– P OCĂINŢĂ SINCERĂ 3
3
pe Mântuitorul. Ca o procesiune, scenă după scenă din minunata Sa
viaţă trecea pe dinaintea lor. Meditând la viaţa Lui curată şi sfântă, ei
au simţit că niciun efort nu era prea greu, niciun sacriiciu prea mare
ca să poată da mărturie în viaţa lor despre
frumuseţea caracterului lui Hristos. O,
gândeau ei, dacă le-ar i fost cu putinţă să
mai trăiască din nou cei trei ani petrecuţi cu
Învăţătorul, cât de diferit s-ar i purtat! Dacă
ar i putut să-L mai vadă din nou pe Domnul,
cu cât zel s-ar strădui să-I demonstreze cât
de mult Îl iubeau şi cât de sinceri erau în
mâhnirea lor că L-au întristat cândva prin
vreun cuvânt sau printr-o faptă de necredinţă! Dar se mângâiau la
gândul că fuseseră iertaţi. Şi
s-au hotărât ca, pe cât le era posibil, să-şi
ispăşească necredinţa printr-o curajoasă mărturie despre El înaintea
lumii.
[pagina 37] Ucenicii se rugau cu un zel nepotolit să ie făcuţi
destoinici să-i întâmpine pe oameni şi, în convorbirile lor zilnice, să
ie în stare să rostească acele cuvinte care să-i conducă pe păcătoşi
la Hristos. Înlăturând orice neînţelegere, orice dorinţă de întâietate,
ei s-au adunat într-o strânsă comuniune creştină. Ei se apropiau mai
mult şi tot mai mult de Dumnezeu şi, făcând acest lucru, au înţeles ce
privilegiu avuseseră de a li se i îngăduit să aibă o atât de apropiată
relaţie cu Isus. Dar, când se gândeau de câte
ori L-au întristat prin lipsa lor de înţelegere
cu privire la ceea ce El Se străduia să-i
înveţe spre binele lor, inimile le erau pline
de întristare.
Aceste zile de pregătire au fost zile
de adâncă cercetare a inimii. Ucenicii
şi-au dat seama de nevoia lor spirituală
şi au strigat către Domnul după ungerea
sfântă care avea să-i facă destoinici
pentru câştigarea de suflete. Ei nu au cerut o binecuvântare de
pe urma căreia să beneficieze doar ei. Asupra lor apăsa povara
salvării sufletelor. Şi pentru că au înţeles că Evanghelia trebuia
să fie dusă lumii, au cerut puterea pe care Domnul Hristos le-o
promisese.
S-au hotărât ca, pe
cât le era posibil, să-şi
ispăşească necredinţa
printr-o curajoasă
mărturie despre El
înaintea lumii.
Ei nu au cerut o
binecuvântare de
pe urma căreia să
benefi cieze doar
ei. Asupra lor apăsa
povara salvării
sufl etelor.