Elemente de istorie, doctrină şi practică misionară
Yüklə 2,8 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Viaţa în Hristos
- A. Botez 1. Apreciere generală
- 2. Comentarii speciale Instituirea Botezului
- Semnificaţia Botezului
- Botezul şi credinţa
- Săvârşirea Botezului
- Celebrarea Botezului
Botez 1.a) Elemente de convergenţă În tratarea generală a credinţei Bisericii - care se fundamentează pe Sfânta Scriptură şi pe Sfânta Tradiţie – documentul descrie Botezul ca
b) Remarci critice Deşi această tratare generală a Botezului se bazează pe Sfânta Scriptură, termenii folosiţi în document sunt << semn al vieţii noi prin Iisus Hristos >> (B2) şi << semn al Împărăţiei lui Dumnezeu şi al vieţii lumii ce va să vină >>(B7) nu taină. Termenii << semn >> şi << simbol >>, folosiţi în document ca termeni tehnici pentru cele trei Taine, nu exprimă participarea reală la harisma Duhului Sfânt care este caracteristică pentru Botez, prin care păcatul originar şi păcatele personale sunt iertate. Sfintele Taine, ca mijloace prin care credinciosul participă la harul Duhului Sfânt, îşi au originea în însăşi Întruparea Mântuitorului. Consideraţii semantice în privinţa termenului << semn >> arată că acesta indică un sens, un mesaj, o direcţie înspre o realitate pe care trebuie să o explice, dar nu poartă în sine realitatea pe care o semnifică. Semul este doar un simbol. Textul include afirmaţia că Botezul << curăţă inima de orice păcat >> (B4) dar nu se precizează că este iertat păcatul originar şi că astfel cel botezat este eliberat de robia păcatului. Mai departe, în document se afirmă că << celor botezaţi li se conferă o nouă orientare etică >> ( B4). Dacă Botezul este redus la aceasta, nu mai apare ca un început al restaurării ontologice a omului ca o nouă făptură în Hristos. Documentul separă pedo-baptismul de Botezul adulţilor şi doar recunoaşte posibilitatea pedo-baptismului în perioada apostolică (B11), deşi aceasta era o practică curentă în Biserică (F.Ap. 2, 39; 16,15, 33; I Cor. 1,16; 110 Cartagina). Unitatea creştină este văzută ca întemeindu-se doar pe Botez, ca o << unitate baptismală >>, şi astfel perspectiva este unilaterală, documentul cerând bisericilor şi recunoaşterea reciprocă a Botezului (B6). În timp ce iniţierea creştină şi apartenenţa deplină la Biserică sunt primite doar prin Botez, Mirungere şi Euharistie.
Documentul BEM este un instrument şi un fundament teologic pentru discuţii viitoare aprofundate despre temele deja abordate, până la gradul în care va exprima tradiţia apostolică referitoare la Botez. 3.Botezul şi misiunea pastorală a Bisericii Biserica noastră păstrează tradiţia apostolică, potrivit căreia administrarea Botezului este o ocazie pentru catehizare, pentru a aprofunda adevărurile acestui act important şi pentru a furniza învăţături religios – morale familiei şi credincioşilor prezenţi. 4.Sugestii cu privire la Botez Remarcile noastre critice trimit spre unele aspecte referitoare la Botez, care trebuie să fie reconsiderate şi analizate aprofundat, aşa încât documentul ar trebui:
Poate este superfluu să atragem atenţia asupra divesităţii reacţiilor bisericilor ortodoxe. S-ar putea întreba cineva, în ce măsură răspunsurile au fost influenţate şi de contextul politic şi social al fiecărei biserici. Într-adevăr, ne aflam înainte de schimbările majore din anul 1989, când CEB era văzut ca o „umbrelă protectoare” pentru multe biserici din spaţiul dominat de fosta U.R.S.S. Situaţie similară pentru biserici ca cea din Egipt, unde violenţele la adresa minorităţii creştine sunt foarte frecvente (peste 70 milioane musulmani şi vreo 10 milioane creştini, marea majoritate copţi), sau ca Patriarhia de Constantinopol confruntată de mai multe ori cu pericolul expulzării din sediul său milenar. De asemenea, cum ar fi putut reacţiona biserici ortodoxe minoritare ca cea din SUA sau Finlanda ? Chiar dacă ar fi fost şi astfel de influenţe, nu putem spune că s-au făcut concesii doctrinare, ci doar s-a apreciat ce este pozitiv, s-au formulat critici şi recomandări, s-a exprimat speranţa sinceră pentru continuarea dialogului şi apropierea dintre creştini. În totală disonanţă s-a aflat Biserica Greciei, singura biserică ortodoxă cu o situaţie privilegiată în epoca respectivă, care a reacţionat virulent prin invocarea încălcării prevederilor din Constituţia CEB şi a refuzat orice referire punctuală la capitolele documentului, deşi avea prilejul să dezvolte o teologie baptismală profundă. După cum observa părintele profesor Ion Bria438, cea mai importantă lipsă semnalată de ortodocşi, inclusiv de cei români439, în secţiunea despre Botez, este aceea a unui capitol despre Sfânta Taină a Mirungerii. Documentul se limitează la a afirma că Taina aceasta semnifică „pecetea darului Duhului”, fiind asociată cu transmiterea Duhului, cu comentariul că unii se întreabă de ce este necesar să se adauge un rit separat între Botez şi primirea la împărtăşirea euharistică. Documentul n-a reţinut acea concepţie integrală a Bisericii vechi despre „naşterea din nou”, „pecetea darului Sfântului Duh”, „cuminecarea cu Trupul şi Sângele Domnului” (v. rugăciunea din Molitfelnic, 1984, pp.37-38).440 „Sfântul Chiril al Ierusalimului a consacrat o cateheză specială < Într-adevăr, Botezul împreună cu Mirungerea şi primirea Euharistiei constituie ritual de primire în Biserică ( de iniţiere) şi de aceea se săvârşesc într-o singură celebrare liturgică. Trebuie deci să fie afirmată unitatea acestor trei taine, deşi fiecare în parte are sensul ei distinct: Botezul este un eveniment pascal, actualizînd moartea şi învierea împreună cu Hristos; Mirungerea este un eveniment penticostal, alăturând pe cel botezat la comunitatea înfiinţată la Cincizecime şi pecetluindu-se cu darul Duhului Sfânt; Euharistia este un eveniment ecclesial-eshatologic, deoarece comuniunea euharistică în Biserica văzută prefigurează Împărăţia în lumea viitoare”441 d) Biserica Romano-Catolică Procesul prin care s-a ajuns la răspunsul oferit de Biserica romano-catolică a fost coordonat de Secretariatul pentru promovarea unităţii creştine. Procesul a inclus, mai întâi, consultarea, începând din anul 1982, cu Conferinţele episcopale catolice din toată lumea, multe dintre acestea au trimis rapoarte despre BEM la Secretariat. Apoi rapoartele primite de la Conferinţe episcopale catolice, de la Facultăţi de teologie catolice, de la diferite societăţi, şi de la alte surse, au fost analizate şi luate în consideraţie de Secretariatul pentru promovarea unităţii creştine cu ajutorul unui grup de consultanţi teologici care au lucrat pentru a oferi un proiect de răspuns şi, în sfârşit, s-a ajuns la forma finală. În introducere se apreciază activitatea Comisiei Credinţă şi Constituţie, şi în special documentul BEM. Se subliniază eterogenitatea Comisiei care a elaborat BEM-ul, anglicani, ortodocşi, protestanţi şi romano-catolici (deşi Biserica Romano-Catolică nu este membră a CEB, a delegat în mod oficial 12 reprezentanţi - a zecea parte din numărul total al membrilor - în Comisia Credinţă şi Constituţie, care au participat ca membri deplini, având deci şi drept de vot), provenind dintr-o largă varietate de biserici şi comunităţi. Apoi documentul BEM este un prim rezultat al eforturilor făcute în vederea restabiliri unităţii Bisericii şi, în sfârşit, BEM este important pentru că a stimulat răspunsul bisericilor şi comunităţilor la cel mai înalt nivel de autoritate. Cea de a VI-a Adunare generală a CEB confirma necesitatea procesului de receptare şi indica limitele de timp în care să se publice răspunsurile bisericilor şi comunităţilor. Biserica Romano-Catolică percepe BEM-ul în relaţie cu teme importante din enciclica Unitatis Redintegratio442.
Considerăm că textul despre Botez se întemeiază pe credinţa apostolică primită şi profesată de Biserica Catolică. Provine într-o manieră echilibrată din zonele importante ale învăţăturii Noului Testament despre Botez; se conferă un loc important mărturiei bisericii primare. Deşi nu se discută toate temele majore doctrinare care au apărut despre botez, se indică efectul pe care l-au avut asupra dezvoltării înţelegerii acestui sacrament şi valoarile deosebite ale diferitelor soluţii ivite; în text se apreciază forţa normativă pe care o pot avea unele forme de celebrare liturgică şi semnificaţia practicii pastorale; din perspectivă ecumenică, textul tratează dezvoltarea înţelegerii creştine a Botezului folosind o coerentă metodă teologică. Are multe afinităţi, de stil şi conţinut, cu modul în care credinţa Bisericii despre Botez este expusă de Conciliul II Vatican şi de Slujba iniţierii creştine promulgate de Papa Paul al VI-lea.443 Credinţa Bisericii este expusă corect în următoarele puncte:
- Botezul este un semn (2,18), care are cerinţe rituale clar definite (17,20), celebrat în şi de Biserică (12,22,23); este un semn al credinţei Bisericii ( 12), al credinţei sale în Hristos şi în noua viaţă pe care El a inaugurat-o prin misterul pascal (2,3,4), al credinţei sale în darul Duhului Sfânt prin care se împărtăşeşte această viaţă (5). - Participarea la moartea lui Hristos şi darul Duhului Sfânt sunt semnificate şi realizate prin Botez (14). - Ca semn eficace, Botezul a fost inaugurat de Iisus (1) - Botezul este darul lui Dumnezeu făcut nouă şi răspunsul nostru omenesc la acel dar (8). Darul pe care îl semnifică şi îl realizează este spălarea şi biruirea păcatului (2,3), convertirea, iertarea şi îndreptarea (3,4), încorporarea în Hristos (6), sfinţenia morală ( 4) a cărei sursă şi pecete este Duhul Sfânt (5), a face pe bărbaţi şi pe femei fii şi fiice ale lui Dumnezeu întru Hristos Fiul (5), care la sfârşit se vor împărtăşi deplin de moştenirea lor spre slava lui Dumnezeu (5). Răspunsul nostru este credinţa (8), mărturisirea păcatelor şi convertirea (4), efortul moral susţinut pe tot parcursul vieţii, sub puterea transformatoare a harului, pentru a creşte în asemănarea cu Hristos (9), şi lucrarea pentru venirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ precum în cer (7,10). - Botezul, făcându-ne una cu Hristos, ne face şi una între noi şi << cu Biserica din toate timpurile şi locurile>> (6); ne înseamnă şi ne pecetluieşte în această comună legătură frăţească (6) şi este un act irepetabil (13). 2. Comentarii speciale Instituirea Botezului Textul este o declaraţie exactă despre adevărul fundamental care este afirmat atunci când se spune că Botezul a fost instituit de Hristos. Realitatea care este simbolizată în ritualul Botezului este chiar realitatea lui Hristos, dăruindu-Se pe Sine prin moarte şi Înviere, şi fiind acceptat în modul în care El a biruit, de cei care sunt chemaţi să intre în Noul Legământ. Faptul că Botezul este modul în care El a biruit, se face cunoscut prin mărturia apostolică ce se găseşte în Scriptura şi Tradiţia Bisericii. Semnificaţia Botezului Botezul încorporează oamenii în trupul lui Hristos, ducându-i la unire << între ei şi cu Biserica din toate timpurile şi locurile >> (6). Acest punct este bine explicat în text. Totuşi, documentul nu dă aici atenţie potrivită implicaţiilor faptului că o persoană este botezată într-o anumită comunitate ecclesială, într-o creştinătate divizată. Deoarece textul se adresează bisericilor şi comunităţilor care nu sunt în deplină comuniune între ele, subliniază în mod corect faptul că, unindu-i pe oameni cu Hristos, Botezul stabileşte între ei o legătură mai profundă decât tot ceea ce îi separă. Atrage atenţia asupra contradicţiei dintre unicul Botez şi comunităţile creştine separate, şi cheamă la depăşirea separării şi la manifestarea vizibilă a legăturii frăţeşti baptismale (6). Când în text se spune despre << dinamica Botezului care îmbrăţişează întreaga viaţă, se extinde la toate neamurile şi anticipează ziua când toată limba va mărturisi că Domn este Iisus Hristos întru slava lui Dumnezeu Tatăl >> (7), se atinge problema relaţiei dintre Botez şi mântuirea întregii lumi – o proplemă care este şi în relaţie cu necesitatea Bisericii pentru mântuire. Întrucât textul se ocupă de semnificaţia Botezului, şi nu de întreaga iconomie a mântuirii, poate este de înţeles că nu se spune nimic despre mântuirea celor nebotezaţi. Dar textul nu se ocupă în mod explicit nici de problema necesităţii Botezului pentru mântuire, care cu siguranţă necesită în continuare studiu comun. Tema necesităţii Botezului pentru mântuire este în relaţie cu dezvoltarea doctrinei păcatului strămoşesc, dar nu total dependentă de aceasta. Textul pare a face referire la realitatea pe care doctrina păcatului strămoşesc o exprimă în &3 (<< Prin Botez creştinii... dar liberi>>). Aici, ca şi în alte pasaje, textul afirmă în mod clar faptul că Botezul şterge păcatul, dar nu se pune înrebarea dacă şi de ce toţi sunt păcătoşi, în felul în care doctrina despre păcatul original a făcut-o. Este de înţeles ca într-un text de convergenţă ca acesta, Comisia Credinţă şi Constituţie să fi preferat să evite folosirea expresiei păcatul originar. Dar sublinierea doctrinei păcatului strămoşesc este o înţelegere prin credinţă a păcătoşeniei umane universale, a necesităţii universale a mântuirii, a lui Hristos ca Mântuitor universal, şi a necesităţii Botezului pentru mântuire. Este o doctrină care poate are rădăcini adânci în Scriptură ( e.g. Rm.5) şi care a luat formă în epoca patristică. Are o profundă influenţă asupra doctrinei şi practicii baptismale. Credinţa Bisericii pe care o exprimă rămâne obscură în text. De aceea credem că ar fi potrivit ca doctrina păcatului originar, ca expresie şi conţinut, să fie încorporat în mod explicit în discuţia despre semnificaţia şi efectele Botezului. În abordarea temei <<încorporării în Trupul lui Hristos>> (6), textul afirmă: < >. Care este înţelesul deplin al peceţii? În vederea acestei clarificări, facem următoarele observaţii. Imaginea < >, în mod special când este folosită în relaţie cu practica liturgică a însemnării şi ungerii în forma crucii a celor botezaţi, a fost dezvoltată mai ales în perioada patristică. Nu este clar dacă textul face aluzie în pasajele citate la aceste dezvoltări patristice. Acestea nu au un loc important în reflecţia Bisericii , mai ales în tradiţia latină, despre sacramentalitatea Botezului. Se intră în explicaţii cu privire la motivele pentru care Botezul nu se repetă, despre modul în care poate fi un sacrament real chiar şi atunci când , din cauza lipsei dispoziţiei necesare, o persoană botezată nu pare a trăi ca şi cum el sau ea a fost sfinţit, despre modul cum Botezul încorporează oamenii în Biserică, şi despre modul cum Botezul într-o comunitate care este considerată a fi în afara deplinei comuniuni cu Biserica, poate totuşi să fie recunoscut ca botez autentic. Acestea într-adevăr rămân subiecte conexe Botezului. Nu sunt abordate în text. O teologie a însuşirilor Botezului, care se dezvoltă din reflecţia lui Augustin asupra peceţii, le abordează şi le tratează. Credem că o redescoperire ecumenică a extensiunii în care o astfel de teologie reprezintă o parte importantă a tradiţiei patristice, ar îmbogăţii textul despre Botez de la Lima. Botezul şi credinţa Există o profundă doctrină a harului inerentă explicaţiei date în &8-10 despre cum răspunsul omenesc întâlneşte darul lui Dumnezeu în Botez. Textul este o invitaţie la o adâncă spiritualitate baptismală. Pe de o parte, se afirmă că în Botez este întruchipat (conţinut) şi propagat (semnificat) darul lui Dumnezeu de mântuire. Pe de altă parte, se afirmă că acest dar conferit la Botez dă naştere credinţei şi se primeşte prin aceasta, prin angajament pentru a creşte în sfinţenie, şi în grijă faţă de lume. Acest har este lucrarea Duhului Sfânt. Este dat, şi creează între cei care sunt botezaţi o legătură frăţească în credinţă, în dragoste şi << în speranţa pentru descoperirea noii creaţii a lui Dumnezeu şi pentru vremea în care Dumnezeu va fi totul în toţi>> (10). Referinţele la Biserică din aceste paragrafe, şi mai ales folosirea cuvântului < Din perspectiva secţiunii despre < Tema este tratată la nivelul practicii. În viaţa sacramentală a Bisericii, practica exprimă credinţa, şi credinţa este, de asemenea, aprofundată de reflecţia asupra practicii. Practica permanentă a Bisericii este un factor de bază care justifică botezul copiilor. În acelaşi timp credinţa Bisericii a fost de la început pregătită să răspundă dificultăţilor ivite împotriva practicii, şi să ofere motivaţia pentru a fi continuată. Învăţătura potrivit căreia se cere o profesiune de credinţă la Botez este şi aceasta fundamentată pe practica liturgică şi pastorală, mai ales în Botezul adulţilor dar şi în cel al copiilor. Toate acestea sunt prezentate bine în text. Deosebit de adecvată este explicaţia despre cum realitatea Botezului este asigurată, pe de o parte, de < Dar terminologia folosită în text < Practica şi credinţa catolică cu privire la importanţa Botezului copiilor provine din câteva convingeri de credinţă fundamentale despre Botez care au fost deja menţionate în text. Botezul este în primul rând un dar al lui Dumnezeu (cf.1). Este un dar prin care cineva poate participa la tainele mântuitoare ale vieţii, morţii şi învierii lui Iisus Hristos, prin care au fost zdrobită puterea păcatului, şi începe noua viaţă cu Hristos (cf.3). Copiii sunt afectaţi de păcatul originar, dar prin Botez ei participă la noua viaţă în Hristos. Ei trebuie aduşi apoi prin educaţie creştină, la acea mărturisire de credinţă. Acest fapt este, de asemenea, foarte important. Este posibil ca preocuparea pentru un evident < În privinţa discuţiei despre < Noi credem totuşi că apariţia unui ritual sacramental distinct, numit mirungere sau confirmare, este o dezvoltare normativă în credinţa Bisericii. Dacă darul Duhului Sfânt este conferit la Botez, anumite aspecte ale acestui dar penticostal au ajuns să fie simbolizate propriu-zis în slujba iniţierii creştine prin ungerea cu mir şi printr-o rugăciune cu punerea mâinilor. Printre astfel de aspecte sunt şi împuternicirea de a mărturisi şi de a sta neclintit în încercări, şi de a manifesta public apartenenţa la biserică. Unele dintre acestea au fost deja menţionate la &5 din text. O evocare a lor aici ar fi deschis drumul spre o mai bună înţelegere a motivului pentru care Biserica Catolică crede că Mirungerea/ confirmarea este un sacrament distinct de Botez în care se conferă un dar special şi unic al Duhului Sfânt. Aceasta este parte a procesului liturgic al iniţierii creştine care poate subzista în sine ca o celebrare sacramentală a Bisericii. Noi suntem de acord cu afirmaţia că < Noi suntem de acord cu Comentariul 14c, că Botezul necesită să fie reafirmat în mod constant. Noi facem acest lucru în liturghia noastră în modul sugerat. Reafirmarea Botezului, este în mod firesc completată de Euharistie, aceasta fiind deplinătatea acelei vieţi pe care o vizează Botezul. Noi considerăm confirmarea a fi un alt pas după Botez în procesul iniţierii, şi de aceea ceva care are propriul loc în dezvoltarea vieţii care îşi găseşte deplinătatea în Euharistie. Celebrarea Botezului Ceea ce se spune în această secţiune a textului despre celebrarea Botezului este substanţial din punct de vedere liturgic, şi include toate elementele clasice conexe acelei celebrări. O acceptare a sa de către comunităţile ecclesiale ar contribui în mod sigur foarte mult la procesul recunoaşterii reciproce a Botezului. Noi suntem de acord cu preocuparea exprimată în Comentariul 21a, faţă de integrarea celebrării Botezului pe cât se poate în cultura celor care sunt evanghelizaţi. Cu privire la practica menţionată în Comentariul 21c, spunem doar că noi considerăm că folosirea apei este esenţială pentru Botez. Ne întrebăm ce fel de evidenţe există pentru a sprijini raţionamentul din Comentariul 21b unde se spune <<în multe mari biserici majoritare europene şi nord-americane se practică adesea botezul copiilor aparent fără nici o discriminare>>. În concluzie, în textul despre Botez găsim multe elemente cu care putem fi de acord, dar şi puncte care necesită continuarea studiului în procesul Credinţă şi Constituţie”.444 Yüklə 2,8 Mb. Dostları ilə paylaş:
|