Epidemiologia

2.8.2. Complement compus

868. 
     Particularităţile biologice ale helminţilor, ce determină par­ti­cu­la­ri­tă­ţi­le epidemiologice ale helmintiazelor sunt:
     

1. 
   modul de alimentare;
   
2. 
   stadiile de dezvoltare;
   
3. 
   particularităţile de multiplicare;
   
4. 
   viabilitatea de durată;
   
5. 
   caracterul acţiunii patogene.
   

868. 
     Omul este gazdă definitivă în:
     

1. 
   teniarincoză;
   
2. 
   echinococoză;
   
3. 
   himinolipidoză;
   
4. 
   alveococoză;
   
5. 
   anchilostomoză.
   

868. 
     Animalele sunt gazde definitive în:
     

1. 
   difilobotrioză;
   
2. 
   echinococoză;
   
3. 
   trichineloză;
   
4. 
   teniarincoză;
   
5. 
   tenioză.
   

868. 
     Ciclul întreg de dezvotare a parazitului se realizează în organismulgazdei in:
     

1. 
   trichineloză;
   
2. 
   ascaridoză;
   
3. 
   himenolepidoză;
   
4. 
   enterobioză;
   
5. 
   strongiloidoză.
   

868. 
     Imunitatea dobândită în helmintiaze conduce la:
     

1. 
   scăderea intensităţii invaziei;
   
2. 
   scăderea capacităţii de reproducere a helmintului;
   
3. 
   creşterea adaptării helmintului faţă de gazdă;
   
4. 
   prelungirea perioadei de incubaţie epidemiologică;
   
5. 
   scurtarea vieţii helminţilor.
   

868. 
     Helmintiaze cu focalitate naturală sunt:
     

1. 
   trichineloza;
   
2. 
   teniarincoza;
   
3. 
   alveococoza;
   
4. 
   tenioza;
   
5. 
   difilobotrioza.
   

868. 
     Respectarea regimului de prelucrare a peştelui este măsură pro­fi­lac­ti­că de bază în:
     

1. 
   trihocefaloză;
   
2. 
   anchilostomoză;
   
3. 
   strongiloidoză;
   
4. 
   opistorcoză;
   
5. 
   ascaridoză.
   

868. 
     Dintre măsurile de profilaxie în leismanioză cutanată fac parte:
     

1. 
   combaterea vectorilor;
   
2. 
   chimioprofilaxia;
   
3. 
   deratizarea;
   
4. 
   vaccinarea;
   
5. 
   toate cele enumerate.
   

868. 
     Pentru leişmanioza cutanată tip urban sunt corecte afirmaţiile:
     

1. 
   vectorul hematofag e ţânţarul din genul Phlebotomus;
   
2. 
   mecanismul de transmitere de contact;
   
3. 
   perioada de incubaţie e de 2 luni – 1,5 ani;
   
4. 
   sursa de infecţie prezintă pericol toată perioada bolii;
   
5. 
   măsura antiepidemică de bază e dezinfecţia.
   

868. 
     Agentul patogen în amebiază, Entamoeba hystolytica, este:
     

1. 
   geohelmint;
   
2. 
   biohelmint;
   
3. 
   parazit;
   
4. 
   hematofag;
   
5. 
   virus.
   

868. 
     Sursa de infecţie în amebiază este:
     

1. 
   omul bolnav;
   
2. 
   purtătorul;
   
3. 
   solul, apa;
   
4. 
   animalele domestice;
   
5. 
   animalele sinantrope.
   

868. 
     Măsurile antiepidemice de bază în combaterea amebiazei sunt:
     

1. 
   dezinfecţia;
   
2. 
   dezinsecţia;
   
3. 
   deratizarea;
   
4. 
   prelucrarea termică a produselor alimentare;
   
5. 
   educaţia sanitară a populaţiei.
   

868. 
     Prevenirea infestării gravidelor cu toxoplasme de la pisici este p­o­s­i­bi­lă prin:
     

1. 
   examinarea veterinară a pisicilor;
   
2. 
   înlăturarea zilnică a excrementelor pisicii;
   
3. 
   neadmiterea hrănirii pisicii cu produse din carne neprelucrate ter­mic;
   
4. 
   interzicerea plimbărilor pisicilor;
   
5. 
   toate cele enumerate.
   

868. 
     Geohelmintiaze sunt:
     

1. 
   ascaridoza;
   
2. 
   tenioza;
   
3. 
   enterobioza;
   
4. 
   echinococoza;
   
5. 
   opistorcoza.
   

868. 
     Biohelmintiaze sunt:
     

1. 
   ascaridoza;
   
2. 
   alveococoza;
   
3. 
   enterobioza;
   
4. 
   trichineloza;
   
5. 
   opistorcoza.
   

868. 
     Sunt zooantroponoze helmintiazele:
     

1. 
   himenolepidoza;
   
2. 
   difilobotrioza;
   
3. 
   tricocefaloza;
   
4. 
   alveococoza;
   
5. 
   trichineloza.
   

868. 
     Sunt antroponoze helmintiazele:
     

1. 
   teniarincoza;
   
2. 
   enterobioza;
   
3. 
   ascaridoza;
   
4. 
   echinococoza;
   
5. 
   himenolepidoza.
   

868. 
     Pentru difilobotrioză sunt corecte afirmaţiile:
     

1. 
   este un helmint minuscul;
   
2. 
   este un helmint cu lungimea de 12–20 m.;
   
3. 
   gazdă definitivă este omul;
   
4. 
   profilaxia difilobotriozei se efectuează preponderent prin res­pec­t­a­rea igienei pesonale;
   
5. 
   se află în organismul omului 10–20 ani.
   

868. 
     Agentul patogen al toxoplasmozei este:
     

1. 
   virus;
   
2. 
   helmint;
   
3. 
   parazit intracelular;
   
4. 
   bacterie;
   
5. 
   richettsie.
   

868. 
     Pentru tenioză sunt corecte afirmaţiile:
     

1. 
   sursă de invazie este omul bolnav;
   
2. 
   gazdă intermediară este porcul;
   
3. 
   gazdă intermediară sunt bovinele;
   
4. 
   dispanserizarea reconvalescenţilor se efectuează timp de un an;
   
5. 
   expertiza sanitaro-veterinară permanentă a cărnii este obligatorie.
   

868. 
     Pentru hidatidoză sunt corecte afirmaţiile:
     

1. 
   gazde definitive sunt câinii, pisicile, lupii, vulpile;
   
2. 
   agentul patogen este Trichinella spiralis;
   
3. 
   este o biohelmintiază;
   
4. 
   omul este o gazdă intermediară;
   
5. 
   măsura profilactică principală este vaccinarea.
   

868. 
     Pentru teniarincoză sunt corecte afirmaţiile:
     

1. 
   agentul cauzal este Taenia saginata;
   
2. 
   agentul cauzal este Taenia solium;
   
3. 
   gazde intermediare sunt bovinele;
   
4. 
   sursa de invazie sunt oamenii bolnavi;
   
5. 
   infestarea bovinelor are loc prin înţepătura căpuşelor.
   

868. 
     Xenoorganisme în echinocoză sunt :
     

1. 
   câinii;
   
2. 
   ovinele;
   
3. 
   lupii;
   
4. 
   porcii;
   
5. 
   vitele mari cornute.
   

868. 
     În difilobotrioză isoorganisme sunt:
     

1. 
   racii;
   
2. 
   câinii;
   
3. 
   peştii;
   
4. 
   porcii;
   
5. 
   pisicile.
   

868. 
     Pentru difilobotrioză sunt corecte afirmaţiile:
     

1. 
   este o biohelmintiază;
   
2. 
   este o geohelmintiază;
   
3. 
   gazde intermediare pot fi racii de râu şi peştii de pradă;
   
4. 
   omul se infestează consumând carne de peşte sau icre insuficient prelucrate;
   
5. 
   omul se infestează consumând carne de porc contaminată cu fine.
   

868. 
     Pentru ascaridoză sunt corecte afirmaţiile:
     

1. 
   este o geohelmintiază;
   
2. 
   omul bolnav este sursă de invazie;
   
3. 
   dimensiunile parazitului sunt 1 m – 1,5 m;
   
4. 
   nu se transmite direct de la omul bolnav;
   
5. 
   gazdă intermediară sunt porcinele.
   

868. 
     Sursă de infestare în toxoplasmoză pot fi:
     

1. 
   omul bolnav;
   
2. 
   animalele domestice;
   
3. 
   animalele sinantrope;
   
4. 
   animalele xenantrope;
   
5. 
   solul, apa.
   

868. 
     Care dintre parazitozele enumerate nu este o zooantroponoză ?
     

1. 
   ascaridoza;
   
2. 
   anchilostomidoza;
   
3. 
   opistorcoza;
   
4. 
   echinococoza;
   
5. 
   toxoplasmoza.
   

868. 
     Agentul patogen al cărei din helmintiaze este hematofag ?
     

1. 
   anchilostomidoza;
   
2. 
   toxocaroza;
   
3. 
   trichineloza;
   
4. 
   ascaridoza;
   
5. 
   enterobioza.
   

868. 
     Pentru anchilostomidoză sunt corecte afirmaţiile:
     

1. 
   e o geohelmintiază;
   
2. 
   necataroza – e o variantă a anchilostomidozei;
   
3. 
   infectarea omului are loc prin contactul lui cu solul şi iarba, con­ta­mi­nate cu larve;
   
4. 
   e o zooantroponoză;
   
5. 
   toate cele enumerate.
   

868. 
     Pentru anchilostomidoză sunt corecte afirmaţiile:
     

1. 
   e o biohelmintiază;
   
2. 
   anchilostomidoza include două variante de helmintiaze: an­chi­lo­sto­­moza şi necataroza;
   
3. 
   sursa de infecţii e omul bolnav;
   
4. 
   omul bolnav nu prezintă pericol pentru cei din jur;
   
5. 
   sursa de infecţii sunt animalele domestice.
   

868. 
     Pentru trichineloză sunt corecte afirmaţiile:
     

1. 
   omul reprezintă impas biologic pentru parazit;
   
2. 
   Trichinella spiralis este foarte rezistent în mediul extern şi la acţiu­nea temperaturii înalte;
   
3. 
   sursă de invazie pentru trichineloză pot servi atât animalele do­mes­tice,cât şi cele sinantrope şi xenantrope;
   
4. 
   mecanismul de transmitere se realizează prin vectori hematofagi;
   
5. 
   tratamentul sursei de infecţie este foarte eficient cu preparate anti­pa­razitare.
   

868. 
     Pentru trichineloză sunt corecte afirmaţiile:
     

1. 
   este caracteristică focalitatea naturală;
   
2. 
   durata minimă de realizare a ciclului de dezvoltare este de o lună;
   
3. 
   măsurile de profilaxie de bază sunt direcţionate asupra sursei de agen­ţi patogeni;
   
4. 
   cu scop de diagnostic se aplică următoarele metode: trich­i­ne­lo­sco­pia, RFC, RIHA;
   
5. 
   dehelmintizarea în masă nu se utilizează pentru combaterea tri­chi­ne­lozei.
   

868. 
     Pentru difilobotrioză sunt corecte afirmaţiile:
     

1. 
   face parte din grupul de biohelmintiaze;
   
2. 
   sursă de infestare este omul;
   
3. 
   factorul de transmitere este peştele neprelucrat termic;
   
4. 
   perioada de incubaţie este de 1–3 săptămâni;
   
5. 
   principala măsură de profilaxie a răspândirii difilobotriozei este exterminarea câinilor şi pisicilor vagabonzi.
   

868. 
     Măsuri eficace în profilaxia enterobiozei sunt:
     

1. 
   prevenirea contaminării solului cu excremente;
   
2. 
   prelucrarea cu uncrop a nisipierelor;
   
3. 
   dezinfectarea lenjeriei;
   
4. 
   educaţia igienică a copiilor;
   
5. 
   dehelmintizarea.
   

868. 
     Corecte pentru enterobioză sunt afirmaţiile:
     

1. 
   e o helmintiază contagioasă;
   
2. 
   e o biohelmintiază;
   
3. 
   poate avea loc autoinvazia;
   
4. 
   maturizarea ouălor are loc în sol;
   
5. 
   dimensiunile parazitului sunt de 15–20 cm.
   

868. 
     Pentru ascaridoză sunt corecte afirmaţiile:
     

1. 
   este caracteristică autoinfestarea;
   
2. 
   lenjeria are importanţă primordială în realizarea transmiterii;
   
3. 
   cazurile sunt depistate mai frecvent în perioada rece a anului;
   
4. 
   nu sunt caracteristice izbucnirile epidemice;
   
5. 
   populaţia rurală are un risc sporit.
   

868. 
     Pentru echinococoză sunt corecte afirmaţiile:
     

1. 
   este o geohelmintiază;
   
2. 
   se întâlnesc cazuri în Republica Moldova;
   
3. 
   un rol major în profilaxie are educaţia sanitară a populaţiei;
   
4. 
   este elaborat un tratament terapeutic eficient;
   
5. 
   mai frecvent se înregistrează printre populaţia rurală.
   

868. 
     Dintre măsurile de combatere a echinococozei fac parte:
     

1. 
   spălarea mâinilor după contactarea cu câinii;
   
2. 
   limitarea contactului om-câine;
   
3. 
   îngroparea sau incinerarea organelor restante ale animalelor sa­cri­fi­cate;
   
4. 
   interzicerea hrănirii pisicilor cu peşte proaspăt;
   
5. 
   neadmiterea nimeririi maselor fecale în bazinele cu apă.
   

868. 
     Pentru trichineloză sunt greşite afirmaţiile:
     

1. 
   e geohelmintiază;
   
2. 
   omul este sursa principală de infecţie;
   
3. 
   îi sunt caracteristice izbucnirile epidemice;
   
4. 
   este una din cele mai răspândite helmintiaze în Republica Mol­do­va;
   
5. 
   omul constituie un impas biologic pentru parazit.
   

868. 
     Pentru helmintiaze sunt corecte afirmaţiile:
     

1. 
   pot favoriza dezvoltarea tumorilor maligne;
   
2. 
   sensibilizează organismul gazdă;
   
3. 
   inhibă funcţiile protective ale sistemului imun;
   
4. 
   inhibă manifestările maladiilor concomitente;
   
5. 
   principiul de bază în combatere este dehelmintizarea.
   

868. 
     Biohelmintiaze sunt:
     

1. 
   ascaridoza;
   
2. 
   enterobioza;
   
3. 
   echinococoza;
   

4. 
   opistorcoza;
   
5. 
   difilobotrioza.
   

868. 
     Helmintiaze de contact sunt:
     

1. 
   enterobioza;
   
2. 
   tricocefaloza;
   
3. 
   himenolepidoza;
   
4. 
   strongiloidoza;
   
5. 
   opistorcoza.
   

868. 
     Geohelmintiaze sunt:
     

1. 
   tenioza;
   
2. 
   difilobotrioza;
   
3. 
   opistorcoza;
   
4. 
   ascaridoza;
   
5. 
   tricocefaloza.
   

868. 
     Biohelmintiaze sunt:
     

1. 
   ascaridoza;
   
2. 
   tricocefaloza;
   
3. 
   echinococoza;
   
4. 
   opistorcoza;
   
5. 
   teniarincoza.
   

868. 
     Biohelmintiaze sunt:
     

1. 
   oxiuriaza;
   
2. 
   tricocefaloza;
   
3. 
   ascaridoza;
   
4. 
   teniarincoza;
   
5. 
   alveococoza.
   

868. 
     Factori de transmitere în ascaridoză sunt:
     

1. 
   carnea animalelor xenantrope;
   
2. 
   carnea animalelor domestice;
   
3. 
   solul şi apa;
   
4. 
   peştele;
   
5. 
   legumele, fructele.
   

868. 
     Factori de transmitere în echinococoză sunt:
     

1. 
   legumele, fructele;
   
2. 
   mâinile murdare;
   
3. 
   organele interne ale animalelor domestice;
   
4. 
   laptele;
   
5. 
   lichidul amniotic avortat de animale domestice.
   

868. 
     Factori de transmitere în ascaridoză sunt:
     

1. 
   mâinile murdare;
   
2. 
   solul;
   
3. 
   fructele;
   
4. 
   legumele;
   
5. 
   carnea şi produsele din ea.
   

868. 
     Dintre măsurile de combatere a criptosporidiazei la om fac parte:
     

1. 
   educaţia pentru sănătate;
   
2. 
   măsuri de igienă comunală;
   
3. 
   colectarea şi dezinfectarea excrementelor;
   
4. 
   toate cele enumerate;
   
5. 
   nici una din cele enumerate.
   

868. 
     Pentru tenioză sunt corecte afirmaţiile:
     

1. 
   este o biohelmintiază;
   
2. 
   sursă de infecţie este omul;
   
3. 
   tenia are lungime până la 7 metri;
   
4. 
   gazdă intermediară sunt porcinele;
   
5. 
   perioada de incubaţie este până la 3 luni.
   

868. 
     Care dintre helminteazele enumerate fac parte din clasa Cestoda ?
     

1. 
   opistorcoza;
   
2. 
   himenolepidoza;
   
3. 
   ascaridoza;
   
4. 
   necatoroza;
   
5. 
   teniaza.
   

868. 
     Pentru trichocefaloză este greşită afirmaţia:
     

1. 
   este o geohelmintiază;
   
2. 
   este caracteristică microfocalitatea;
   
3. 
   este o invazie endemică;
   
4. 
   este o nematodoză;
   
5. 
   provoacă anemizarea organismului-gazdă.
   

868. 
     Pentru teniarincoză sunt corecte afirmaţiile:
     

1. 
   ciclul de dezvoltare se petrece cu schimbul a două gazde;
   
2. 
   în stadiul de maturizare se localizează în intestinul subţire al omu­lui;
   
3. 
   în stadiul larvar se localizează în organismul animalelor cornute mari;
   
4. 
   tenia boului atinge lungimea de 4–7 metri;
   
5. 
   agentul teniarincozei este o nematodă.
   

868. 
     Dintre măsurile de combatere a echinococozei fac parte:
     

1. 
   limitarea contactării omului cu câinii;
   
2. 
   spălarea mâinilor după contactarea cu câinii şi alte măsuri de igie­nă personală;
   
3. 
   spălarea legumelor, pomuşoarelor, zarzavatului utilizate în ali­men­ta­ţie fără prelucrare termică;
   
4. 
   folosirea apei fierte în consumul zilnic;
   
5. 
   toate cele enumerate.
   

868. 
     Corecte pentru echinococoză sunt afirmaţiile:
     

1. 
   lungimea parazitului matur atinge 2–6 mm;
   
2. 
   ouăle echinococcului sunt foarte rezistente în mediul ambiant, se menţin 10–12 luni;
   
3. 
   gazda definitivă sunt câinii;
   
4. 
   sursă de infecţie este omul;
   
5. 
   perioada de incubaţie este de câteva zile.