luminoase ale personajului principal si mai deschis decat portiunile lui intunecate.

Fondul se confunda cu fundalul numai cand nu exista nii un element de decor si recuzita in cadru.

Iluminarea fundalului si a fondului cu lumina alba si colorata prezinta o mare importanta, deoarece contribuie direct la crearea atmosferei si ambiantei, la obtinerea plasticii imagimii, care la randul ei este un element estetic de importanta deosebita.

4) Liniile in cadru

Liniile drepte sunt in general linii de constructie;pe ele se bazeaza intreaga arhitectura a compozitiei cadrului.

Liniile drepte verticale conduc la ideea de solemnitate,stabilitate,forta,dar mai pot sugera si puterea,mandria,demnitatea.

Liniile drepte orizontale sugereaza stabilitate,liniste,soliditate.

Liniile drepte,inclinate sunt linii dinamice si pot da impresia de miscare,agitatie,neliniste.

Diagonala forte a cadrului creaza ideea de efort,de urcare pe o panta.

Diagonala slaba sugereaza ideea de usirinta coborare,miscare rapida,dinamica accelerate.

In functie de inclinare senzatie de dinamica este mai mica sau mai mare.

Liniile frante sunt liniile in zig zag care sugereaza miscarea.

Liniile frante directionate pe verticala, orizontala sau diagonala dau impresia de forta,putere,asprime,pericol.

Liniile frante care se intersecteaza haotic dezechilibreaza imaginea.

Liniile curbe sugereaza gratie,delicatete,finite.

Repetate cu o anumita regularitate sugereaza un anumit ritm.

Liniile curbe in diagonal spre stanga sau spre dreapta precum si circular pot da impresia de instabilitate si agitatie.

5) Acuratetea cadrului

Elementele care pot afecta acuratetea cadrului:

-nr mare de linii,suprafete si volume care nu sunt cerute strict de actiunea si dramaturgia unei emisiuni sau a unui film

-claritatea imaginii

-corectia necesara cadrului

-absenta lufftului(golul lateral din cadru)

Lufft-ul trebuie lasat totdeauna spre toate cele patru laturi ale cadrului.O importanta deosebita o are lufftul de deasupra cadrului.Deasemenea luffttul din dreapta si cel din stanga cadrului sunt impuse de echilibrul si dinamica imaginii.Nici lufftul de jos al cadrului nu trebuie neglijat,el poate conduce spre o alta incadratura.