Editura Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, România Toate drepturile rezervate

Dorinţa după supremaţie a dispărut
Şi ucenicii au avut această atitudine de ambiţie egoistă înainte de 
Cincizecime. La îndemnul iilor ei, mama lui Iacov şi a lui Ioan I-a cerut 
lui Isus ca iecare dintre ei să ocupe locurile de frunte din împărăţia Sa 
pământească despre care ei credeau că avea să vină în curând.
„«Porunceşte», I-a zis ea, «ca, în Împărăţia Ta, aceşti doi ii ai mei să 
şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta»” (Matei 20:21). Cererea ei a 
produs disensiuni şi invidie în rândul celorlalţi ucenici. Pur şi simplu 
nu erau pregătiţi să primească revărsarea Duhului Sfânt în puterea 
Cincizecimii. Acesta a fost unul dintre motivele principale pentru care 
Isus i-a îndemnat să petreacă zece zile în rugăciune comună în Camera 
de Sus. Fiindcă unitatea trebuie să se producă înaintea de revărsarea 
Duhului Sfânt.
Pe măsură ce L-au căutat pe Dumnezeu în rugăciune, Duhul Sfânt 
a unit inimile lor prin dragostea creştină: „Toţi aceştia stăruiau cu 
un cuget, în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, 
mama lui Isus, şi cu fraţii Lui” (Faptele apostolilor 1:14). În continuare, 
se adaugă: „În Ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.” 
Ucenicii n-au cerut 
o binecuvântare de 
pe urma căreia să 
benefi cieze doar ei, 
ci erau copleşiţi de 
responsabilitatea 
salvării de sufl ete.

---

68
10 
ZILE
ÎN
C
AMERA
DE
S
US
10
10
Zile
Zile
 
ÎN
 C
AMERA
 
DE
 S
US
Comentând pe marginea experienţei ucenicilor din Camera de Sus, 
Ellen White airmă:
Notaţi că Duhul S-a revărsat abia după ce ucenicii 
ajunseseră la unire desăvârşită, când nu se mai luptau 
pentru locurile cele mai de sus. Aveau un singur gând. Toate 
deosebirile fuseseră date la o parte. Iar mărturia pe care ei 
o dădeau, după ce primiseră Duhul Sfânt, era una şi aceeaşi: 
„Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un sulet” 
(Faptele apostolilor 4:32). Spiritul Aceluia care murise 
pentru ca păcătoşii să poată trăi însuleţea întreaga adunare 
a credincioşilor.
Ucenicii n-au cerut o binecuvântare de pe urma căreia 
să beneicieze doar ei, ci erau copleşiţi de responsabilitatea 
salvării de sulete. Evanghelia trebuia să ie dusă până la 
marginile pământului, iar ei cereau înzestrarea cu puterea 
pe care o făgăduise Hristos. Şi atunci Duhul Sfânt a fost 
revărsat şi mii de oameni s-au convertit într-o zi (
Mărturii 
pentru comunitate
, vol. 8, pag. 20, 21).
Pe parcursul celor zece zile petrecute în Camera de Sus, ucenicii 
şi-au rezolvat neînţelegerile mărunte dintre ei. S-au pocăit de invidia 
şi mândria lor. Inimile li s-au umplut de dragoste pentru Hristos, Cel 
care Şi-a dat viaţa pentru ei şi care acum 
Se ala la dreapta Tatălui, mijlocind pen-
tru ei. Ambiţiile lor egoiste au fost topite 
de dragostea pentru Hristos. Ucenicii au 
descoperit că „unitatea cu Hristos creează 
unitate între ei. Această unitate este dovada 
cea mai convingătoare înaintea lumii cu privire la măreţia şi meritele 
lui Hristos şi cu privire la puterea Sa de a ispăşi păcatul” (Ellen G. 
White, 
Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea
, vol. 5, pag. 1148).