Eliminarea pedepselor corporale şi umilitoare

Partea I – Pedepsele corporale şi umilitoare în familie
1.Introducere
În această secţiune, termenul de „părinte” este folosit de convenienţă. Se aplică tuturor persoanelor care au un rol de îngrijitor, inclusiv bunicilor, foştilor îngrijitori, mătuşi şi unchi.
Deşi reforma legislativă de a pune capăt pedepselor corporale împotriva copiilor în toate mediile este vitală, ea nu va reuşi , de una singură, adevărata schimbare. Se impune de asemenea schimbarea atât a atitudinilor predominante care acceptă şi sprijină utilizarea lor continuă, cât şi a condiţiilor care împiedică sau aduc impedimente schimbării. Imaginea ce va fi construită în analiza situaţiei existente este foarte importantă în a vă ajuta să înţelegeţi barierele pe care va trebui să le abordaţi, presiunea pe care o resimt părinţii şi profesorii şi natura atitudinilor şi credinţelor care susţin comportamentul respectiv faţă de copii.
În acest manual, am ales să ne axăm pe pedepsele corporale şi umilitoare din două medii : acasă şi la şcoală deoarece acestea sunt mediile în care Salvaţi Copiii are mai multă experienţă. Este de asemenea esenţial să munceşti la crearea schimbării în alte medii, cum ar fi instituţiile.

Stoparea pedepselor corporale şi umilitoare se referă mai mult la gestionarea atitudinii – şi anume, se referă mai degrabă la modul în care adulţii reacţionează la comportamentul copiilor, decât la comportamentul copiilor în sine.

Orice strategie ce urmăreşte stoparea aplicării pedepselor corporale şi umilitoare trebuie să promoveze o cultură a respectului în relaţiile dintre adulţi şi copii. Atât în cazul părinţilor, cât şi al profesorilor, se impune provocarea dreptului preconceput de aplica pedepse corporale copiilor, odată cu credinţa că nu există alte metode efective de disciplină. Prin urmare, programul trebuie să se axeze pe:

• 
  stoparea acceptării sociale a pedepselor corporale şi umilitoare
  

• 
  intensificarea statutului copiilor şi adoptarea unei atitudini de respect faţă de ei în cadrul familiei şi la şcoală
  

• 
  creşterea pozitivă şi non-violentă a copiilor şi adoptarea alternativelor educaţionale
  

• 
  promovarea unor soluţii non-violente de rezolvare a conflictelor
  

• 
  creşterea cunoştinţelor părinţilor cu privire la procesul de dezvoltare al copilului şi la necesităţile lui.
  

Odată ce părinţii au înţeles că renunţarea la pedepsele corporale şi umilitoare nu presupune renunţarea la disciplină, mulţi părinţi şi îngrijitori vor să înveţe despre disciplina pozitivă şi despre modalităţile non-violente de a creşte un copil şi de a-l educa. Copiii au nevoie de limite clare şi de linii directoare cu privire la ceea ce este bine şi ce este rău.

Odată ce cunoştinţele li s-au schimbat, părinţii şi îngrijitorii învaţă că abandonarea practicilor de aplicare a pedepselor corporale şi umilitoare poate conduce la o mai bună disciplină şi la copii responsabili.

2. Dezvoltarea unei strategii
Schimbarea atitudinilor adânc înrădăcinate presupune timp şi necesită investiţii în activităţile derulate la diferite niveluri. Va trebui să:

• 
  stabiliţi obiective
  

• 
  identificaţi audienţa ţintă
  

• 
  elaboraţi materiale şi instrumente atât despre eliminarea pedepselor corporale şi umilitoare cât şi despre strategiile alternative pentru adoptarea unei discipline pozitive
  

• 
  promovaţi educaţia şi formarea cu privire la stoparea aplicării pedepselor corporale şi umilitoare.
  

În măsura posibilului, poate fi folositor să ajungeţi la o inţelegere cu privire la dreptul copiilor de a fi protejaţi şi la promovarea unei discipline pozitive în programele existente şi în contactele cu părinţii. Nu este nevoie să construiţi programe noi în totalitate.

A. Stabilirea obiectivelor
Este foarte important să ştiţi foarte clar ceea ce doriţi să realizaţi prin educaţie şi programul de formare, deoarece acest lucru va influenţa concentrarea activităţilor. De exemplu, obiectivele ar putea fi:

• 
  creşterea nivelului de cunoaştere al părinţilor cu privire la drepturile copilului de a fi protejat împotriva pedepselor corporale şi umilitoare
  

• 
  creşterea încrederii părinţilor în disciplina pozitivă şi înţelegerea disciplinei pozitive
  

• 
  încurajarea profesioniştilor ce lucrează cu părinţii să îi sprijine în stoparea oricăror forme de pedepse corporale şi umilitoare
  

• 
  reducerea incidenţei pedepselor corporale în cadrul familie.
  

Strategiile ce vor fi adoptate în vederea realizării obiectivelor se vor baza pe contextul local, probleme identificate în analiza situaţiei existente, aptitudinile de bază şi resursele disponibile. De exemplu, aţi putea lua decizia să vă concentraţi asupra uneia sau chiar tuturor activităţilor de mai jos:

• 
  producerea de materiale pentru familii cu privire la disciplina pozitivă
  
• 
  eforturile pentru a face ca aceste materiale să fie acceptate la scară largă şi integrate în programele guvernelor naţionale şi ale autorităţilor locale
  

• 
  dezvoltarea de programe pentru profesioniştii care lucrează cu familii pentru a se asigura că au înţeles atât importanţa de a provoca pedepsele corporale şi umilitoare, cât şi rolul lor în a-i ajuta pe părinţi să exploreze alternativele
  

• 
  colaborarea cu asociaţiile de profesionişti pentru a le obţine sprijinul în integrarea acestor programe în cursuri iniţiale şi post-formare.
  

• 
  derularea de sesiuni de formare la nivelul comunităţilor locale pentru a oferi părinţilor sprijin în utilizarea disciplinei pozitive.
  

B. Identificarea publicului ţintă
În analiza situaţiei existente aţi identificat deja toţi responsabilii cheie în protejarea copiilor împotriva pedepselor corporale şi umilitoare. Odată de aţi identificat obiectivele programelor educaţionale şi de formare, veţi putea identifica care dintre aceşti responsabili vor reprezenta grupul ţintă al programului vostru.
Persoanele responsabile de îngrijirea şi dezvoltarea copiilor în mediul familial pot include părinţii, fraţii mai mari, bunicii sau membrii unei familii mai mari. Această categorie de responsabili îi pot include şi pe aceia care au grijă de copii în timp ce părinţii sunt la locul de muncă. Este însă de menţionat faptul că şi părinţii pot fi copii din punct de vedere tehnic (de exemplu, sub 18 ani) şi prin urmare ei pot fi foarte neexperimentaţi. Principalii responsabili de copii sunt consideraţi aici a fi părinţii şi/sau persoanele care au grijă de copii. Şi copii pot fi responsabili de alţi copii dacă au în grijă fraţi mai tineri sau alţi copii mai tineri. Ministerul pentru afaceri sociale, autorităţile locale şi regionale, asociaţiile profesionale, instituţiile academice ce furnizează programe de formare pentru profesionişti, asistenţii sociali şi alţi profesionişti ce se ocupă cu supravegherea familiilor în cadrul serviciilor sociale sau centrelor de sănătate sunt toţi responsabili ale căror atitudini şi comportament cu privire la pedepsele corporale şi umilitoare vor afecta copii de care, până la urmă, sunt responsabili.
În funcţie de contextul local, va trebui să luaţi decizia dacă veţi avea drept grup ţintă pe toţi aceşti responsabili sau veţi prioritiza anumite audienţe.
C. Producerea materialelor şi a instrumentelor
Abordarea
Va trebui să produceţi, sau să sprijiniţi dezvoltarea unor resurse ce vor putea fi utilizate de către o varietate de audienţe pentru a susţine promovarea mesajului că a lovi un copil este în acelaşi timp un lucru greşit şi ineficient. Se poate opta pentru producerea acestor resurse în manieră independentă, cu ajutorul organismelor profesioniste relevante, sau în colaborare cu guvernul. Oricare ar fi modalitatea prin care aceste resurse sunt dezvoltate, este important să se ia în considerare următoarele aspecte cheie în producerea acestor materiale:

• 
  Aşa cum a fost subliniat în secţiunea precedentă, este foarte important ca aceste instrumente să fie dezvoltate nu pentru a-i deposeda pe părinţi de ceva – cum ar fi de exemplu, de dreptul lor preconceput de a aplica pedepse corporale copiilor lor – ci pentru a le oferi alternative – cum ar fi, strategii pentru aplicarea unei discipline pozitive. Câteva sugestii de instrumente pentru promovarea disciplinei pozitive sunt prezentate la sfârşitul acestei secţiuni.
  

• 
  Materialele trebuie să integreze în mod direct atitudinile şi credinţele ce stau la baza comportamentului faţă de copii în contextul local (vezi Etapa 2).
  

• 
  Abordarea adoptată trebuie să evite conotaţii de judecată sau critică. Accentul nu trebuie să se pună pe condamnarea practicilor curente , ci pe sprijinirea părinţilor să se orienteze către o abordare mai respectuoasă şi mai eficientă de creştere a unui copil, plecând de la ideea că toţi părinţii se dedică unei dezvoltări optime şi protecţiei copilului lor.
  

• 
  În funcţie de contextul local, colaborarea cu organismele profesioniste relevante în producerea acestor materiale poate fi foarte avantajoasă. Aceasta nu numai că asigură faptul că instrumentele realizate sunt consistente cu abordarea adoptată în cadrul de formare practicat de profesionişti, dar şi că în acest fel se construiesc oportunităţi de asumarea comună , în parteneriat, a problemei.
  

• 
  Copiii pot avea o contribuţie esenţială la producerea materialelor de formare. Ei pot să contribuie la asigurarea faptului că materialele realizate se adresează problemelor pe care ei le consideră cele mai importante. Copiii pot furniza exemple ilustrative cu privire la modul în care sunt trataţi de către părinţii lor, de ce fac acest lucru, care este impactul asupra lor şi care este părerea lor despre strategiile alternative.
  

Conţinutul
Materialele trebuie să cuprindă următoarele aspecte:

• 
  drepturile copilului
  

• 
  dezvoltarea copilului
  

• 
  tehnici de disciplină pozitivă, inclusiv instrumente de soluţionare a conflictelor.
  

Tipuri de materiale
Resursele necesare ar putea include:

• 
  Materiale informative şi educaţionale pentru părinţi, ce cuprind fluturaşi, broşuri, postere, filme video.
  

• 
  Informaţii pentru copii cu privire la drepturile lor şi la importanţa de a respecta dreptul lor la protecţie împotriva tuturor formelor de violenţă.
  

• 
  Materiale de formare pentru a lucra direct cu părinţii, inclusiv activităţi care îi vor ajuta să exploreze propriile lor experienţe de pedepse din copilărie, cum i-au afectat acestea, ce îi împinge la aplicarea pedepselor corporale, care este modalitatea de a folosi mai multe abordări pozitive în raport cu comportamentul copiilor lor.
  

• 
  Materiale de formare pentru profesioniştii ce lucrează cu familii, cum ar fi asistenţii sociali, personalul îngrijitor de copii, doctori, responsabili de protecţia copilului, poliţia şi personalul care lucrează în ONG-uri. Aceste materiale vor trebui să acopere eventualele bariere pe care chiar şi profesioniştii le întâmpină faţă de principiul de a pune capăt pedepselor corporale şi umilitoare, precum şi modalităţi de a-i sprijini în abordarea importanţei de a promova şi susţine schimbarea în tratamentul aplicat copiilor în cadrul familiilor cu care lucrează. Materialele trebuie de asemenea să abordeze aspecte precum identificarea şi prevenirea situaţiilor violente în mediile familiale, împreună cu strategii de intervenţie eficiente.
  

• 
  Formare pentru guvern şi oficialii guvernamentali responsabili cu legislaţia şi politicile cu privire la familii şi copii. Este foarte dificil să realizezi o schimbare fundamentală în atitudini adânc înrădăcinate faţă de copii dacă guvernul nu este asociat în crearea cadrului legislativ şi politic pentru a susţine schimbarea. Educaţia şi formarea pot juca un rol important în a-i ajuta să înţeleagă de ce schimbarea este necesară, ce tip de schimbare este necesară, şi cum se poate pleda pentru schimbare.
  

• 
  Formare în educaţia egală, adresată copiilor, pentru a le permite să ia parte la promovarea strategiilor în vederea soluţionării non-violente a conflictelor.
  

D. Promovarea educaţiei şi formării cu privire la eliminarea pedepselor corporale şi umilitoare
Salvaţi Copiii poate şi furnizează deja formare în mod direct, sau prin intermediul partenerilor săi, în cadrul comunităţilor în care activează. Cu toate acestea, până la urmă, aceste formări nu pot avea decât un impact limitat. Guvernele trebuie să–şi asume responsabilitatea şi să ofere sprijin pozitiv pentru schimbare. Este de asemenea important ca agenţiile ce furnizează servicii familiilor să fie la rândul lor asociate acestor acţiuni pentru a se asigura că problema pedepselor corporale şi umilitoare este integrată în toate programele de formare specializată.
Programele Guvernului pentru a promova şi disemina mesaje pozitive cu privire la eradicarea violenţei împotriva copiilor
Trebuie întreprinse eforturi pentru a încuraja Guvernele să exploreze oportunităţile de a transmite părinţilor mesajul că pedepsele corporale sunt un lucru greşit şi pentru a le furniza informaţii cu privire la disciplina pozitivă. De exemplu, o posibilitate ar fi ca toate mămicile noi să primească fluturaşi cu sfaturi constructive; clinicile, spitalele şi blocurile operatorii ar putea să disemineze aceste informaţii; de asemenea s-ar putea organiza campanii de publicitate la televizor, finanţate de către guvern, pentru a promova o abordare pozitivă a creşterii unui copil.
Instituţionalizarea formării specializate pentru a stopa pedepsele corporale şi umilitoare
Strategiile necesare pentru a integra educaţia şi formarea pentru profesionişti în lupta împotriva pedepselor corporale şi umilitoare variază în funcţie de discipline şi de ţări. Va trebui să identificaţi cine este responsabil şi de ce formare este responsabil. De exemplu:

• 
  Există vreun organism profesionist având responsabilitate în elaborarea şi stabilirea standardelor din programele de formare? Dacă răspunsul este afirmativ, va trebui să stabiliţi nişte legături cu acest organism. Veţi putea să exploraţi potenţialul de a colabora cu ei la dezvoltarea materialelor relevante. În paralel, poate dispuneţi de alte instrumente care există deja şi veţi încerca să vedeţi cum ar putea fi încorporate atât în programele de formare iniţială cât şi continuă.
  

• 
  Guvernul este cel care stabileşte programele de formare? Dacă da, va trebui atunci că colaboraţi direct cu guvernul şi să-l convingeţi de valoarea adăugată şi importanţa de a integra formarea împotriva pedepselor corporale şi umilitoare în programa naţională de formare. Existenţa unui organism de suport al cărui rol ar fi de a obţine ajutorul prin lobby faţă de guvern în vederea susţinerii acestor schimbări ar putea fi foarte folositoare.
  

• 
  Instituţiile academice dezvoltă şi conduc propria lor programă de formare? Dacă da, atunci va trebui că colaboraţi cu organismele profesioniste relevante pentru a încuraja directorii acestor cursuri de formare să răspundă şi să ia în considerare includerea în programele de formare a unor module pe tema eradicării pedepselor corporale şi umilitoare.
  

Crearea unei imagini publice cu profesioniştii
În eforturile de a–i convinge pe responsabilii de derularea programelor de formare specializate să ia în considerare problema eradicării pedepselor corporale şi umilitoare, este nevoie de asemenea de existenţa unei dezbateri publice la nivel mai larg. Un element cheie în cadrul unei strategii de promovare a educaţiei şi formării este acela de a stimula aceşti profesionişti la discuţii în conferinţe şi seminarii, şi în mass-media. Acolo unde este posibil şi potrivit, aceste activităţi se pot relaţiona cu observaţiile concludente ale Comitetului Naţiunilor Unite pentru drepturile copilului. Ar putea de asemenea să fie folositor să identificaţi câţiva aliaţi cheie cu care fiecare profesie relevantă va lucra în calitate de avocaţi ai schimbării. De exemplu, puteţi:

• 
  organiza conferinţe şi invita reprezentanţii tuturor profesioniştilor relevanţi să ia cuvântul, să transmită documente, să ia parte la atelierele de lucru
  

• 
  să încurajaţi diferitele organizaţii de profesionişti să vă invite să luaţi cuvântul pe această temă
  

• 
  să organizaţi seminarii reunind în acelaşi loc organismele profesioniste şi reprezentanţii guvernului
  

• 
  să scrieţi articole pentru ziarele de specialitate pledând pentru schimbare.
  

Implicarea copiilor în furnizarea educaţiei şi a formării
Copiii pot juca un rol important în furnizarea educaţiei şi a formării. Mai jos câteva abordări pe care aţi putea să le luaţi în considerare:

• 
  Invitaţi copiii să ia cuvântul în cadrul conferinţelor
  

• 
  Învăţaţi copiii să se comporte ca nişte tutori, promovând alternative la violenţă şi soluţii non-violente de rezolvare a conflictului. Copiii reprezintă noua generaţie de părinţi şi cu cât li se oferă oportunităţi de a înţelege mai repede importanţa şi avantajele de a nu recurge la forţă în rezolvarea conflictelor, cu atât este mai sigur că vor avea un impact semnificativ.
  

• 
  Realizaţi filme video cu copiii care se comportă ca nişte tutori, vorbind despre experienţele lor de violenţă şi oferind adulţilor mesaje cu privire la lucrurile pe care ei ar dori să le vadă schimbate. Aceste filme video pot fi integrate într-un curs de formare, la conferinţe, etc.
  

• 
  Organizaţi formări comune cu adulţii şi copiii, pentru adulţi şi copii. Prin crearea unor forumuri unde copiii şi adulţii pot împărtăşi atât experienţele de formare cât şi cele de a fi formaţi, este posibil ca ei să înveţe unul de la altul, să înlăture barierele şi să stabilească un dialog şi un schimb de experienţă mult mai deschis şi mai important.
  

Colaborarea cu comunităţile locale
Puteţi stabili legături cu reţelele comunitare pentru a oferi oportunităţi pentru educaţie şi formare. Grupurile de sprijin pentru părinţi, liderii comunităţii locale şi liderii religioşi pot juca un rol cheie în influenţarea atitudinilor faţă de tratamentul aplicat copiilor. Prin urmare, ei sunt actori importanţi care trebuie angajaţi în acţiunile de creştere a nivelului de cunoaştere a necesităţii de a stopa orice formă de pedepse corporale şi umilitoare.
Korbin (1999) a arătat faptul că în comunităţile unde legăturile între persoane sunt foarte strânse, prezenţa unor persoane mai în vârstă care au autoritate dincolo de limitele propriilor lor familii pot proteja copiii de excesele disciplinare ale părinţilor. Pe deasupra, astfel de structuri de autoritate pot fi folosite ca un motor de schimbare în practicile din comunitate. Odată ce persoanele mai în vârstă s-au convins de avantajele schimbării, autorităţile locale pot fi folosite în implementarea schimbărilor în beneficiul copiilor, aşa cum s-a întâmplat în China, iar rezultatul a fost reducerea numărului de acte de maltratare a copiilor.
Violenţa între partenerii de viaţă,, Atitudini faţă de disciplina copiilor şi recurgerea la pedepsele corporale: Un sondaj la nivel naţional, Africa de Sud, Copilul, Tinereţea şi Dezvoltarea Familiei, 2004.

3. Exemple de bune practici
1. Spania
Salvaţi Copiii Spania a organizat şase sesiuni de formare a câte trei ore pentru părinţi ,cu scopul de a le oferi resursele necesare în educarea copiilor fără a recurge la violenţă, şi de a-i ajuta să se simtă sprijiniţi şi să câştige mai multă încredere în ei înşişi. Fiecare sesiune a fost condusă de către un profesionist specializat în această metodologie iar activităţile au avut la bază cazuri practice.
Subiectele discutate în cadrul formării au inclus:

• 
  Drepturile copilului şi dezvoltarea psihologică a unui copil (etape, nevoi, etc.)
  

• 
  Nevoile părinţilor în prezent; probleme majore în educarea copiilor; schimbările care intervin în modelul de familie; rolul sexelor în cadrul familiei.
  

• 
  Cum se stabilesc roluri şi limite şi cum să-i faci pe copii să le accepte; cum să îmbunătăţeşti respectul de sine al copiilor; cum să comunici cu copiii
  

• 
  Aptitudini de comunicare şi strategii non-violente de soluţionare a conflictelor
  

• 
  Familia ca loc propice dezvoltării personale
  

Recomandările cheie rezultate în urma formării includ:

• 
  Procesele de luare a deciziilor care afectează întreaga familie trebuie să implice toţi membrii familiei
  

• 
  Părinţii sunt până la urmă responsabili de deciziile luate in interesul copiilor lor
  

• 
  Copiii trebuie să fie asiguraţi de dragostea părinţilor lor în fiecare zi.
  

• 
  Părinţii trebuie să petreacă timp şi momente frumoase cu copiii lor
  

• 
  Părinţii trebuie să stabilească reguli consistente şi adecvate şi limite clare pentru copii
  

• 
  Părinţii trebuie să încerce să ofere copiilor oportunitatea de a se implica în diferite activităţi stimulante (activităţi educaţionale, recreative şi creative) cât mai mult posibil.
  

• 
  Părinţii ar trebui să înfrunte şi nu să evite situaţiile dificile şi conflictele.
  

Pentru mai multe informaţii, puteţi merge pe pagina internet:

www.savethechildren.es
2. America de Sud
Alianţa Internaţională Salvaţi Copiii din Argentina, Bolivia, Brazilia, Columbia şi Peru a luat decizia de a include în Cadrul lor comun de Acţiune de la nivel regional, obiectivul de a-şi întări eforturile pentru a combate violenţa împotriva copiilor. Pentru prima dată, abolirea pedepselor corporale asupra copiilor a fost considerată ca unul dintre scopurile principale din cadrul obiectivului general. De atunci, Alianţa a numit un punct focal în regiune şi alte cinci puncte focale naţionale. Au fost organizate două ateliere de lucru regionale pe tema strategiilor, precum şi o serie de sesiuni de formare la nivel naţional. Strategiile se axează în principal pe patru domenii: cercetare; formarea actorilor principali; lobby pentru reforma legislativă; campanie pentru diseminarea informaţiei şi sprijinirea schimbărilor de atitudine cu privire la pedepsele corporale aplicate copiilor.

Mesajul alternativ este acela că non-violenţa reprezintă o alegere bazată pe un respect absolut pentru fiinţele umane: A alege să vorbeşti în loc să laşi lucrurile nespuse A alege să vorbeşti în loc să recurgi la confruntări violente A alege cuvinte fără conotaţie violentă care cheamă la dialog

Obiectivul general al formării
Obiectivul general al formării este acela de sensibiliza şi forma personalul Salvaţi Copiii, partenerii şi actorii cheie cu privire la drepturile copilului în Peru şi Bolivia prin intermediul atelierelor de lucru plecând de la metodologia Salvaţi Copii „Cum să educi – fără violenţă”.
Principalele strategii

• 
  Sensibilizarea personalului Salvaţi Copiii din Peru şi Bolivia, considerându-i ca nişte părinţi care la rândul lor se confruntă cu propriile lor provocări în ceea ce priveşte credinţele şi comportamentul copiilor lor
  

• 
  Furnizarea formării pentru partenerii şi actorii cheie de la nivel local identificaţi în Bolivia şi Peru, oferindu-le o varietate mare de materiale şi documentaţie cu privire la pedepsele corporale aplicate copiilor.
  

• 
  Identificarea organizaţiilor cu care există oportunitatea dezvoltării unor colaborări în următorii patru ani
  

• 
  Identificarea strategiilor pentru campaniile publice naţionale în Bolivia şi Peru
  

• 
  Dezvoltarea unui număr de publicaţii de advocacy
  

• 
  Trasarea standardelor naţionale legislative existente cu privire la protecţia copilului
  

• 
  Implicarea tuturor membrilor Alianţei în regiune în vederea maximizării impactului campaniei
  

Pentru mai multe informaţii, puteţi accesa pagina internet www.scslat.org.org

3. Marea Britanie
Salvaţi Copiii Marea Britanie a organizat o mare varietate de materiale de formare şi de documentaţie pentru părinţi şi persoanele care au grijă de copii pentru a promova o atitudine pozitivă de educare a copiilor de către părinţi - cum ar fi de exemplu, strategii non-violente de gestionare a comportamentelor provocatoare ale copiilor. Educaţia pozitivă a copiilor presupune:

• 
  Credinţa că într-adevăr copiii vor să comunice cu părinţii
  
• 
  Să-i ascultaţi pe copii
  
• 
  Să discutaţi cu copiii despre ce doriţi ca ei să facă
  
• 
  Să fiţi foarte clari cu privire la ceea ce vreţi ca ei să facă
  
• 
  Să aprobaţi cu tărie şi să recompensaţi buna purtare
  
• 
  Să stabiliţi limite clare şi bariere
  
• 
  Să fiţi consistenţi şi fermi, transmiţând acelaşi mesaj de fiecare dată
  
• 
  Să consideraţi dezacordurile dintre părinţi şi copii drept oportunităţi ce trebuie dezvoltate
  
• 
  Să aveţi aptitudini de negociere şi o atitudine îndreptată spre rezolvarea problemelor
  

Pentru mai multe informaţii, vezi www.savethechildren.org.uk