ÎN TARA DE PESTE VEAC
de Nichifor Crainic
În tara lui Lerui-Ler
Nu e zbor, nici drum de fier
Numai lamurã de gând
Numai suflet tremurând
Si vâslas un înger.
În tara de peste veac
Nesfârsire fãrã leac
Vãmile vãzduhului
Sãbiile duhului
Pururea de straje.
Sus pe sparte frunti de zei
Sovãielnici pasii mei
Picuri de'ntrebãri momâi
Sã rãmânã sub cãlcâi
Si genuni de zare.
În tara lui Lerui-Ler
Nãzuiesc un colt de cer
De-oi gãsi, de noi gãsi,
Nimenea nu poate sti
Singur Lerui-Ler.
COLIND CERESC
de Radu Gyr
Cerul si-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
au pornit cu plugusorul
îngerii prin cer.
Merg cu pluguri de oglindã
si de giuvaer,
toti luceferii colindã
- Lerui, Doamne, Ler -
Vântul suflã cu luminã
- Lerui, Doamne, Ler -
în buhai de lunã plinã
legãnat în ger.
Pentru heruvimi cu glugã
alba de oier
sub feresti colinde'ndrugã,
- Lerui, Doamne, Ler -
N-au venit cu grâu la poartã,
ci au rupt din cer
stele mari ca sã le'mpartã,
- Lerui, Doamne, Ler -
Si'n Gustar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
va fi câmpul cer de stele
tolãnit sub cer...
Numai tu astepti în tindã,
- Lerui, Doamne, Ler -
suflete fãrã colindã,
si fãrã Prier.
Nici un cântec alb nu vine
fâlfâind pe cer
cu o stea si pentru tine,
- Lerui, Doamne, Ler -
RENASTERE
de Radu Gyr
(lui N. I. Herescu)
Si stiu cã voi muri... va fi, pe semne,
într'un amurg jertfit pe jerãgai,
dintr'un sfârsit de-Octomvre sau de Mai...
...si mi-or închide sufletu 'ntre lemne...
Desi s'o face racla, putrigai,
si numai crucea groapa-o sa-mi însemne, -
eu totusi stiu: pãmântu-o sã mã 'ndemne,
ca sã renasc ascuns în proaspãt strai!...
...Pe groapa mea, voi fi în primãvarã,
tulpinã încãrcatã de povarã
si mã voi scutura pe mine însu-mi...
In toamnã-oi fi noroi dospit de ploi,
iar iarna, prins de cruce, voi fi sloi
ce-o lãcrima, topindu-se, tot plânsu-mi...
_______________________________
...Va fi o zi de toamnã, vei veni...
Si la un colt uitat din cimitir,
O cruce strâmbã va zâmbi, -
Si vei citi:
"Aici se odihneste Radu Gyr -"...
(Cea din urmã spovedanie - Gând... de Radu Gyr)
__________________________________________
CÂNTECE DE TARÃ VERDE
- VERSURI DE TEODOR ILIUT -
Indemn la muncã
Ai plâns în de-ajuns blestemând
Acuma din suflet clãdeste
De visuri biserici cântând
Pe veacul ce viu ne zâmbeste.
Aprinde-ti privirea cu doruri
Si pieptul cu aripi de zãri
Si sprinten goneste ca nouri
Spre-a boltii de-azur depãrtãri.
Cu palma crãpatã ridicã
Troite de glorii spre cer
Si ceata din zãri o despicã
Cu bratul - greu bulgãr de fier.
Revarsã de soare isvorul
In ochi ca o tainã de-adânci
Vârtos îti aruncã piciorul
Ca vântul pe aschii de stânci.
Drum nou
Se 'naltã pe zile
Pe secoli de jale
Din case umile
Cu frântele sale
Cu brate crãpate
Mai negre ca norii
- Lungi vreascuri uscate -
Cântând muncitorii.
Si glasul - furtunã
Din negura minei
Cu umbre de lunã
Se umflã în noapte
Ca-un bucium de luptã.
Trosnesc plânse soapte
Ca dranita ruptã.
Cãlcâiul striveste
A sarpelui dinti,
Duh nou nãvãleste,
Se sting suferinti
Pe-albastre icoane
Se scuturã zorii
In aspre coloane
Pãsesc muncitorii.
|
Cântec de tarã verde
Tarã de cântece, falnicã,
Chiot pe buze, zburdalnicã
Sprinten cu zãrile schimbã-te
Zvârle petale de zâmbete.
Tremurã frunzele, vãile,
Ard în privire vãpãile,
Pârâe leaturi -cãruntele -
Veacuri de mirt beat sorb muntele.
Haidem cu dorul, cu mâinile,
Singuri sã strângem luminile
Aprigi, în zãri cu picioarele
Rege în pieptu-ne soarele.
Tara de cântece, falnicã,
Tânãrã, plinã, nãvalnicã
Strânsã de mijloc cu florile
Bat la urechea ta, zorile.
Muncitor Legionar
Sã strângem pãmânt!
Zid gros
Sã clãdim în isbelisti de vânt
Pentru crezu-ne nou
Dar cu aspru ecou
Din strãfund de pãmânt.
Pe trepte de munti -
Pas greu
Sã urcãm spre vãzduh noi cei multi
Si flãmânzi si desculti,
Sã croim fulgerând
Cer de gând
Pe lungi creste de munti.
Cu brate de fier
Nou veac
Muncitor, legionar,
Sã-l urcãm pân' la cer
Pe-a pieptului vreri,
Peste-al vremii hotar,
Peste-a noastre poveri
Muncitor legionar.
Din MUNCITORUL LEGIONAR
Anul I, Nr. 2, Seria II, Luni 25 Noembrie 1940
|
Dostları ilə paylaş: |
