Eleva la scoala…”Garabet Ibraileanu”



Yüklə 12.37 Kb.
tarix14.08.2018
ölçüsü12.37 Kb.

Eleva la scoala…”Garabet Ibraileanu”
Iata-ma-s in pragul absolvirii clasei a VIII-a. In curand catalogul se va striga pentru ultima oara.

Pana timpului incearca sa scrie ultima fila a capitolului, dar dorul, emotiile primului pas sunt palele de vant care dau paginile inapoi. Astfel amintirile ma napadesc mai mult ca niciodata, niste amintiri care zugravesc familia “Garabet Ibraileanu”, caldura, dragostea si intelegerea pe care mi-a oferit-o in ciuda unor neajunsuri.

In acesti opt ani de scoala m-am bucurat de atentie, noi elevii ne-am bucurat de atentie care a constat in relatia cu cadrele didactice, cu conducerea scolii si in serviciile oferite: aproape intotdeauna mi-a stat la dispozitie biblioteca si doamna bibliotecara, dar si aspectul salii de clasa si, in general, al scolii a fost unul multumitor, intrucat elevii distrug si parintii si profesorii remediaza.

Am venit mereu cu placere la scoala pentru ca o activitate noua , educativa si distractiva mi-a atras atentia .

Va pot oferi spre exemplu orele de matematica, istorie, geografie, biologie informatica si nu numai pe care le-am desfasurat in cabinetul de informatica echipat corespunzator cu computere pentru toti elevii ( lucram 2-3 la un singur computer), imprimanta, video-proiector, acces la internet.

Venirea Craciunului, 15 ianuarie- ziua nasterii poetului Mihai Eminescu, Sf. Valentin , Dragobete, 8 Martie, 22 aprilie- Ziua Pamantului, 1iunie, 5iunie- Ziua mondiala a mediului, au fost celebrate cum se cuvine prin concursuri, spectacole si discutii.


NOI

In plan artistic, la muzica, avem doua coruri: unul format din elevii din clasele primare, si unul format de elevii din gimnaziu , Alegria, coordonat de doamna profesor Teodora Oglan .S-au organizat expozitii de desene , chiar si una de martisoare ecologice sau de casute ecologice.


In plan sportiv , sunt foarte mandra de scoala mea. Desi nu avem o sala de sport, corespunzatoare pentru antrenamente la handbal si fotbal , talentul elevilor din echipa scolii si a profesorului a triumfat si am obtinut premii care impun respect tuturor scolilor din judet. Echipa noastra de handball se claseaza pe locul II in judet dupa Liceul cu program sportiv din Iasi .Poate ar fi mai sus de locul II daca ar avea unde sa se antreneze si pe timp de iarna sau in zilele ploioase.

Nivelul de invatamant din scoala noastra s-a demonstrat adesea prin participarea la olimpiade judetene in care elevii nostrii s-au clasat in randurile scolilor de elita din Iasi . Desi fara prea mult sprijin din partea “celor mari” , adica ne-ar trebui un mijloc de transport la concursurile desfasurate in afara localitatii, am facut performanta.

Cele mai importante realizari ale scolii au fost participarea la concursurile nationale :”Economia prin cunoastere” si “ Scoala lui Andrei “ si acceptarea in programul mondial de eco-educatie prin care in curand scoala noastra va deveni “mai curata, mai invidiata si cu elevi mai buni si mai disciplinati” asa ca s- al parafrazez pe domnul primar. Dar acest “ in curand” este … atat de departe…De ce ? Pentru ca elevii nu acorda destula seriozitate orelor si celor ce se afla in jur, dar nu numai elevii ,si unii parinti si alte persoane, insa si pentru ca suntem prea “ mici” si “facem pasi mici”, dar siguri.

Dar toate aceste concursuri si activitati nu au ca rol sa adune niste diplome si trofee in palmaresul scolii, ci pur si simplu reprezinta o modalitate ca elevii sa petreaca mai mult timp cu profesorii lor, pentru a se cunoaste; cel putin pentru de asta particip eu la tot felul de activitati : pentru ca vreau sa petrec mai mult timp cu profesorii mei. Asa am ajuns sa-i iubesc ca pe proprii parinti pentru ca mi-au fost sprijin, mi-au oferit un umar pe care sa plang , un zambet , un sfat cand aveam nevoie, cand parintii , in goana dupa bani , uitau sa-mi ofere ce aveam nevoie mai mult in momentele de suferinta: afectiune.Si sunt sigura ca plecarea mea din scoala , la liceu, nu va schimba acest lucru . Dimpotriva, voi tine mai mult la profesorii mei si ei la mine.

Peste ani nu-mi mai voi aminti expozitia cu fotografii mele organizata de domnul profesor de desen sau meciul de fotbal dintre elevii cei mai buni la fotbal si profesori. Nici chiar faptul ca conducerea scolii a reusit sa gaseasca o modalitate de a specula o lege data de niste oameni care spun ziua ce viseaza noaptea si prin care toti elevii din I-IV trebuiau sa invete dimineata . Intrucat scoala e mica , fiind construita acum 30 de ani , nu sunt destule sali de clasa pentru a invata dimineata si elevii din clasele primare si cei care au sustinut tezele cu subiect unic, profesorii impreuna cu domnul director au reusit sa gaseasaca o cale prin care , noi cei din clasele a VII-a si a VIII-a , sa studiem dimineata si sa evitam oboseala .

Voi uita si “pata de umbre” a nemultumirilor din “coltul peisajului” pentru ca timpul le va ingropa pe toate in fundul memoriei.Voi tine minte doar faptul ca o doamna profesor mi-a spus candva:”Copila mea , nu mai fi trista!!!” sau cand un domn profesor m-a imbratisat parinteste si mi-a zis cand plangeam : “ Orice ar fi voi fi alaturi de tine mereu , chiar daca gresesti sau faci bine .”

Asta e tot ce conteaza pentru mine . De aceea , atunci cand cloptelul de la ora 2 fara 10 va suna pentru ultima oara , …voi simti un gol in suflet, …un mare gol, iar lacrimi fierbinti imi vor curge pe obraz pentru ca timpul a trecut , pentru ca imi voi lua zborul , ca o pasare, din cuibul parintesc. Dar nu imi fac griji . Stiu ca si atunci , aceleasi brate si acelasi zambet ma vor inveseli .

Zilele se scurg , iar pana asterne ultimile randuri pe foaie. E trist! Insa un gand ma linisteste .Stiu, desi nu mi-a spus nimeni din cei de aici, care raman in urma. Stiu ca poarta scolii va ramane mareu deschisa pentru mine …si fara ca domnul gardian sa-mi ceara sa-i prezint ecusonul pentru ca deja ma cunoaste.

In concluzie pot spune ca scoala “Garabet Ibraileanu “ a insemnat pentru mine: afectiune , zambet, lacrima, caldura, intr-un cuvant : ACASA.

Motto: Plangi , suferi , strigi, dar timpul se incapatineaza sa mearga mai departe!

Realizat de :Matache

Ioana Alexandra



Dostları ilə paylaş:


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə