Efectul iovu

Ora 17 -aceeaşi zi - Concert de binefacere pentru copii, în parcul ,,Nicolae Bălcescu" din Oradea:

Acest concert a avut loc în aer liber, într-unul dintre cele mai frumoase parcuri din oraş, care are o scenă amenajată într-unul din capetele sale. La data respectivă şi la ora respectivă, parcul era invadat de o mulţime de copii, bunici şi părinţii, având în vedere festivităţile şi activităţile dedicate copiilor, care se derulau aici de 1 iunie şi mai ales că era şi zi de duminică. Domnul Gheorghe Iovu era şi dânsul în programul manifestărilor de la ora 17 şi astfel a susţinut din nou un concert special, la orga electronică performantă pe care o deţine şi din care poate să facă după dorinţa sa o adevărată orchestră cerească.

Încă de la primele sunete ale concertului, a început să apară efectul Iovu, pe care l-am descris şi mai sus, fenomen de sunet, de energie şi lumină. A început să plouă de sus cu lumină, iar la o concentraţie maximă a ploii de lumină albă şi de data aceasta s-a produs ceva interesant, dar cu totul altfel faţă de ceea ce vizualizasem până atunci.

Exact în faţa scenei aflată în aer liber, la oarecare distanţă şi în mijlocul acestui platou, s-a conturat un con mare de lumină, dar gol pe dinăuntru, cu baza rotundă, cu deschiderea cam de trei metri, de culoare roz şi care avea vârful orientat în jos şi fixat în pământ. Pe măsură ce muzica cânta, el continua să crească atât în sus, cât şi în lateral, după care s-a stabilizat la o înălţime cam de 10 metri de la sol şi peste 3 metri în diametru bazei de sus. Prin acest con energetic, care era ca o pâlnie roz, se capta energie de undeva de Sus, se concentra şi se transmitea în pământ prin vârful conului, producându-se o curăţire a solului de energii nu tocmai bune, care au rămas impregnate acolo de mult timp, producându-se o purificare şi o încărcare a teluricului în zona respectivă cu energia aceasta benefică. De asemenea creştea treptat intensitatea luminoasă şi strălucirea acestui con roz, pe măsură ce sunetele concertului se derulau.

Pământul de sub picioarele noastre s-a încărcat şi cu lumină şi vedeam că stăm cu picioarele pe un disc de lumină uriaş, pe o rază de câţiva zeci de metrii în jurul scenei, dar care a crescut în continuare şi s-a extins până ce a devenit de câteva sute de metri (până în zona Universităţii, pentru cine cunoaşte oraşul). Treptat pâlnia roz a început să se umple şi în mijlocul ei cu lumină şi la un moment dat a început să se transforme încet într-un boboc uriaş de floare, tot de culoare roz. Pe măsură ce muzica se derula în continuare, bobocul a început încet să-şi desfacă petalele, arătând ca o floare complet deschisă, cu toate petalele involte. Se producea încontinuu o captare şi o saturaţie cu lumină roz a acestei forme minunate şi aceasta a determinat ca această floare uriaşă cu petalele deschise să-şi schimbe nuanţa din roz în alb şi apoi în alb strălucitor. Menţionez că acest model de floare am văzut-o în icoanele catolice care o reprezintă pe Maica Domnului, floarea fiind inima Fecioarei Maria, semn că era şi un dar ceresc al iubirii Maicii Domnului la ceea ce se petrecea. Prin corespondenţă centru energetic al inimii umane din aură, are de asemenea formă de floricică roz în mijlocul ei. Dumnezeu şi Maica Domnului ne transferau în acest mod minunat spre noi pământenii energiile benefice ale Iubirii Divine şi mai ales spre copiii care erau în parc.

După un timp, minunata floare albă a început să se transforme într-o sferă uriaşă tot alb strălucitoare, care emana lumină şi energie din ea sub forma unor raze. Am înţeles că era şi un limbaj ceresc al formelor, un mesaj de iubire pentru toţi copiii de pe Pământ şi pentru noi cei prezenţi.

Un om obişnuit din planul fizic care se plimba prin parc în aceste momente, vedea în planul fizic o mulţime de copii şi de oameni maturi şi că pe scenă avea loc un concert muzical, cântat de un domn la orgă electronică. Dar în planul energiilor subtile era ceva mirific, era o sferă uriaşă de lumină în faţa scenei care emana raze minunate, aşezată pe un disc uriaş luminos aşternut pe pământ, o ploaie de lumină şi tot spaţiul înconjurător scăldat de o lumină diafană roz pal, care cuprindea aleile parcului şi spaţiul de joacă pentru copii. Parcul era ca o bandă uriaşă de lumină roz de la un capăt la altul diafană, cu grosimea cât înălţimea omului, iar mai sus o ploaie de lumină albă care picura printre oameni. Practic toţi oamenii şi copiii din parc erau scăldaţi de această simfonie de lumini, sunete şi energii prin care se deplasau, dublată de o simfonie sonoră de armonii muzicale cereşti pe care le ascultau.

Către finalul concertului, sfera de lumină a început să scadă şi să se retragă treptat, iar pe platoul respectiv a intrat un grup de copii care au participat la un concurs de desene pe asfalt. La finalul concertului şi copiii şi-au terminat desenele de la concursul respectiv şi acum erau evaluate. Surpriza cea mai mare pentru cei care am asistat la eveniment, a fost că unul dintre copii a desenat exact în mijlocul platoului pe asfalt, pe locul unde fusese sfera uriaşă de lumină, un soare uriaş cu multe raze. Nouă nu ne venea să credem această extraordinară coincidenţă şi totuşi aşa era. Atunci am înţeles că minunaţii Îngeri, care colaborat cu domnul Iovu la acest concert din nevăzut, au dorit să rămână şi semnele în planul fizic a tot ceea ce s-a petrecut în plan subtil şi au ,,colaborat” şi cu copiii dublându-le mânuţele cu atâta măiestrie. Atunci nu am mai putut decât să spunem: Doamne mari şi nebănuite sunt minunăţiile Tale!

Mulţumim frumos încă o dată pe această cale Bunului Dumnezeu, Muzicienilor Cereşti, Îngerilor şi domnului Gheorghe Iovu, pentru tot ceea ce ne-au dăruit cu ocazia acestei serii de concerte de binefacere pentru copii, pentru tot ceea ce ne-au învăţat cu prilejul acestor concerte de muzică a Sferelor Cereşti.

Acestea sunt câteva exemple de efecte care s-au petrecut în timpul concertelor domnului Gheorghe Iovu, dar ele sunt mult mai multe. Peste tot unde se audiază muzica aceasta, are loc ceea ce a fost numit de către Îngeri ,,efectul Iovu", adică revărsare de sunete melodioase, de energii fine divine, benefice, tămăduitoare şi o revărsare de lumini şi culori. Acest efect şi aceste energii, purifică spaţiile, armonizează aura umană şi au efect terapeutic de vindecare a celor bolnavi. Deoarece ni s-a cerut să facem public informaţiile despre acest efect, am respectat această dorinţă a Cerului, transmisă nouă prin Îngeri şi am adus la cunoştinţa dumneavoastră, această lecţie astrală.

Multe, minunate şi neaşteptate daruri spirituale are Dumnezeu pentru oameni!
Unele persoane îl cunosc pe domnul Gheorghe Iovu şi au mai audiat concertele sale, iar alţii nu. Pentru aceia care încă nu l-au cunoscut şi nu au aflat nimic despre dânsul vom prezenta o scurtă fişă biografică:

- S-a născut pe data de 23 iunie 1952 în oraşul Deta.

- A practicat ani de zile o meserie mai aparte, aceea de scafandru pentru tancuri petroliere, până când datorită muncii grele s-a îmbolnăvit şi s-a pensionat de boală.

- La vârsta de 23 de ani a început studiile muzicale la Şcoala populară de artă din Timişoara, unde a urmat canto şi chitară. În această perioadă a activat în formaţii muzicale unde a cântat canto şi la chitară.

- În anul 1990 şi-a cumpărat prima sa orgă electronică şi treptat a început să cânte o altfel de muzică, astfel că în anul 1995 i-a apărut prima casetă de muzică terapeutică.

- În prezent dânsul are lansate mai multe casete şi Cd-uri şi are la activ nenumărate concerte în ţară şi în străinătate, beneficiind de recunoaşterea incontestabilă a meritelor sale.

Noi îi urăm multă sănătate, fericire, putere de muncă şi la cât mai multe concerte cu … ,,efect Iovu”!

CÂNTECUL ŞI DANSUL POPULAR ROMÂNESC

Cu permisiunea dumneavoastră vom mai călători prin lumea întâmplărilor muzicale, care s-au derulat în ultimul timp şi la care ni s-a permis accesul în plan astral pentru a vedea corelarea dintre sunete şi energiile Divine, având astfel ocazia să cunoaştem ce este de fapt muzica cu adevărat. Acest subiect al muzicii şi al dansului popular este vast şi noi am avut acces la primele noţiuni. Probabil că în viitor vor urma studii mai aprofundate asupra acestor subiecte despre care se poate spune că sunt de foarte mare importanţă.
Dansul maramureşan.

După cum se ştie deja foarte bine, omul este o trinitate: corp fizic, corp energetic şi spirit. Toate trei sunt strâns legate împreună, se întrepătrund perfect între ele şi toate trebuie să funcţioneze corect şi să se afle într-o stare de armonie unele cu altele. Un mod simplu de a le aduce pe toate în armonie este dansul.

Dansul popular românesc corelat cu muzica folclorică are un efect deosebit de benefic asupra fiinţei umane. Prin mişcările de dans, toţi muşchii corpului fizic sunt puşi în mişcare, se dezmorţesc şi se revigorează. Dar ce se întâmplă cu restul, cu aura şi cu spiritul în timpul unei audiţii muzicale sau a unui dans popular? Aceasta vom vedea în cele ce urmează.
Oradea - 3 iunie 2004:

La televizor se cânta o melodie săltăreaţă din maramureş, pe care de obicei se dansează tropotit. Este exact genul de muzică cântată de către soţii Cornelia şi Lupu Rednic din Sighetul Marmaţiei. Această muzică era interpretată la ceteră (vioară) de către bărbat şi la zongoră (chitară) de către femeie, în modul specific maramureşan. La televizor nu erau prezentaţi dansatorii, ci numai melodia respectivă pe nişte imagini statice. Cu ajutorul Îngerilor Muzicieni pe această porţiune de emisiune de la televizor ni s-a arătat din nou o minunată şi total neaşteptată lecţie astrală de muzică şi dans.

Ascultând detaşat şi foarte liniştit o astfel de melodie primul lucru care se dezvăluia era faptul că melodia are două paliere melodice şi vibraţionale. Unul este dat de către zongoră - cel de vibraţie mai joasă şi celălalt este dat de vioară - cel de vibraţie înaltă .

Zongora asigură un sunet de fond permanent, impunând şi un anumit ritm săltăreţ, pe care de obicei dansatorii tropotesc mărunt, iar din când în când saltă în sus printr-o scurtă săritură. Aceste sunete ale zongorei asigură un anumit ritm specific dansului. Iată ce se întâmplă cu dansatorul bărbat în timpul acestui dans.

Sunetele zongorei se adresează întregului corp, prin fenomenul de rezonanţă determinând modificarea energiilor în aură, dar acţionează cu precădere pe jumătatea de jos a corpului uman, punând în mişcare mai activ ceakrele inferioare. În timpul acestui tropotit mărunt în stil maramureşan, dansatorul se relaxează, îşi relaxează tot corpul printr-un fel de scuturare şi legănat, intră într-o bună dispoziţie totală, iar aura sa se relaxează şi se extinde.

Apoi are loc o curăţire a aurei tocmai prin această scuturare ritmică. Cele şapte straturi energetice succesive ale aurei se scutură de norişorii energetici negativi agăţaţi de ea, de ,,scame” şi ,,ghemotoace” pe care omul respectiv le-a cules voluntar sau involuntar alergând după treburile lui zilnice sau pe care le-a emis chiar el şi care stau agăţate de el.

Are loc de asemenea o deblocare a zonelor cu energii reziduale stagnante din circuitul energetic, mai ales de pe zona abdomenului, a bazinului şi a picioarelor, deoarece toată reţeaua energetică este activată puternic. Are loc un puternic schimb de energii al corpului cu mediul exterior.

Deoarece energia începe să circule din nou corect prin toată reţeaua de canale a corpului energetic, întreaga aură umană se armonizează şi se reglează. Cum ar veni, aceste acorduri ale zongorei, activează această zonă a corpului care este responsabilă cu debarasarea, purificarea şi evacuarea energiilor reziduale din corp, adică mai ales partea de jos a corpului energetic. Într-adevăr prin corespondenţă şi trupul fizic are amplasate căile de evacuare a produselor reziduale din trup în urma metabolizării alimentelor, tot în partea de jos a trunchiului, dovadă că procesele energetice şi cele fizice ale corpului sunt strâns legate şi interdependente. Aşa cum în trupul fizic totul trebuie să circule corect, tot aşa şi în corpul energetic totul trebuie să circule corect. Prin centrii energetici (ceakre) corpul absoarbe energie din energia universală, o metabolizează în procesele proprii, iar rezidurile le elimină.

Picioarele au un rol deosebit de important în acest proces de eliminare a energiilor uzate şi de descărcare a lor în teluric, adică în pământ. Când acest proces de evacuare nu se face corect apar blocajele, stagnările de energii şi organele aflate în partea de jos a corpului încep să aibă anumite suferinţe cum sunt constipaţia, probleme de vezică, de rinichi, varicele care apar pe picioare, umflarea picioarelor, etc. În timpul oricărui dans popular românesc picioarele execută tropotit ritmic, bătăi ritmice, când cu călcâiul, când cu vârful când cu toată talpa şi toate au acelaşi scop al accelerării eliminărilor reziduale.

Deci în concluzie acest tip de dans tropotit şi melodia zongorei are rolul în special de a regla circuitul de energii prin deblocarea energiilor şi curăţirea aurei.

Vioara în schimb, cântă o altă melodie care se suprapune peste cea a zongorei. Fiind de vibraţie mult mai înaltă, această parte a melodiei se adresează părţii superioare a corpului şi activează ceakrele de sus 4, 5, 6 şi 7.

În jurul corpului dansatorului, în timp ce cântă vioara se formează un vârtej de energie de culoare alb spre roz trandafiriu, de forma unui con, cu baza mare mult deasupra capului şi cu vârful în dreptul taliei, datorat intensificării de absorţie de energie prin aceste ceakre de sus. Pe măsură ce dansatorul trăieşte mai intens dansul pe care îl execută, acest vârtej energetic se roteşte cu o viteză mai mare în jurul lui şi capătă o culoare mai strălucitoare. Deci această energie atrasă încarcă aura respectivului şi o face strălucitoare. Determinând o circulaţie intensă pe canalele energetice superioare, acest vârtej le desfundă şi împinge energiile stagnante spre evacuare.

La sfârşitul unui dans maramureşan de acest tip, respectivul dansator este puţin obosit, dat din punct de vedere energetic este cu o aură curată şi reîncărcată perfect. Acesta este un motiv suficient pentru a profita de această minune a dansului care nu numai că distrează, că aduce un bine sufletesc, dar aduce şi sănătate din toate punctele de vedere. Şi iarăşi vedem că tot ceea ce este de la Dumnezeu este foarte simplu! Nemaivăzut de simplu! Dansezi şi eşti sănătos şi curat!

Când fiecare dansator este încărcat la maxim cu energia albă rozalie, urmează un schimb energetic cu partenerul.

Perechea feminină trece la început prin acelaşi proces energetic ca şi bărbatul, dar atunci când apare vârtejul de lumină apare un con care are vârful în talia femeii şi baza în dreptul picioarelor ei, adică în jumătatea de jos a trunchiului. Rochia perechii feminine care se înfoaie în timpul dansului are exact forma conului de lumină. Cei doi formează împreună un tot unitar în care bărbatul preia energia prin partea sa superioară şi o transferă spre parteneră în partea sa inferioară, apărând un fel de clepsidră energetică şi de lumină. Cei doi parteneri se completează perfect.

Când tot lanţul de dansatori este uniformizat şi încărcat la maxim cu vârtejuri luminoase, se produce o revărsare a surplusului de astfel de energie atrasă, spre teluric astfel încât locul pe care se dansează şi se tropoteşte, prima dată se curăţă şi apoi se încarcă cu lumină şi cu energie benefică.

Cel mai interesant este că oamenii tind să se mişte în plan fizic în timpul unui dans sau în timp ce se cântă o astfel de melodie, exact după cum se mişcă energiile în aura lor şi în jurul lor. De aceea sunt atât de multe învârtituri, paşi apăsaţi, ridicarea braţelor pe parcursul acestui dans.

Sunt dansuri populare româneşti care au anumite mişcări obligatorii, după specificul dansului respectiv şi al zonei de provenienţă, cum ar fi lovitul călcâielor, lovitul peste picior alternativ când stângul, când dreptul, lovitul pe coapse, deplasarea într-un sens sau altul, sărituri, astfel încât aceste mişcări corelate cu muzica dau efectul maxim de curăţire a aurei de stimulare şi revigorare a trupului fizic şi reîncărcare benefică a întregului sistem energetic.

În concluzie, toţi cei care dansează pe muzică populară românească sunt mult mai sănătoşi, mai armonioşi, mai curaţi din toate punctele de vedere, decât cei care nu dansează. Aceasta este o explicaţie de ce de-a lungul timpului în tradiţia românilor, ca de altfel şi a altor popoare, au existat şi există dansuri sacre cu efect benefic şi de tămăduire, cum ar fi la noi căluşarii sau ciuleandra.

Cei care nu dansează, dar participă cu tot sufletul şi cu toată deschiderea spre ceea ce văd şi spre ceea ce aud când alte perechi dansează, se încarcă şi ei benefic, deoarece intră în rezonanţă cu fenomenul de energii al celorlalţi şi cu muzica, astfel încât efectul asupra lor este apreciabil, chiar dacă nu la aceeaşi intensitate.

Tot ce am arătat până aici se referă la dansurile populare româneşti, care sunt inegalabile şi la muzica populară românească care este aş putea spune fără să greşesc o muzică cerească. Ea acţionează ca un catalizator, acordurile ei declanşând dansul, care la rândul lui determină acest tainic şi minunat proces energetic. Omul dansator se transformă într-un vârtej de energie luminoasă, minunată şi diafană pe care el o provoacă trăind intens ritmul muzicii şi al dansului. Aceasta îl curăţeşte de energiile stagnante şi îi reglează centrii energetici ai corpului şi toată funcţionarea corpul energetic, respectiv aura se revigorează precum şi trupul fizic. În final dansatorul se simte foarte bine şi se simte foarte uşurat. Dumnezeu a dat tuturor un mod simplu şi direct de a-şi menţine sănătatea trupească şi sufletească, chiar dacă nu au fost posibile până acum şi explicaţiile.

Acest tainic fenomen de luminiscenţă, care apare în timpul dansului românesc, este unul dintre motivele pentru care primii noştri strămoşii, din vremurile imemoriale, se numeau RAMANI, adică RA MANI, adică OAMENII DE LUMINĂ, adică OAMENI LUMINOŞI! Pe lângă faptul că erau coborâtori din Lumină, prin muzica şi dansurile lor populare care erau inspirate direct din Sferele Divine şi pe care ei le-au păstrat şi le-au transmis din generaţie în generaţie cu sfinţenie, ştiau să aducă lumina binefăcătoare pe pământ, chiar în bătătura unde locuiau. Respectându-şi tradiţia şi obiceiurile pe care Dumnezeu prin slujitorii Lui le-au inspirat lor, ei erau sănătoşi, având trupuri fizice armonioase şi o viaţă mult mai senină. Sufleteşte ei erau oameni curaţi, trăitori în ascultare de Legea Divină, deoarece toată viaţa lor se închinau Celui Preaînalt, căruia îi mai spuneau şi Celui Dintru Înălţime, denumire care o găsim până în ziua de azi pomenită în cadrul liturghiei ortodoxe. Dar ei aveau darul ca prin muzică şi dans să ajungă la stări şi trăiri înalte, care îi făceau luminoşi, înfăşuraţi în lumină, iar locul unde dansau şi cântau devenea curat, luminos şi benefic pentru a-şi duce pe mai departe traiul de zi cu zi.

O altă dovadă incontestabilă a acestui fapt că românii sunt urmaşii direcţi ai ramanilor este faptul că portul popular românesc autentic este format din haine albe: cămaşa, pantalonii sau fustele. Abia peste acestea vin apoi purtate celelalte accesorii de altă culoare, cum sunt cojoacele, brâiele, fotele, şorţurile, etc. Acestea sunt prin legea corespondenţei la planul spiritual, hainele luminoase din planul fizic. Dumnezeu a avut grijă de români, deoarece muzica populară românească s-a păstrat şi s-a transmis din generaţie în generaţie intactă. La fel obiceiurile, tradiţiile şi portul s-au păstrat cu sfinţenie. Elemente ale folclorului românesc a fost preluat sub diferite forme în muzica cultă şi în celelalte arte şi păstrate astfel aproape de sufletul românului, care le-a practicat sub diferite forme şi la diferite ocazii.

Cred că această informaţie care ne-a fost dezvăluită în acest mod, despre muzica şi dansul popular românesc, este o dovadă a marii înţelepciuni a lui Dumnezeu, a grijii pe care El o poartă oamenilor în mod văzut şi nevăzut şi în special românilor, a iubirii Sale neţărmurite faţă de noi. Dar mai este şi dovada clară, concretă a faptului că românii sunt urmaşii poporului RA-MAN, a poporului venit din lumină!

Deci, aici la noi, pe teritoriul fostei Dacii, prin muzica, dansul, portul şi tradiţia acestui popor se produce acest fenomen de luminozitate umană! Aceasta este dovada pe care probabil că o caută mulţi istorici şi ezoterişti atunci când vorbesc despre începuturile acestui popor în Spaţiul Carpatin. Dovada că Bunul Dumnezeu de-a lungul miilor de ani a ţinut o mână tare şi puternică asupra acestui popor, înzestrându-l cu tot ceea ce avea nevoie material şi spiritual, conducându-l sigur printre meandrele vremurilor spre destinul actual, se află şi în cartea Ispita. Domnul Zvezdomir Marinov - Fiul Omului, aflat în România şi care este Mesia acestor vremuri, referindu-se la acest popor român spune:

,,Românii sun oameni puternici, modeşti, inteligenţi şi cu mult har. Nu mă refer la toţi românii, ci la acea parte dintre ei care au rămas curaţi, care mai au memoria sacrului şi au păstrat neclintită credinţa. Poveştile cu feţi-frumoşi, cu voievozi viteji, cu sihaştrii înţelepţi sau cu oameni simplii şi drepţi sunt adevăruri ce aparţin acestui pământ. Mulţi vor zâmbi sceptici, urmărind enumerarea calităţilor românului, calităţi de negăsit în societatea de astăzi. Dar... fiecare lucru la vremea lui.

Într-o zi cei care au păstrat credinţa vor duce mai departe scânteia de viaţă pe Pământ. De fapt de ei depinde soarta întregii planete, de ei depinde dacă România va avea viitorul pe care Sundar Shing l-a prevăzut, sau dacă acesta va fi cel prezis de Nostradamus, cu câteva sute de ani înaintea lui.”

Bunul Dumnezeu să ne ajute pentru ca noi românii să ne putem ridica la înălţimea misiunii pe care El ne-a încredinţat-o!

,,Să fim iarăşi ce am fost şi mai mult de atât!” - Petru Rareş
În luna iunie a anului 2004, din nou mă aflam în faţa televizorului, privind la o emisiune de folclor. De data aceasta dansa Ansamblul ,,Junii podgoriei”, 12 perechi de dansatori, pe muzică interpretată la taragot. În cadrul acestui dans ardelenesc, predominau mişcările învârtite şi era extrem de săltăreţ. Prin bunăvoinţa Bunului Dumnezeu şi a Ghizilor spirituali mi s-a permis să văd în astral, ce anume se petrecea din punct de vedere energetic în timpul acestui dans.

Perechile de dansatori au trecut din nou prin starea în care îşi curăţau aura, după care pe măsură ce perechile se învârteau, de sus a început să curgă acea lumină benefică pe care am văzut-o şi prima dată. De data aceasta perechea feminină era cea care capta energia sub formă de con luminos cu baza în sus deasupra capului ei şi vârful în zona taliei în dreptul plexului solar. Energia aceasta concentrată astfel, era transferată apoi perechii masculine tot în zona taliei acestuia şi forma un nou con cu baza jos până în dreptul picioarelor sale. Aceste două conuri succesive aveau culoarea albă uşor rozalie. Viteza cu care se roteau aceste vârtejuri luminoase, care îi înfăşurau pe partenerii de dans, era mai mare sau mai mică, după cum era melodia şi ritmul dansului. Când toate perechile s-au încărcat la maxim şi energiile lor s-au uniformizat, a început un transfer din această energie luminoasă spre teluric, astfel încât întreaga zonă unde se dansa s-a curăţat de energii reziduale şi s-a încărcat cu această energie benefică. Spectatorii acestei manifestări aflaţi în apropiere au intrat în fenomenul de rezonanţă cu dansatorii, participând şi ei afectiv şi astfel s-au încărcat şi ei cu această energie benefică.

Ca o concluzie la cele ce mi-au fost arătate, se poate spune că muzica populară este deosebit de benefică, precum şi dansul de perechi. Modul cum este preluată energia şi transmisă partenerului şi apoi spaţiului înconjurător depinde de tipul de melodie şi de înălţimea sunetelor.

Am întrebat pe minunaţii Îngeri muzicieni, cum au apărut aceste melodii şi ritmuri ale muzicii folclorice şi cum au apărut dansurile populare? Ei ne-au arătat că în Cer există aşa numiţii BIJUTIERI, care sunt Entităţi înalt cereşti, care au această misiune de a crea şi a inspira pământenilor, diferitelor popoare şi grupuri etnice, în conformitate cu stadiul lor de evoluţie şi cu tradiţia lor, anumite melodii şi anumite dansuri care li se potrivesc lor, după rasă, preocupări dominante, loc geografic unde sălăşuiesc, tradiţii, obiceiuri, etc. După ce m-am mirat surprinsă de numele acestor Maeştrii muzicali, acela de Bijutieri, mi-am adus aminte că muzicologii şi compozitorii pământeşti de multe ori conştient sau nu folosesc expresia de - bijuterii muzicale. Iar cei pe care noi aici pe pământ îi numim bijutieri, caută să facă tot o artă a frumosului, îmbinând luminozitatea unor cristale, cu metale nobile, dându-le o anumită formă ca un arabesc, dându-le strălucire şi luminozitate.

Văzând această minune a muzicii şi a dansului, am dorit să ştim ce se întâmplă pe muzica şi dansul altor naţii. Ce am aflat de la Maeştrii Bijutieri veţi citi în cele ce urmează.