Editura evanghelismos

120

121
După aceea copilul nu mai ascultă de părinţi deoarece îşi închipuie că le ştie pe toate.

Părinţii trebuie să-i ajute pe copiii lor încă de la o vârstă mică să-şi asume răspunderea pentru ei înşişi. Să facă în sânul familiei anumite treburi uşoare şi să nu le aştepte pe toate de-a gata. Căci altfel vor întâm­pina multe greutăţi atunci când vor creşte mari. Un meşter a lucrat din greu şi şi-a crescut copiii. Aceia însă toată ziua umblau prin sat. Apoi s-au căsătorit, dar şi atunci le aşteptau pe toate de la tatăl lor. Atunci când tatăl lor le-a spus că a venit timpul ca ei să-şi caute singuri de casele lor, copiii i-au spus: "Bine, tată, tu nu ne-ai lăsat atunci când eram mici şi ne laşi acum când suntem mari şi avem atâtea obligaţii?".

Împărţirea averii

Părinţii care au posibilităţi materiale au şi datoria să se îngrijească de viitorul copiilor lor. Fireşte, cel mai bine este să le dea o educaţie bună, apoi să-i poarte la studii sau să-i trimită să înveţe un oarecare meşteşug, pentru a putea trăi şi apoi să-şi poată asigura o căsuţă, etc. în 1924 când familia noastră a venit în Grecia din Farasa Capadochiei, atunci cu schimbul de populaţii, tatăl meu, ca primar al satului, s-a îngrijit să-i aranjeze pe toţi consătenii noştri. Familia noastră a lăsat-o la urmă. Mai târziu fraţii mei mai mari i s-au plâns: "Tată, te-ai îngrijit de toţi, dar la noi nu te-ai gândit". Dacă cineva este singur, din râvnă pentru Dumnezeu, din nobleţe, le poate da pe toate şi să nu-i pese de sine, dar, dacă are familie, trebuie să se gândească şi la familia lui.Desigur, părinţii nu trebuie să se grăbească să le dea copiilor lor cele pe care le au, toate odată, pentru că ei sunt fără experienţă şi se pot avânta la cheltuieli necumpătate, căci viaţa contemporană le oferă bunuri nenumărate. După aceea le va fi milă de ei, dar nu vor mai avea cu ce să-i ajute. De asemenea, părinţii tre­buie să ia aminte ca pe copilul care este mai slab să-1 ajute materialiceşte mai mult, dar şi mai mult mora­liceşte, pentru ca acesta să nu intre în panică din cauza nereuşitei lui în viaţă. Dar să caute să-i căpătuiască cu discernământ şi dragoste pe toţi copiii lor, pentru a nu se răci dragostea dintre ei.

Rar găseşti familii unite, care trăiesc duhovniceşte, şi fraţi care nu se ceartă pentru pământ şi avere şi nu aleargă la judecătorii. Am cunoscut o familie cu şapte membri. Părinţii aveau nişte podoabe de aur. După moartea lor, copiii au hotărât să le ia fratele care i-a îngrijit. Dar acela însă, văzând că sora lor are familie mare şi are mai multă nevoie, i le-a dat aceleia. Aceea însă le-a dat unui alt frate de-al lor, iar acela la altul şi, în cele din urmă, au ajuns din nou la primul. Adică s-a întâmplat exact cum au făcut acei părinţi despre care citim în Pateric²⁰. La urmă, nici acela nu a vrut să le ţină şi le-a dat la o biserică.

²⁰ Odată i s-au adus nişte struguri lui Avva Macarie. însă acela, deşi îi plăceau, s-a înfrânat şi i-a trimis unui frate bolnav care dorea să mănânce struguri. Fratele, de îndată ce i-a văzut, s-a bucurat mult, dar, nici el nu voia să-şi împlinească pofta, i-a tri­mis la alt frate, înştiintindu-l că el nu are poftă să-i mănânce. Iar acela a făcut la fel, şi astfel strugurii au trecut pe la mulţi fraţi, fără ca cineva să guste din ei. Ultimul frate, neştiind că strugurii prove­neau de la Avva Macarie, i-a trimis aceluia ca pe un mare dar. Iar acela cunoscându-i, s-a minunat de înfrânarea fraţilor (Paladie, Istoria lausiacă).


122 123

PARTEA A TREIA

COPIII ŞI DATORIILE LOR

«Binecuvântarea părinţilor este cea mai mare moştenire pentru copii. De aceea ei trebuie să se îngrijească să o dobândească».
CAPITOLUL 1
Copiii - bucuriile şi greutăţile lor

Copiii mici

_P

ărinte, am observat că pruncii zâmbesc în tim­pul Sfintei Liturghii.

0. 
   Asta nu o fac numai în timpul Sfintei Liturghii.
   Pruncii sunt într-o permanentă legătură cu Dumnezeu,
   deoarece nu au griji. Ce a spus Hristos despre ei?
   "îngerii lor în ceruri pururea văd fata Tatălui Meu, Care
   este în ceruri"'. Copiii mici au comuniune cu Dum­-
   nezeu şi cu îngerul lor păzitor, care este mereu lângă
   ei. în somnul lor uneori râd, alteori plâng, pentru că
   văd diferite lucruri. Deseori îl văd pe îngerul lor
   păzitor, care îi mângâie, îi prinde de mânute, iar
   aceştia râd, alteori văd pe diavolul sub diferite chipuri
   urâte şi plâng.
   
1. 
   Dar de ce se apropie diavolul de prunci?
   
2. 
   Aceasta îi ajută să caute protecţia mamei. Căci de
   nu ar exista această frică, pruncii nu ar simţi nevoia să
   alerge în braţele mamei lor. Pe toate le îngăduie Dum­-
   nezeu pentru binele nostru.
   

0. 
   Cele pe care copiii le văd atunci când sunt mici,
   le mai tin minte când cresc mari?
   
1. 
   Nu, le uită. Dacă ar tine minte copilul de câte ori
   1-a văzut pe îngerul său păzitor, ar cădea în mândrie.
   De aceea, le uită atunci când creşte mare. Dumnezeu
   în toate lucrează cu înţelepciune.
   
2. 
   Pruncii văd aceste lucruri după botez sau îna-­
   inte?
   
3. 
   Desigur că după botez.
   
4. 
   Părinte, un copil nebotezat se poate închina la
   Sfintele Moaşte?
   
5. 
   De ce să nu poată? El poate fi chiar şi binecu­-
   vântat cu Sfintele Moaşte. Astăzi am văzut un copil ca
   un îngeraş. "Unde îti sunt aripioarele?" l-am întrebat,
   dar nu a ştiut ce să-mi răspundă. La Colibă, atunci
   când vine primăvara şi înfloresc copacii, pun bom­-
   boane pe ramurile arbuştilor de lângă gardul chiliei, şi
   le spun copiilor care vin la mine: "Mergeţi şi luaţi bom­-
   boane din copaci, pentru că de va ploua, se vor topi".
   Unii copii mai inteligenţi îşi dau seama că le-am pus eu
   şi râd, alţii cred că le-am plantat, iar alţii stau pe gân­-
   duri. Copiii mici au nevoie şi de puţină însorire.
   
6. 
   Dar puneţi multe bomboane, Părinte?
   
7. 
   Da, de ce nu? Dulciurile cele bune nu le dau celor
   mari, ci le ţin pentru copiii de la Atoniadă². Pentru cei
   mari am numai rahat. Iată, aseară am plantat aici nişte
   bomboane şi ciocolată, iar astăzi au răsărit. Le-aţi
   văzut? Timpul a fost bun, pământul afânat, pentru că
   

² Seminarul teologic din Sfântul Munte Athos.

a fost săpat bine, şi îndată au răsărit³. Să vedeţi ce grădină de flori o să vă fac! Nu va mai trebui să cumpărăm bomboane şi ciocolată pentru copii. Ce? Nu putem avea şi noi producţia noastră?

0. 
   Părinte, câţiva închinători au văzut ciocolatele pe
   care le-aţi pus în pământ, pentru că se vedea ambala­
   jul lor ieşit în afară, şi s-au mirat, spunând: "Un copil
   mic trebuie să le fi pus acolo".
   
1. 
   Nu le-ai spus că le-a pus un copil mare?
   

Îngerul păzitor ocroteşte copiii

- Părinte, de ce Dumnezeu îi dă fiecărui om câte un

înger păzitor, de vreme ce El însuşi ne poate ocroti?

- Faptul că Dumnezeu rânduieşte fiecăruia înger

păzitor arată grija deosebită a lui Dumnezeu pentru
făptura Sa, şi trebuie să-I fim recunoscători pentru
aceasta. Îngerii ocrotesc în mod deosebit pe copiii cei
mici şi încă cu câtă grijă îi păzesc! Odată doi copii se
jucau pe un drum. Unul dintre ei a luat o piatră în
mână şi a vrut să-1 lovească pe celălalt în cap. Acela
însă nu vedea ce vrea să facă prietenul său. Dar în ulti­-
ma clipă se vede că îngerul său 1-a făcut să vadă ceva,
a sărit într-o parte şi piatra nu 1-a lovit. Altădată o
mamă a luat împreună cu ea la ogor pe pruncul ei.
După ce 1-a alăptat, 1-a pus în leagăn, şi s-a dus să

³ Stareţul a pus în pământul proaspăt săpat bomboane şi cio­colată iar deasupra lor a pus câte o floare de liliac ca să pară

înflorite.

128

129
lucreze. După putină vreme s-a întors la copil şi s-a înspăimântat de cele pe care le-a văzut. Copilul ţinea în mână un şarpe şi se uita la el. Ce se întâmplase? După ce 1-a alăptat pe copil, rămăsese puţin lapte în jurul gurii lui. Un şarpe mirosind laptele s-a dus şi a început să-1 lingă, iar copilul 1-a prins cu mânută sa şi nu-i dădea drumul. Văzând mama acestea a început să strige. Copilul speriindu-se a dat drumul şarpelui şi acesta a fugit. Dumnezeu îi păzeşte pe copii.

0. 
   Părinte, atunci de ce mulţi copii suferă de boli,
   etc?
   
1. 
   Dumnezeu ştie ce-i foloseşte fiecăruia şi de aceea
   îi dă cele ce i se potrivesc. Mu-i dă omului ceva care să
   nu-1 folosească. Vede, de pildă, că mai mult ne va
   folosi dacă ne va da vreun cusur, sau vreo neputinţă
   trupească, decât dacă ne va proteja să nu ne lovim şi
   astfel să rămânem cu vreo invaliditate.
   

Botezul

0. 
   Părinte, ce se va întâmpla cu locuitorii din Epirul
   de Nord⁴ atunci când vor muri, deoarece sunt
   nebotezati?
   
1. 
   Cei mai mulţi dintre ei au fost botezaţi cu aşa
   numitul "botez al aerului"⁵. Există şi infirmiere care
   

⁴ Provincie grecească trecută în componenţa statului albanez după cel de-al doilea război mondial.

În cazuri de prigoană, moarte grabnică, etc. copiii nou-născuţi sunt botezaţi, în lipsa preotului, numai prin rostirea for­mulei de botez şi însemnarea pruncului cu semnul Sfintei Cruci.

botează pruncii cu acest fel de botez. O infirmieră a botezat un copil într-un lighean cu apă. Se gândea că acest fel de botez este mai bun decât cel al aerului. Dumnezeu a văzut intenţia ei cea bună şi a luat în con­siderare cele făcute de ea. Dacă ati şti cât de mult har au cei de curând botezaţi! Odată am cunoscut că între trei sute cincizeci de persoane se afla o femeie de curând botezată. Când am întrebat cine este acea femeie, mi-au răspuns că este o turcoaică care abia se botezase. Fata ei strălucea. Pe lângă ea ceilalţi semănau cu nişte barbari.

0. 
   Părinte, este corect ca la botez pruncilor să se
   dea două nume?
   
1. 
   Dacă din această pricină ajung să se certe şi chiar
   să se despartă, să le dea şi trei nume. Cu toate că
   numele frumoase de sfinţi, oamenii de astăzi le-au
   făcut... Viky, Bebe, Mimi....
   

0. 
   Părinte, o mamă şi-a pierdut copilul în luna a
   cincea şi acum este mâhnită, deoarece copilul s-a
   născut mort şi nici măcar botezul aerului nu i-au putut
   face.
   
1. 
   Dacă nu a fost vinovată ea, atunci să aibă
   încredere în mila lui Dumnezeu, căci El are socoteala
   Lui cu toţi aceşti copilaşi.
   
2. 
   Părinte, mama mea mi-a spus că frăţiorul meu a
   murit la câteva ore după ce s-a născut şi nu a apucat
   să-1 boteze. I-am spus să-1 întrebe pe duhovnicul ei
   despre aceasta.
   
3. 
   Dacă a vrut să-1 boteze, dar nu a apucat, are cir-­
   cumstanţe atenuante. Vezi altele fac avorturi şi îşi
   omoară copiii şi nu le pasă. Noi nu ştim judecăţile lui
   

130

131
Dumnezeu. Ar fi fost un păcat greu dacă din nepăsare nu l-ar fi botezat pe copil şi ar fi murit astfel. Tu ai pri­vit problema aceasta prin prisma raţiunii. Iar aceasta este teologia raţionalismului. Odată am spus unor creştini despre un copil din Epirul de Nord, care a fost botezat de trei ori. Odată bunica, altădată bunicul şi a treia oară mama copilului, dar fiecare în ascuns de ceilalţi. Atunci sare unul şi spune: "Aceasta este anti-canonic". "Măi creştine, dar oare acest copil a fost botezat canonic⁶ de trei ori? Nu, ci acest copil a fost binecuvântat de trei ori".

0. 
   Părinte, Dumnezeu iconomiseşte ca oamenii să
   vadă în somn pe rudele lor adormite şi să vorbească
   cu ele, pentru a se întări în credinţă şi în pocăinţă?
   
1. 
   Da. Dar oare nu v-am povestit acea întâmplare?
   Un monah din Sfântul Munte era dintr-un sat care se
   afla pe teritoriul bulgar, în care erau mulţi oameni
   nebotezaţi. Acela mi-a spus că atunci când era încă
   mirean 1-a văzut în somn pe nepoţelul său, care murise
   cu puţin timp mai înainte şi care se afla acum în afara
   unei grădini frumoase şi plângea. în grădină se aflau
   mulţi copilaşi care se jucau bucuroşi. "De ce nu mergi
   şi tu înăuntru?", 1-a întrebat. "Cum să intru de vreme ce
   sunt nebotezat?" a răspuns el. După acest vis, acela a
   mers de îndată şi s-a botezat, după care i-a povestit
   preotului cele pe care le-a văzut în somn. Astfel a rân­-
   duit Dumnezeu ca să înţeleagă şi ceilalţi cât de mare
   este vrednicia Botezului. După aceea, toţi din acel sat
   au început să-şi boteze copiii.
   

Adică conform rânduielilor bisericeşti.

- Părinte, există părinţi care au numai cununia

civilă şi vor să-şi boteze copiii. Este îngăduit aceasta?

0. 
   De ce să nu fie îngăduit? De altfel cu ce sunt vino-­
   vaţi sărmanii copilaşi? Faptul că aceşti părinţi vor să-şi
   boteze copiii arată că mai au ceva bun înlăuntrul lor,
   nu sunt cu totul nepăsători. Se vede că undeva au
   încurcat treburile. Dacă vrea cineva să-i ajute pe unii
   ca aceştia, mai întâi trebuie să vadă pentru care motiv
   nu au făcut cununia religioasă şi după aceea de ce vor
   să-şi boteze copiii.
   
1. 
   Părinte, o monahie care a botezat un copil atunci
   când era în lume, în afară de rugăciunea pe care o face
   pentru el, trebuie să-i trimită şi daruri, aşa cum se
   obişnuieşte?
   
2. 
   Acum, că s-a făcut monahie, este slobozită de ast­-
   fel de lucruri. Dacă vor părinţii monahiei să-i trimită
   daruri, o pot face. Monahul va ajuta numai cu
   rugăciunea.
   
3. 
   Adică numai dacă părinţii se vor hotărî singuri să
   facă aceasta?
   

- Da, să nu-i oblige monahia. Să facă rugăciune
pentru ca Dumnezeu să-i lumineze. în orice caz naşul
are o mare răspundere. Odată părinţii mei au făgăduit
unei familii cunoscute că cineva din familia noastră le
va boteza un copil de al lor. Atunci când a sosit vre­-
mea botezului, toţi ai casei noastre lipseau şi mi-au
spus să-1 botez eu. Pe atunci aveam doar şaisprezece
ani şi nu voiam să-1 botez, pentru că îmi dădeam
seama de răspunderea pe care o luam asupra mea. Mă
aflam într-o situaţie dificilă. În cele din urmă m-am
rugat: "Dumnezeul meu, dacă acesta va deveni un om


132

133

bun ia de la mine toţi anii şi dă-i lui, iar dacă va deveni rău, ia-1 acum când este îngeraş". Şi astfel l-am botezat şi l-am numit Pavel. Dar după o săptămână a murit. Şi astfel acum se află în cer în siguranţă.

Copiii orfani

0. 
   Părinte, dacă tatăl unor copii a murit, este bine
   pentru ei să-1 vadă mort?
   
1. 
   Este mai bine să nu-1 vadă. Vezi, dacă unui om
   mare încerci să-i spui cu grijă despre moartea vreunui
   apropiat de al său, cu cât mai mult copiilor.
   
2. 
   Dar până la ce vârstă să le ascundem aceasta?
   
3. 
   Depinde şi de ce fel de copil este.
   
4. 
   La mormântul lui îi putem duce?
   
5. 
   Da, la mormânt îi pot duce şi le pot spune: "Tatăl
   vostru a plecat de aici în cer. Dacă sunteţi cuminţi, va
   veni din cer să vă vadă". Mi-aduc aminte că atunci când
   a murit bunica mea, părinţii mei m-au dus la casa unor
   cunoscuţi ca să nu văd înmormântarea şi să nu aflu că
   a murit. îmi găseau tot felul de jocuri ca să mă distrez.
   Eu râdeam, iar aceia plângeau. Când m-am întors
   acasă întrebam: "Unde este bunica?". "O să vină", îmi
   răspundeau. Eu o aşteptam pe bunica, dar după câtva
   timp am aflat că murise. Nu-i ajută pe copii să vadă
   moarte pe persoanele lor iubite.
   

- Părinte, copiii mici sunt mult mai îndureraţi
atunci când le moare mama.

- Da, copiii suferă mai mult atunci când sunt lipsiţi

de mamă, decât atunci când le lipseşte tatăl. Rar se

întâmplă ca după moartea mamei, tatăl copiilor să le fie ca o mamă. însă aceşti copii se vor mângâia în Rai. Acolo vor primi multe bucurii pentru mâhnirea suferită aici. Un copil orfan va intra în Rai cu mai puţine "unităţi" precum şi cei de acelaşi neam din străinătate intră în facultate fără examene⁷, pentru că sunt închişi într-o anumită lege. Adică pe copiii orfani îi cuprinde legea lui Dumnezeu şi vor intra în Rai cu mai puţină osteneală, în timp ce ceilalţi trebuie să se ostenească mult. Eu îi fericesc pe copiii care au fost lipsiţi de dragostea părinţilor lor, pentru că au izbutit să-L facă pe Dumnezeu Tată al lor încă din această viaţă şi în acelaşi timp şi-au depus în Casa de Economii a lui Dumnezeu dragostea părinţilor lor de care au fost lipsiţi şi care se măreşte prin adăugare de dobândă.

Dar şi în această viaţă Bunul Dumnezeu îi va ajuta pe aceşti copii, pentru că din clipa în care îi ia pe părinţii lor El este, într-un anumit fel, obligat să-i ocrotească. Ce spune proorocul David? "Pe orfan şi pe văduvă va sprijini^. Fireşte, Dumnezeu îi iubeşte mai mult şi are mai multă grijă de ei. Iar acestor copii Dum­nezeu le dă mai multe drepturi în această viaţă decât altora. Dacă orfanul întoarce butonul spre bunătate, sporeşte foarte mult. Iar dacă va spune: "Eu am fost chinuit, lasă acum să-i chinuiesc şi eu pe alţii", se va distruge.

⁷ S-a spus în anul 1992 când încă mai era valabilă această legislaţie.

Ps. 145, 9.

134

135

0. 
   Părinte, faptul de a fi orfan are urmări neplăcute
   pentru toată viata omului?
   
1. 
   Ce sunt cuvintele acestea pe care le spui? Se
   poate ca orfanii să fie puţin mai sfioşi, mai retraşi - nu
   au acea bucurie şi vioiciune pe care o au copiii care se
   hrănesc din belşug cu afecţiunea părintească - însă
   această sfială este ca o frână care îi ajută în această
   viaţă, dar în acelaşi timp învistiereşte şi în cealaltă. Şi
   crezi, oare, că Dumnezeu nu vede această sfială a lor
   şi nu-i va căpătui mai târziu? De aceea mai ales pe
   orfanul de mamă trebuie să-1 îmbrăţişăm cu durere şi
   cu dragoste fierbinte, pentru a se încălzi şi a prinde
   mai întâi curaj, după care să-şi deschidă inima. Iar
   atunci când are mărime de suflet, trebuie să-i frânăm
   bine marele lui entuziasm, ca nu cumva să pătimească
   ceva în încercarea lui de a-şi manifesta marea sa
   recunoştinţă. Sfântul Arsenie Capadocianul a crescut
   orfan şi de mamă şi de tată. Dacă nu ar fi înfruntat
   aceasta duhovniceşte, cu mărime de suflet, ar fi tre­-
   buit să fi fost un om chinuit, cu probleme psihologice.
   Dar ai văzut ce bărbăţie a avut şi ce nevoinţe a făcut?
   Şi ceea ce mă impresionează şi acum este faptul că şi
   oasele lui erau ca bumbacul, ca buretele. La dezgro­-
   parea sa, atunci când au scos moaştele lui, coastele şi
   vertebrele se sfărâmau atunci când le zgâriam puţin.
   Numai două vertebre, bazinul şi gamba piciorului erau
   oarecum mai tari. Cum a putut face atâtea călătorii pe
   jos, fiind atât de bolnăvicios? Păşea de parcă plutea.
   Aici poate vedea cineva puterea suprafirească pe care
   i-a dat-o Dumnezeu. Dacă Hristos a făcut lucruri atât de
   

mari, oare de creşterea orfanilor nu va putea purta grijă?

Îngrădirea copiilor este necesară până la maturizarea lor

Copiii trebuie să simtă sfaturile ca pe o mare nece­sitate, mai ales în vârsta critică a adolescenţei, pentru a nu aluneca pe povârnişul cel dulce al plăcerilor lumeşti care umplu sufletul de nelinişte şi îl depărtează de Dumnezeu pentru veşnicie. Trebuie să intre în noima ascultării. Să înţeleagă că în ascultarea faţă de părinţi se ascunde interesul lor propriu şi astfel să asculte cu bucurie şi să se mişte liber în spaţiul duhovnicesc.

Vedeţi cum îngrădim libertatea copilului mic? Embrionul este îngrădit nouă luni în pântecele maicii lui. Pe noul-născut îl bagă în leagăn. Apoi, după cinci-şase luni îi pun şi gărduţ. Când creşte mai mare nu este lăsat singur afară, ca să nu se lovească sau să cadă de pe vreo scară. Căci de va fi lăsat liber, va cădea şi va muri.

Toate acestea sunt absolut necesare pentru a creşte copilul în siguranţă. Se pare că îl lipsesc de libertate, dar fără aceste măsuri ar fi fost în primejdie să moară din prima clipă. Copiii însă nu înţeleg, nici atunci când sunt mici că au nevoie de îngrădire, dar nici atunci când cresc mai mari că au nevoie de altfel de îngrădire, şi pentru aceasta cer libertate. Dar ce fel de libertate poate fi aceasta? Libertate pentru a se

136

137

schilodi? Însă prin libertatea aceasta ajung la dis­trugere. Copiii trebuie să înţeleagă că până la ter­minarea studiilor lor, până atunci când îşi vor lua diplo­ma şi până când se vor maturiza şi vor ajunge oameni în toată firea, au trebuinţă de o oarecare îngrădire. Pentru că de se vor schilodi chiar şi numai o singură dată, se vor distruge. Trebuie să simtă îngrădirea ca pe o nevoie, ca pe o binecuvântare a lui Dumnezeu, şi astfel să fie recunoscători părinţilor lor pentru aceasta. Să înţeleagă că ceea ce fac părinţii o fac din dragoste, nici un tată sau vreo mamă nu şi-au îngrădit vreodată copilul din răutate, chiar dacă s-a purtat cu ei cu bar­barie. Şi deşi părinţii îi constrâng puţin mai mult pe copii, totuşi în aceasta se ascunde multa lor dragoste. Şi o fac cu intenţie bună, ca ei să fie atenţi şi să nu fie expuşi la primejdii. Se poate ca un grădinar pentru mai multă siguranţă să lege cu sârmă copăcelul pe care îl plantează şi astfel să se rănească puţin, dar Bunul Dumnezeu, văzând că se răneşte coaja copăcelului, îi închide rana în scurtă vreme. Şi dacă Dumnezeu închide rana copăcelului, cu atât mai mult se va îngri­ji de făptura Sa. Adică dacă părinţii l-au strâns pe copil puţin mai mult şi s-a rănit puţin, oare nu-1 va vindeca Dumnezeu?

Iar copiii trebuie să discute cu părinţii lor şi să le spună gândurile. Aşa cum monahul în mănăstire are pe stareţul său, căruia îi spune gândurile sale şi astfel se uşurează, la fel şi copilul trebuie să aibă o apropiere sufletească de părinţii lui. în mod normal copilul tre­buie să se mărturisească mai întâi mamei şi apoi duhovnicului. Deoarece, precum atunci când copilul

se loveşte la picior părinţii merg împreună cu el la medic şi îl întreabă ce trebuie să facă pentru a se vin­deca piciorul, tot astfel ei trebuie să ştie şi ce fel de probleme îl frământă pe copil, pentru a-1 ajuta. Dacă acesta îşi spune problemele sale sufleteşti numai la duhovnic, atunci cum vor putea părinţii să-1 ajute, neştiind ce anume îl preocupă?

Dificultăţile copiilor în timpul studiilor

Unii copii care sunt ageri la minte au uneori pro­bleme şi se chinuiesc. Ei vor să le aranjeze pe toate cu mintea lor şi vor să facă lucruri mai presus de puterile lor. Au o minte puternică, dar nu ştiu să pună frână. Fac experienţe cu ei înşişi, ca şi cum ar vrea să vadă cât rezistă, şi astfel se chinuiesc. Dacă se vor smeri, agerimea minţii lor îi va ajuta să sporească. în timp ce copiii care nu au această agerime a minţii nu întâm­pină astfel de probleme, dar nici nu-şi fac probleme de conştiinţă în sensul cel bun.

Mulţi dintre studenţi, deşi au învăţat bine lecţiile, nu se duc să-şi dea examenele pentru că se tem că nu vor scrie bine. Şi cu toate că ei ar putea face faţă cu uşurinţă examenelor, îşi creează ei înşişi, din pricina fricii, o stare de panică. Dar dacă ei ar spune cu smere­nie: "Rugaţi-vă pentru mine ca să merg bine la exa­mene, pentru că singur nu cred că o să reuşesc. Dar cu rugăciunile voastre voi încerca", atunci, prin faptul că se smeresc, vor primi şi harul lui Dumnezeu şi ilu­minarea dumnezeiască. Pe lângă aceasta, înainte de a


138

139
începe examenele să se roage Sfântului lor ocrotitor, iar acela îi va ajuta potrivit cu credinţa şi evlavia pe care o au.

0. 
   Părinte, o fată care studiază în străinătate mi-a
   scris următoarele: "Îmi spune gândul că niciodată nu
   voi putea spori duhovniceşte”.
   
1. 
   Bine, dar acel suflet tocmai în Europa s-a gândit
   să facă acest lucru? Acolo nu a mers să sporească
   duhovniceşte, nici ca să se închinovieze, ci să dobân-­
   dească numai cele ce îi sunt necesare pentru profesia
   ei. Să încerce să-şi păstreze starea duhovnicească pe
   care o are şi să nu caute acolo sporire duhovnicească.
   De altfel europenii sunt avansaţi în ştiinţe şi nu în cele
   duhovniceşti. Să nu se silească pe sine mai mult decât
   poate şi să nu le dea prea mare importanţă, nu merită
   ca cineva să-şi lipească inima şi să sufere pentru aces­-
   tea. Ci să considere şederea la studii numai ca pe un
   serviciu militar. În armată soldatul se osteneşte mult,
   şi uneori superiorii lui se poartă cu el foarte aspru, în
   timp ce acolo, la studii, oamenii se poartă cel puţin cu
   politeţe, chiar dacă aceasta este numai exterioară şi
   făţarnică, rezultată din mentalitatea europeană. Prin
   urmare era firesc să întâlnească astfel de greutăţi, pen-­
   tru că şi în Grecia întâlnim lucruri asemănătoare,
   numai că în Grecia, ca ţară ortodoxă cum este, cei
   care sunt interesaţi de sporirea lor duhovnicească pot
   găsi sprijin duhovnicesc. Cu puţină răbdare şi atenţie
   vor trece greutăţile. De vreme ce se află acolo, să
   folosească timpul liber pentru studiu şi rugăciune, ca
   să se hrănească şi duhovniceşte. Străduinţa pe care o
   va depune pentru studiile ei o va absorbi şi o va ajuta
   

să se înstrăineze de orice gând rău sau ispită tinerească.




140

141

CAPITOLUL 2