vine în întâmpinarea caracterului laic al şcolii contemporane (vezi cazul Franţei);
atenuează sau elimină tensiunile confesionale la nivelul proceselor educaţionale;
asigură o conexiune mai directă cu disciplinele clasice pe dimensiunea culturală a acestora.
relativizează coordonatele confesionale ale elevilor, de-centrând pe elevi de la confesiunea de bază;
concurează la pierderea referinţelor religioase ale tinerilor, înstrăinându-i de valorile credinţei;
diminuează dimensiunea formativă a educaţiei religioase (pe direcţia atitudini, valori, conduite religioase);
realizează dublări sau reluări ale unor cunoştinţe, livrate secvenţial la filosofie, istorie, literatură etc.;
poate fi contradictoriu, prin alunecarea spre poziţionări materialiste, atee (conţinuturile sunt religioase dar metadiscursul intregrator sau axiomele de la care se pleacă rămân ateiste etc.).
