Editura Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, România Toate drepturile rezervate

– P
OCĂINŢĂ
 
SINCERĂ
3
3
pe Mântuitorul. Ca o procesiune, scenă după scenă din minunata Sa 
viaţă trecea pe dinaintea lor. Meditând la viaţa Lui curată şi sfântă, ei 
au simţit că niciun efort nu era prea greu, niciun sacriiciu prea mare 
ca să poată da mărturie în viaţa lor despre 
frumuseţea caracterului lui Hristos. O, 
gândeau ei, dacă le-ar i fost cu putinţă să 
mai trăiască din nou cei trei ani petrecuţi cu 
Învăţătorul, cât de diferit s-ar i purtat! Dacă 
ar i putut să-L mai vadă din nou pe Domnul, 
cu cât zel s-ar strădui să-I demonstreze cât 
de mult Îl iubeau şi cât de sinceri erau în 
mâhnirea lor că L-au întristat cândva prin 
vreun cuvânt sau printr-o faptă de necredinţă! Dar se mângâiau la 
gândul că fuseseră iertaţi. Şi
s-au hotărât ca, pe cât le era posibil, să-şi 
ispăşească necredinţa printr-o curajoasă mărturie despre El înaintea 
lumii. 
[pagina 37]
Ucenicii se rugau cu un zel nepotolit să ie făcuţi 
destoinici să-i întâmpine pe oameni şi, în convorbirile lor zilnice, să 
ie în stare să rostească acele cuvinte care să-i conducă pe păcătoşi 
la Hristos. Înlăturând orice neînţelegere, orice dorinţă de întâietate, 
ei s-au adunat într-o strânsă comuniune creştină. Ei se apropiau mai 
mult şi tot mai mult de Dumnezeu şi, făcând acest lucru, au înţeles ce 
privilegiu avuseseră de a li se i îngăduit să aibă o atât de apropiată 
relaţie cu Isus. Dar, când se gândeau de câte 
ori L-au întristat prin lipsa lor de înţelegere 
cu privire la ceea ce El Se străduia să-i 
înveţe spre binele lor, inimile le erau pline 
de întristare.
Aceste zile de pregătire au fost zile 
de adâncă cercetare a inimii. Ucenicii 
şi-au dat seama de nevoia lor spirituală 
şi au strigat către Domnul după ungerea 
sfântă care avea să-i facă destoinici 
pentru câştigarea de suflete. Ei nu au cerut o binecuvântare de 
pe urma căreia să beneficieze doar ei. Asupra lor apăsa povara 
salvării sufletelor. Şi pentru că au înţeles că Evanghelia trebuia 
să fie dusă lumii, au cerut puterea pe care Domnul Hristos le-o 
promisese.
S-au hotărât ca, pe 
cât le era posibil, să-şi 
ispăşească necredinţa 
printr-o curajoasă 
mărturie despre El 
înaintea lumii.
Ei nu au cerut o 
binecuvântare de 
pe urma căreia să 
benefi cieze doar 
ei. Asupra lor apăsa 
povara salvării 
sufl etelor.

---

48
10 
ZILE
ÎN
C
AMERA
DE
S
US
10
10
Zile
Zile