Editura Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, România Toate drepturile rezervate

Recunoştinţă 
plină de bucurie
D
uhul Sfânt a umplut inimile ucenicilor cu laude pline de bucurie. 
Ei nu mai priveau spre viitor cu teamă, ci cu deplină încredere. 
Mântuitorul le iertase păcatele. Vinovăţia lor dispăruse. Viaţa lor 
fusese transformată prin puterea Duhului. Prietenul lor cel mai bun Se 
ala la dreapta tronului lui Dumnezeu pentru a Se îngriji de nevoile lor. 
Acum, aveau un motiv pentru a cânta. Viaţa lor era plină de recunoştinţă 
pentru Hristos, Cel care îi răscumpărase. 
Luca descrie această manifestare plină de bu-
curie a recunoştinţei în următoarele cuvinte: 
„Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în 
iecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hra-
na cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi 
înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în iecare zi la numărul 
lor pe cei ce erau mântuiţi” (Faptele apostolilor 2:46,47). Ucenicii erau 
uimiţi. Bucuria se revărsa din inimile lor pline de mulţumire.
Mărturia bărbatului olog de la poarta Templului, care a fost 
vindecat de Petru prin puterea lui Hristos, ne vorbeşte despre această 
laudă adusă din recunoştinţă. Atunci când puterea cea nouă a curs prin 
Mărturia vieţii pline de 
bucurie este aproape 
irezistibilă.

---

10
10
Zile
Zile
 
ÎN
 C
AMERA
 
DE
 S
US
112
10 
ZILE
ÎN
C
AMERA
DE
S
US
gleznele şi picioarele lui, ologul, „dintr-o săritură, a fost în picioare 
şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind şi 
lăudându-L pe Dumnezeu. Tot norodul l-a văzut umblând şi lăudându-L 
pe Dumnezeu” (Faptele apostolilor 3:8,9). Hristos îi transformase viaţa 
într-un mod remarcabil, încât singura reacţie normală erau lauda şi 
recunoştinţa. Mărturia lui izvora dintr-o inimă plină de mulţumire. El 
nu-şi putea ţine ascunsă aprecierea faţă de Acela care făcuse atât de 
mult pentru el.