Epidemiologia

I.3. Imunoprofilaxia

1.3.1. Complement simplu

205. 
     Intervalul minim între vaccinurile planificate e de:
     

1. 
   1 lună;
   
2. 
   2 luni;
   
3. 
   3 luni.
   

205. 
     În Republica Moldova vaccinarea planificată nu este prevăzută con­tra:
     

1. 
   tetanosului;
   
2. 
   tuberculozei;
   
3. 
   HVA.
   

205. 
     Vaccinul BCG se administrează:
     

1. 
   intramuscular;
   
2. 
   subcutan;
   
3. 
   intracutan.
   

205. 
     Vaccinarea în mod planificat în Republica Moldova se efectuează con­tra:
     

1. 
   tusei convulsive, gripei;
   
2. 
   difteriei, febrei tifoide;
   
3. 
   tetanosului, parotiditei epidemice.
   

205. 
     Imunitatea transplacentară are o durată de:
     

1. 
   câteva zile;
   
2. 
   câteva săptămâni;
   
3. 
   câteva luni.
   

205. 
     După suportarea unor infecţii apare imunitate:
     

1. 
   naturală activă;
   
2. 
   pasivă;
   
3. 
   nespecifică.
   

205. 
     O cale posibilă de formare a imunităţii active artificiale este:
     

1. 
   suportarea unei boli infecţioase;
   
2. 
   folosirea anatoxinei;
   
3. 
   folosirea interferonului.
   

205. 
     O cale posibilă de formare a imunităţii active naturale:
     

1. 
   aplicarea vaccinului;
   
2. 
   aplicarea imunoglobulinei;
   
3. 
   premuniţia.
   

205. 
     Timpul necesar pentru formarea imunităţii active postvaccinale este de:
     

1. 
   câteva ore;
   
2. 
   câteva zile;
   
3. 
   câteva săptămâni.
   

205. 
     În organism se introduc prin metoda fracţionată:
     

1. 
   vaccinurile corpusculare inactivate (,,omorâte”);
   
2. 
   seruri homologice;
   
3. 
   seruri heterologice.
   

205. 
     Serul antidifteric se foloseşte:
     

1. 
   în profilaxia de urgenţă;
   
2. 
   în profilaxia planificată;
   
3. 
   în scop de tratament.
   

205. 
     Vaccinul viu este utilizat în imunoprofilaxia:
     

1. 
   difteriei;
   
2. 
   poliomielitei;
   
3. 
   tetanosului.
   

205. 
     Vaccinurile vii se utilizează contra:
     

1. 
   rujeolei, tusei convulsive;
   
2. 
   tuberculozei, poliomielitei;
   
3. 
   parotiditei epidemice, difteriei.
   

205. 
     Anatoxina este utilizată în profilaxia:
     

1. 
   antraxului;
   
2. 
   tetanosului;
   
3. 
   brucelozei.
   

205. 
     Peroral se administrează vaccinul:
     

1. 
   antipoliomielitic;
   
2. 
   contra tusei convulsive;
   
3. 
   antiparotiditic.
   

205. 
     Estimarea probelor tuberculinice se efectuează peste:
     

1. 
   24 ore;
   
2. 
   48 ore;
   
3. 
   72 ore.
   

205. 
     Bacteriofagii sunt indicaţi pentru formarea:
     

1. 
   imunităţii active;
   
2. 
   imunităţii pasive;
   
3. 
   nici uneia din cele enumerate.
   

205. 
     Vaccinarea are importanţă majoră în dirijarea procesului epidemic al:
     

1. 
   tuberculozei;
   
2. 
   HVB;
   
3. 
   febrei tifoide.
   

229. 
     O durată mai lungă a imunităţii se obţine după administrarea:
     

1. 
   serurilor;
   
2. 
   imunoglobulinelor;
   
3. 
   anatoxinelor.
   

230. 
     Intervalul minim între administrările planificate ale vaccinurilor este de:
     

1. 
   2 săptămâni;
   
2. 
   1 lună;
   
3. 
   1,5 luni.
   

230. 
     În mod planificat vaccinarea se efectuează contra:
     

1. 
   tuberculozei, febrei tifoide;
   
2. 
   difteriei, scarlatinei;
   
3. 
   parotiditei epidemice, tusei convulsive.
   

230. 
     Intervalul minim dintre aplicarea vaccinului şi imunoglobulinei este de:
     

1. 
   2 săptămâni;
   
2. 
   2 luni;
   
3. 
   6 luni.
   

230. 
     Reacţiile serologice sunt utilizate în aprecierea eficacităţii vac­ci­nă­ri­lor contra:
     

1. 
   antraxului;
   
2. 
   tuberculozei;
   
3. 
   difteriei.
   

230. 
     Contra tuberculozei, în calendarul de vaccinări al Republicii Moldova sunt prevăzute:
     

1. 
   revaccinare;
   
2. 
   două revaccinări;
   
3. 
   trei revaccinări.
   

230. 
     Imunitate de o durată mai lungă se obţine după vaccinarea contra:
     

1. 
   difteriei;
   
2. 
   tetanosului;
   
3. 
   rujeolei.
   

230. 
     Reactogenitate minimă posedă vaccinurile:
     

1. 
   vii;
   
2. 
   chimice;
   
3. 
   corpusculare inactivate.
   

230. 
     Vaccin corpuscular inactivat se utilizează contra:
     

1. 
   variolei;
   
2. 
   parotiditei epidemice;
   
3. 
   tusei convulsive.
   

230. 
     Vaccinările contra difteriei se efectuează cu:
     

1. 
   vaccin viu;
   
2. 
   anatoxină;
   
3. 
   vaccin corpuscular inactivat.
   

230. 
     În Republica Moldova vaccinarea planificată se efectuează contra:
     

1. 
   7 forme nosologice;
   
2. 
   10 forme nosologice;
   
3. 
   12 forme nosologice.
   

230. 
     Vaccinul antiparotiditic se administrează concomitent cu vaccinul:
     

1. 
   difteriei;
   
2. 
   poliomielitei;
   
3. 
   rujeolei.
   

230. 
     Rezultatele pozitive în proba Mantoux indică:
     

1. 
   necesitatea revaccinării;
   
2. 
   lipsa necesităţii revaccinării;
   
3. 
   nu este un indiciu pentru soluţionarea problemei revaccinării.
   

230. 
     Cursul condiţionat de vaccinări antirabice se indică:
     

1. 
   copiilor;
   
2. 
   persoanelor muşcate de animale care sunt sub supraveghere;
   
3. 
   persoanelor muşcate de animale sălbatice.
   

230. 
     Vaccinul antipoliomielitic viu atenuat se administrează:
     

1. 
   intracutan;
   
2. 
   peroral;
   
3. 
   intramuscular.
   

230. 
     Vaccinările contra poliomielitei se efectuează concomitent cu vac­ci­nă­ri­le contra:
     

1. 
   tetanosului;
   
2. 
   HVB;
   
3. 
   tuberculozei.
   

230. 
     Chimioprofilaxia este utilizată în prevenţia:
     

1. 
   tetanosului;
   
2. 
   botulismului;
   
3. 
   malariei.
   

230. 
     Vaccinările planificate după indicaţii epidemiologice contra febrei ti­fo­ide se efectuează la persoane:
     

1. 
   pe tot parcursul vieţii;
   
2. 
   între 7 şi 60 ani;
   
3. 
   între 14 şi 50 ani.
   

230. 
     Vaccinarea contra parotiditei epidemice se efectuează la vârsta de:
     

1. 
   2 luni;
   
2. 
   12 luni;
   
3. 
   18 luni.
   

230. 
     Vaccinarea şi revaccinarea contra poliomielitei prevede:
     

1. 
   4 administrări de vaccin;
   
2. 
   5 administrări de vaccin;
   
3. 
   6 administrări de vaccin.
   

230. 
     După eventuala infectare este indicată vaccinarea contra:
     

1. 
   antraxului;
   
2. 
   rabiei;
   
3. 
   difteriei.
   

230. 
     Vaccinarea contra tusei convulsive se efectuează la:
     

1. 
   2; 4; 6 luni;
   
2. 
   0; 1; 6 luni;
   
3. 
   3; 4; 5; 6 luni.
   

230. 
     Reacţia Mantoux se efectuează:
     

1. 
   cu 1–7 zile înainte de revaccinare;
   
2. 
   cu 3–14 zile înainte de revaccinare;
   
3. 
   cu 14–60 zile înainte de revaccinare.
   

230. 
     Intramuscular se administrează vaccinul contra:
     

1. 
   tuberculozei;
   
2. 
   HVB;
   
3. 
   poliomielitei.
   

230. 
     Vaccinarea contra gripei este raţional a fi efectuată:
     

1. 
   după indicaţii epidemiologice;
   
2. 
   planificat;
   
3. 
   înaintea răspândirii ei sezoniere.
   

230. 
     În profilaxia specifică a tetanosului este utilizat:
     

1. 
   vaccinul viu;
   
2. 
   anatoxina;
   
3. 
   vaccinul inactivat.
   

230. 
     Vaccinarea în mod planificat se efectuează contra:
     

1. 
   HVB, febrei tifoide;
   
2. 
   infecţiei rotavirale, parotiditei epidemice;
   
3. 
   difteriei, scarlatinei.
   

230. 
     În mod planificat în Republica Moldova vaccinoprevenţia se efec­tu­ea­ză contra:
     

1. 
   febrei tifoide;
   
2. 
   HVB;
   
3. 
   HVA.
   

230. 
     Reacţiile alergice cutanate se utilizează în diagnosticul:
     

1. 
   antraxului, brucelozei;
   
2. 
   tuberculozei, botulismului;
   
3. 
   dizenteriei, febrei tifoide.
   

230. 
     Administrarea anatoxinelor conduce la formarea imunităţii:
     

1. 
   active;
   
2. 
   pasive;
   
3. 
   activ-pasive.
   

230. 
     Administrarea simultană a vaccinului şi imunoglobulinei este admisă în cazul riscului de răspândire a:
     

1. 
   rujeolei;
   
2. 
   rabiei;
   
3. 
   difteriei.
   

230. 
     La defectarea frigiderului temperatura s-a redus până la -6°C. În aces­te cir­cumstanţe poate fi utilizat doar:
     

1. 
   serul antidifteric;
   
2. 
   vaccinul recombinat din drojdie contra hepatitei B;
   
3. 
   vaccinul BCG.
   

230. 
     La deschiderea unei cutii cu vaccin antirujeolic s-a constatat lipsa ins­truc­ţiunii de utilizare a preparatului. În aceste citcumstanţe urmează de a:
     

1. 
   utiliza instrucţiunea din altă cutie, cu acelaşi număr de serie;
   
2. 
   aplica vaccinul fără instrucţiune, cunoscând tehnica de ad­mi­nis­tra­re;
   
3. 
   interzice utilizarea vaccinului.
   

230. 
     Cum va proceda asistenta medicală a grădiniţei de copii în caz că în instituţia pre­şcolară se admite un copil nevaccinat din motivul re­fu­zu­lui de imu­ni­zare:
     

1. 
   va accepta admiterea copilului cu permisiunea administraţiei gră­di­ni­ţei;
   
2. 
   va accepta admiterea copilului după semnarea de părinţi a unui act ce indică refuzul lor de vaccinarea copilului;
   
3. 
   va accepta admiterea copilului în grupa special formată pentru co­piii nevaccinaţi.
   

230. 
     Din punctul medical al unei şcoliam recepţionat informaţia că la 5 din 150 co­pii vaccinaţi cu DT peste 3–4 zile după vaccinare a apărut o uşoa­ră in­duraţie doloră în locul injecţiei. Selectaţi recomandarea co­rec­tă:
     

1. 
   este o complicaţie postvaccinală, se recomandă stoparea vaccinării;
   
2. 
   este o complicaţie postvaccinală; se recomandă obţinerea in­for­ma­ţi­ei despre seria şi dată preparatului din CSP;
   
3. 
   este o reacţie postvaccinală, se recomandă continuarea vaccinării.
   

230. 
     Termenele de efectuare a vaccinării BCG după reacţia Mantoux:
     

1. 
   între 3 zile şi 2 săptămâni;
   
2. 
   nu mai târziu de a 11-a zi după citirea reacţiei Mantoux;
   
3. 
   rezultatele recţiei Mantoux nu influenţează termenele de efec­tuare a vaccinării BCG.
   

230. 
     Vaccinarea cu DTP este recomandată:
     

1. 
   copilului sănătos de 5 luni, care nu a fost vaccinat contra tusei con­vul­sive, difteriei şi tetanosului;
   
2. 
   copilului sănătos de 6 luni, care a suportat deja tusea convulsivă la vâr­sta de 2 luni;
   
3. 
   copilului sănătos de 4 ani şi o lună, care nu a fost vaccinat contra tu­sei convulsive, difteriei, tetanosului.
   

230. 
     Se permite de a imuniza copilul cu vaccin procurat de peste hotarele ţării în lipsa instrucţiunii?
     

1. 
   se permite, dacă vaccinul este inclus în lista preparatelor biologice în­registrate în ţară;
   
2. 
   nu se permite;
   
3. 
   se permite cu consimţământul CSP.
   

230. 
     Pericolul administrării vaccinului BCG unei persoane cu reacţie Man­t­oux pozitivă constă în:
     

1. 
   posibilitatea dezvoltării şocului anfilactic:
   
2. 
   posibilitatea generalizării tuberculozei;
   
3. 
   formarea abcesului „rece” postvaccinal.
   

230. 
     Contraindicaţie pentru administrarea vaccinului antirabic este:
     

1. 
   boala hipertonică de gradul II;
   
2. 
   sarcina;
   
3. 
   îmbolnăvirea cu hidrofobie.
   

230. 
     Administrarea BCG este contraindicată:
     

1. 
   nou-născuţilor cu imunodeficienţă congenitală;
   
2. 
   persoanelor HIV pozitive;
   
3. 
   copiilor născuţi din mame cu HIV.
   

230. 
     Administrarea vaccinului BCG persoanelor cu SIDA:
     

1. 
   este indicată imediat;
   
2. 
   se aplică în dependenţă de rezultatele probei Mantoux;
   
3. 
   este interzisă.
   

230. 
     Derivatul de proteine purificate (PPD – purified protein derivative), uti­lizat în testarea cutanată tuberculinică, este:
     

1. 
   standardizat la nivel internaţional;
   
2. 
   doar în zonele endemice contra tuberculozei;
   
3. 
   eliminat din producere.
   

230. 
     Complicaţie posibilă a administrării BCG este:
     

1. 
   tuberculoza postvaccinală;
   
2. 
   adenopatie axilară sau epicondiliană, care poate forma fistule;
   
3. 
   nu sunt documentate complicaţii postvaccinale.
   

230. 
     Complicaţie posibilă a vaccinării cu BCG este:
     

1. 
   nu sunt documentate complicaţii postvaccinale;
   
2. 
   BCG-ita, radiografic cu aspect de tuberculoză miliară, determinată de diseminarea hematogenă a bacilului Calmette-Guerin;
   
3. 
   şocul anafilactic.
   

230. 
     Vaccinul BCG se injectează:
     

1. 
   strict intradermic în zona treimii inferioare a antebraţului stâng;
   
2. 
   strict intradermic la nivelul regiunii deltoide a braţului stâng;
   
3. 
   strict intradermic indiferent de zona anatomică.
   

230. 
     La injectarea corectă a vaccinului BCG, în locul acesteia apare:
     

1. 
   ulceraţie, care dispare după o săptămână;
   
2. 
   mică induraţie de culoare roşie cu diametru de până la 10mm, care per­sistă 1–2 săptămâni;
   
3. 
   papulă cu aspect de „coajă de portocală”, care se menţine circa 30 mi­nute.
   

230. 
     La injectarea corectă a vaccinului BCG:
     

1. 
   în locul acesteia apare o mică induraţie de culoare roşie cu dia­me­tru de 6–8 mm peste 3–4 săptămâni, ce persistă până la 2 luni;
   
2. 
   în locul acesteia apare o mică induraţie de culoare roşie cu dia­me­tru de până la 10 m peste 3–4 zile după administrare, ce persistă 1–2 săptămâni;
   
3. 
   în caz de apariţie a unei induraţii, situaţia se califică ca complicaţie a vaccinării cu BCG.
   

230. 
     După vaccinare cu BCG:
     

1. 
   induraţia de culoare roşie, apărută la 3–4 săptămâni după vaccinare, este considerată complicaţie;
   
2. 
   la 2–8 săptămâni se formează o crustă care lasă o cicatrice rotundă, cu un diametru de circa 5mm;
   
3. 
   cicatricea la nivelul regiunii deltoide a braţului stâng cu un dia­me­tru de circa 5mm este calificată drept complicaţie.
   

230. 
     În ţările cu incidenţă mare a tuberculozei, vaccinarea BCG trebuie efec­tuată:
     

1. 
   imediat după naştere;
   
2. 
   imediat după naştere, urmată de alte cinci revaccinări;
   
3. 
   după naştere şi fără revaccinări ulterioare.
   

230. 
     Scopul principal al vaccinării BCG este:
     

1. 
   eradicarea tuberculozei;
   
2. 
   realizarea programului Naţional de imunizări;
   
3. 
   prevenirea formelor severe de tuberculoză (miliară sau meningită) la sugari şi copii.
   

230. 
     Studiile în domeniu au demonstrat că vaccinarea cu BCG asigură pro­tecţie între:
     

1. 
   10% şi 30%;
   
2. 
   20% şi 60%;
   
3. 
   60% şi 90%.
   

230. 
     Vaccinul BCG este:
     

1. 
   viu atenuat şi conţine M.tuberculosis;
   
2. 
   viu atenuat şi conţine M.bovis;
   
3. 
   inactivat şi conţine M.bovis.
   

230. 
     Eficienţa vaccinului BCG depinde de:
     

1. 
   imunitatea celulară a fiecărui individ;
   
2. 
   genul Mycobacteriei din care a fost preparat vaccinul;
   
3. 
   metoda utilizată în prepararea vaccinului.
   

1.3.2. Complement compus

230. 
     După indicaţii epidemiologice planificat se efectuează vaccinări con­tra:
     

1. 
   difteriei;
   
2. 
   febrei tifoide;
   
3. 
   brucelozei;
   
4. 
   iersiniozei;
   
5. 
   ornitozei.
   

230. 
     În primele 6 luni de viaţă copiii sunt vaccinaţi contra:
     

1. 
   tuberculozei;
   
2. 
   tetanosului;
   
3. 
   parotiditei epidemice;
   
4. 
   febrei tifoide;
   
5. 
   rujeolei.
   

230. 
     Conform calendarului de vaccinări, în Republica Moldova copii sunt vac­cinaţi împotriva:
     

1. 
   HVB, Tbc, rubeolei;
   
2. 
   poliomielitei, parotiditei epidemice, tusei convulsive;
   
3. 
   difteriei, scarlatinei, rujeolei;
   
4. 
   poliomielitei, difteriei, tetanosului;
   
5. 
   difteriei, Tbc, parotiditei epidemice.
   

230. 
     În caz de congelare, nu pot fi administrate următoarele vaccinuri:
     

1. 
   rujeolic;
   
2. 
   BCG;
   
3. 
   DTP;
   
4. 
   DT;
   
5. 
   poliomielitic.
   

230. 
     În ce cazuri se va forma imunitate activă protectivă, dacă imu­no­glo­bu­li­na se va administra concomitent cu vaccinul ?
     

1. 
   contra rabiei;
   
2. 
   contra rujeolei;
   
3. 
   contra tetanosului;
   
4. 
   contra parotiditei epidemice;
   
5. 
   contra HVB.
   

230. 
     Infecţii dirijate prin vaccinoprevenţie sunt:
     

1. 
   rujeola;
   
2. 
   difteria;
   
3. 
   tusea convulsivă;
   
4. 
   infecţia rotavirală;
   
5. 
   varicela.
   

230. 
     Nu pot fi folosite vaccinurile:
     

1. 
   ce nu posedă proprietăţi fizice caracteristice;
   
2. 
   cu deteriorări ale fiolelor;
   
3. 
   ce au fost transportate la un regim de temperatură neadecvat;
   
4. 
   cu termenul de păstrare expirat;
   
5. 
   vaccinul poliomielitic ce s-a păstrat în congelator.
   

230. 
     Sunteţi responsabil de vaccinoprevenţie. Care este tactica D-vo­a­s­tră?
     

1. 
   evidenţa contingentelor ce necesită vaccinări;
   
2. 
   lucrul de educaţie pentru sănătate a populaţiei despre importanţa vac­cinărilor;
   
3. 
   instructarea personalului medical responsabil de efectuarea vac­ci­nă­rilor;
   
4. 
   raportarea zilnică despre vaccinările efectuate;
   
5. 
   planificarea vaccinărilor.
   

230. 
     După indicaţii epidemiologice sunt administrate vaccinuri:
     

1. 
   persoanelor ce au contactat cu bolnavul de holeră;
   
2. 
   persoanelor contacte din focar cu rujeolă;
   
3. 
   persoanelor ce pleacă într-un focar natural al encefalitei de căpuşă;
   
4. 
   persoanelor muşcate de animale;
   
5. 
   militarilor contra tetanosului.
   

230. 
     Vaccinările antirabice necondiţionate sunt indicate după muşcătură de:
     

1. 
   un animal sălbatic;
   
2. 
   un animal necunoscut;
   
3. 
   un câine care s-a îmbolnăvit de rabie peste 20 de zile de la mo­men­tul muşcăturii;
   
4. 
   un animal care se află sub supraveghere;
   
5. 
   un animal care a fost imediat omorât.
   

230. 
     Preparatele ce nu se administrează fracţionat în organism sunt:
     

1. 
   serul antitetanic;
   
2. 
   imunoglobulina antigripală;
   
3. 
   imunoglobulina antirugeolică;
   
4. 
   imunoglobulina antitetanică;
   
5. 
   imunoglobulina antistafilococică.
   

230. 
     Indicaţi infecţiile contra cărora nu se efectuează vaccinări planificate în Republica Moldova:
     

1. 
   HVA;
   
2. 
   rubeola;
   
3. 
   parotidita epidemică;
   
4. 
   varicela;
   
5. 
   parapertusis.
   

230. 
     În frigiderul-container s-a topit complet gheaţa cu 12 ore în urmă. Care dintre preparatele enumerate mai jos nu mai pot fi folosite?
     

1. 
   vaccinul poliomielitic;
   
2. 
   anatoxina antitetanică;
   
3. 
   anatoxina antidifterică;
   
4. 
   DTP;
   
5. 
   vaccinul rujeolic.
   

230. 
     Pentru obţinerea imunoglobulinelor homologice sunt utilizate:
     

1. 
   sângele donatorilor;
   
2. 
   sângele placentar;
   
3. 
   sângele animalelor hiperimunizate;
   
4. 
   sângele persoanelor ce au făcut boala;
   
5. 
   sângele persoanelor imunizate.
   

230. 
     Contra căror infecţii vaccinurile asigură o imunitate protectivă de du­ra­tă:
     

1. 
   contra rujeolei;
   
2. 
   leptospirozei;
   
3. 
   antirabiei;
   
4. 
   tularemiei;
   
5. 
   holerei.
   

230. 
     Fracţionat se introduc în organism:
     

1. 
   imunoglobulina antistafilococică;
   
2. 
   serul antidifteric;
   
3. 
   serul antitetanic;
   
4. 
   imunoglobulina antirabică;
   
5. 
   imunoglobulina antitetanică.
   

230. 
     În mod planificat în Republica Moldova se efectuează vaccinarea con­tra:
     

1. 
   tuberculozei;
   
2. 
   leptospirozei;
   
3. 
   febrei tifoide;
   
4. 
   tusei convulsive;
   
5. 
   parotiditei epidemice.
   

230. 
     Vaccinări planificate sunt efectuate contra:
     

1. 
   poliomielitei;
   
2. 
   parotiditei epidemice;
   
3. 
   tusei convulsive;
   
4. 
   scarlatinei;
   
5. 
   varicelei.
   

230. 
     Profilaxia specifică planificat se efectuează contra:
     

1. 
   tuberculozei;
   
2. 
   tusei convulsive;
   
3. 
   tetanosului;
   
4. 
   gripei;
   
5. 
   scarlatinei.
   

230. 
     Infecţii dirijate prin vaccinoprevenţie sunt:
     

1. 
   febra tifoidă;
   
2. 
   bruceloza;
   
3. 
   rujeola;
   
4. 
   poliomielita;
   
5. 
   tetanosul.
   

230. 
     Vaccinarea planificată la vârsta de 2 luni se efectuează contra:
     

1. 
   parotiditei epidemice;
   
2. 
   tusei convulsive;
   
3. 
   poliomielitei;
   
4. 
   tetanosului;
   
5. 
   hepatitei virale B.
   

230. 
     Vaccinoprevenţie există contra:
     

1. 
   HVA;
   
2. 
   HVB;
   
3. 
   malariei;
   
4. 
   toxoplasmozei;
   
5. 
   febrei galbene.
   

230. 
     Primele 2 infecţii contra cărora sunt vaccinaţi copii în RM sunt:
     

1. 
   tuberculoza;
   
2. 
   rujeola;
   
3. 
   hepatita virală B;
   
4. 
   poliomielita;
   
5. 
   hepatita virală A.
   

230. 
     Copil de 4 luni nu a fost vaccinat cu BCG. Cum trebuie de procedat?
     

1. 
   imediat să fie vaccinat;
   
2. 
   să fie vaccinat după examenul clinic;
   
3. 
   să fie vaccinat după examenul clinic şi confirmarea rezultatului po­zi­tiv la proba Mantoux;
   
4. 
   să fie vaccinat după vaccinarea cu DTP;
   
5. 
   să fie vaccinat în baza rezultatelor probei Mantoux.
   

230. 
     În Republica Moldova planificat se efectuează vaccinarea contra:
     

1. 
   HVB, parotiditei epidemice;
   
2. 
   Tbc, difteriei;
   
3. 
   rubeolei, tetanosului;
   
4. 
   gripei, tusei convulsive;
   
5. 
   poliomielitei, rujeolei.
   

230. 
     Corecte sunt afirmaţiile:
     

1. 
   intervalul minim dintre vaccinare şi administrarea imunoglobulinei este de 6 luni;
   
2. 
   intervalul minim dintre introducerea imunoglobulinei şi vaccinului e de 4–6 săptămâni;
   
3. 
   vaccinarea contra rujeolei începe la vârsta de 3 luni;
   
4. 
   bacteriofagul nu induce imunitate pasivă;
   
5. 
   vaccinarea diminuată contra poliomielitei se efectuează cu vaccin inactivat.
   

230. 
     În scopul obţinerii imunităţii pasive poate fi utilizat:
     

1. 
   interferonul;
   
2. 
   serul homologic;
   
3. 
   serul heterologic;
   
4. 
   anatoxina;
   
5. 
   imunoglobulina.
   

230. 
     Imunitatea pasivă poate fi obţinută în urma aplicării:
     

1. 
   vaccinului chimic;
   
2. 
   serului homogen;
   
3. 
   imunoglobulinei;
   
4. 
   serului heterogen;
   
5. 
   anatoxinei.
   

230. 
     Vaccinuri vii sunt utilizate contra:
     

1. 
   poliomielitei;
   
2. 
   tuberculozei;
   
3. 
   tusei convulsive;
   
4. 
   tetanosului;
   
5. 
   parotiditei epidemice.
   

230. 
     Vaccinuri inactivate sau chimice sunt utilizate contra:
     

1. 
   tusei convulsive;
   
2. 
   rujeolei;
   
3. 
   hepatitei virale B;
   
4. 
   febrei tifoide;
   
5. 
   tuberculozei.
   

230. 
     Vaccinuri corpusculare inactivate sunt utilizate în vaccinoprevenţia:
     

1. 
   rabiei;
   
2. 
   infecţiei meningococice;
   
3. 
   parotiditei epidemice;
   
4. 
   tusei convulsive;
   
5. 
   gripei.
   

230. 
     Imunoglobulinele pot fi utilizate în profilaxia:
     

1. 
   rabiei;
   
2. 
   rujeolei;
   
3. 
   difteriei;
   
4. 
   tuberculozei;
   
5. 
   tetanosului.
   

230. 
     Vaccinarea după indicaţii epidemiologice se efectuează contra:
     

1. 
   leptospirozei;
   
2. 
   iersiniozei;
   
3. 
   botulismului;
   
4. 
   tularemiei;
   
5. 
   pestei.
   

230. 
     Pentru vaccinurile vii e caracteristic:
     

1. 
   pierderea patogenităţii şi păstrarea proprietăţilor antigenice ale tul­pi­nilor vaccinale;
   
2. 
   se obţin prin acţiunea asupra microorganismelor patogene a fac­to­ri­lor fizici, chimici, biologici, cultivarea lor multiplă;
   
3. 
   eficacitatea imunogenă scăzută determină aplicarea repetată a lor;
   
4. 
   pentru prelungirea termenului de aplicare vaccinurile sunt supuse lio­filizării;
   
5. 
   vaccinurile se obţin din culturi bacteriene.
   

230. 
     Alegeţi variantele corecte de amplasare a preparatelor vaccinale în fri­gider:
     

1. 
   unele vaccinuri nu se păstrează în congelator;
   
2. 
   e la fel de eficace păstrarea vaccinurilor pe diferite poliţe ale fri­gi­de­rului;
   
3. 
   amplasarea separată a vaccinurilor ,,vechi” şi celor primite recent;
   
4. 
   cutiile cu vaccinuri e mai bine să umple complet spaţiul de pe o anu­mită poliţă;
   
5. 
   e mai raţional a păstra vaccinurile pe poliţa de sus.
   

230. 
     În cabinetul de vaccinări au rămas 500 de doze de vaccin DTP, cu ter­me­nul de utilizare expirat cu 3 zile în urmă. Este necesar:
     

1. 
   de a întrerupe imunonoprofilaxia;
   
2. 
   de a continua vaccinoprofilaxia, deoarece termenul de garanţie a ex­pirat cu mai puţin de o lună în urmă;
   
3. 
   de a consulta CSP despre măsurile ulterioare;
   
4. 
   de a efectua vaccinarea unui contingent limitat şi a evalua efi­ca­ci­ta­tea imunologică;
   
5. 
   de a aprecia situaţia ca o neglijenţă, în organizarea şi realizarea imu­­noprofilaxiei.
   

230. 
     După administrarea a DTP se dezvoltă:
     

1. 
   imunitate antitoxică (la difterie şi tetanos) şi antimicrobiană (la tu­sea convulsivă);
   
2. 
   imunitate antimicrobiană şi antitoxică (la difterie şi tetanos);
   
3. 
   imunitate antitoxică (la difterie, tetanos şi tusea convulsivă);
   
4. 
   imunitate antimicrobiană (la difterie şi tetanos);
   
5. 
   imunitate antimicrobiană (la tusea convulsivă).
   

230. 
     Vaccinarea cu BCG:
     

1. 
   reduce riscul evoluţiei infecţiei latente spre TB la copii;
   
2. 
   diminuează semnificativ riscul apariţiei formelor grave la copii;
   
3. 
   previne formele diseminate de TB la nou-născut şi copilul mic;
   
4. 
   previne orice formă de TB, indiferent de vârstă;
   
5. 
   la momentul actual se consideră ineficientă.
   

1.3.3. Stabiliţi corespunderea între:

230. 
     Forma nosologică şi principiul de profilaxie:
     

1. 
   difterie;
   
2. 
   holeră;
   
3. 
   febra galbenă;
   
4. 
   scarlatină;
   

1. 
   specifică;
   
2. 
   nespecifică.
   

230. 
     Formele nosologice şi preparate pentru profilaxia de urgenţă:
     

1. 
   gripa;
   
2. 
   malaria;
   
3. 
   HVA;
   
4. 
   holera;
   

1. 
   antibiotice;
   
2. 
   imunoglobulină;
   
3. 
   clorachina;
   
4. 
   interferon.
   

230. 
     Remedii profilactice şi efectul acţiunii:
     

1. 
   antibacteriale;
   
2. 
   antivirotice;
   

1. 
   remantadin, unguent de oxolină;
   
2. 
   preparate biologice (bificol, lactobacterin);
   
3. 
   chimiopreparate (antibiotice);
   
4. 
   interferon, interferonogeni;
   
5. 
   bacteriofagi.
   

230. 
     Forme nosologice şi remedii de profilaxie:
     

1. 
   febra tifoidă, infecţia stafilococică;
   
2. 
   eşerihioze, şigeloze;
   
3. 
   holera, pesta;
   

a) bificol, colibacterin;

b) antibiotice;

c) bacteriofagi.

230. 
     Preparate biologice şi metodele de obţinere:
     

1. 
   vaccinuri vii;
   
2. 
   vaccinuri corpusculare;
   
3. 
   vaccinuri sintetice;
   
4. 
   anatoxine;
   

a) preparat din toxine bacteriene detoxijiate;

b) atenuarea microorganismelor prin cultivări multiple;

c) tulpini de bacterii sau virusuri inactivate prin acţiunea subs­tan­ţe­lorchimice, factorilor fizici;

d) metodă de sinteză chimică, reproducerea artificială a de­ter­mi­nan­ţilor antigenici analogici celor naturali.

230. 
     Tipuri de vaccinuri şi exemple de infecţii contra căror sunt aplicate:
     

1. 
   vaccinuri vii;
   
2. 
   vaccinuri inactivate;
   
3. 
   vaccinuri chimice;
   
4. 
   anatoxine;
   

a) difterie, tetanos;

b) poliomielită, rujeolă, parotidită;

c) tusea convulsivă, leptospirozele, febra tifoidă;

d) tifosul exantematic, febra tifoidă, paratiful A, B

230. 
     Tipul de vaccin şi vaccinuri specifice:
     

1. 
   monovaccin;
   
2. 
   polivaccin (complex);
   
3. 
   vaccin asociat;
   

1. 
   vaccin antipoliomielitic, antigripal;
   
2. 
   DTP, TABT;
   
3. 
   BCG, HVB.
   

230. 
     Preparate biologice şi metoda lor de administrare:
     

1. 
   vaccinul BCG;
   
2. 
   serul imun, heterogen;
   
3. 
   vaccinul antipoliomielitic;
   
4. 
   DTP;
   
5. 
   împotriva antraxului;
   

1. 
   intramuscular;
   
2. 
   metoda fracţionată;
   
3. 
   per os;
   
4. 
   intradermal;
   
5. 
   cutanat.
   

230. 
     Preparate biologice utilizate în profilaxia specifică pentru:
     

1. 
   formarea imunităţii active;
   
2. 
   formarea imunităţii pasive;
   
3. 
   reţinerea multiplicării agentului patogen în organism;
   

1. 
   seruri imune, imunoglobuline;
   
2. 
   interferon, bacteriofag;
   
3. 
   vaccinuri, anatoxine.
   

230. 
     Vaccinarea contra următoarelor infecţii se efectuează cu:
     

1. 
   difteria;
   
2. 
   tuberculoza;
   
3. 
   tusea convulsivă;
   
4. 
   febra tifoidă;
   

1. 
   vaccin chimic;
   
2. 
   anatoxină;
   
3. 
   vaccin viu;
   
4. 
   vaccin corpuscular inactivat.
   

230. 
     Tipuri de vaccinuri şi exemple de infecţii contra căror sunt folosite:
     

1. 
   vaccinuri vii;
   
2. 
   vaccinuri inactivate;
   
3. 
   vaccinuri chimice;
   
4. 
   anatoxine;
   

a) tusea convulsivă;

b) tifos exantematic, febră tifoidă, paratif A, B;

c) difterie, tetanos, botulism;

d) parotidită epidemică, poliomielită, rujeolă.

230. 
     Forma nosologică:
     

1. 
   tusea convulsivă;
   
2. 
   tetanosul;
   
3. 
   tuberculoza;
   
4. 
   HVB;
   

1. 
   vaccinarea activ-pasivă;
   
2. 
   cu vaccin inactivat corpuscular;
   
3. 
   la maternitate;
   
4. 
   cu vaccin viu atenuat.
   

230. 
     Preparatul: Tipul de imunitate:
     

anatoxină;	nu se formează;
imunoglobulină;	activă;
bacteriofag;	pasivă.

230. 
     Tipul de preparat: Forma nosologică:
     

viu atenuat;	tusea convulsivă;
anatoxină;	febra tifoidă;
inactivat corpuscular;	poliomielitică;
chimic;	difteria.

230. 
     Forma nosologică: Profilaxia de urgenţă:
     

holera;	anatoxină;
tetanosul;	imunoglobulină;
antraxul;	antibiotice;
rujeola;	vaccin.

230. 
     Exemple de infecţii şi preparate de profilaxie:
     

1. 
   malarie;
   
2. 
   antrax;
   
3. 
   leptospiroză;
   
4. 
   poliomielită;
   

1. 
   clorochină;
   
2. 
   antibiotice;
   
3. 
   vaccin corpuscular inactivat;
   
4. 
   vaccin viu.
   

230. 
     Exemple de infecţii şi preparate de profilaxie:
     

1. 
   rabie;
   
2. 
   antrax;
   
3. 
   HVB;
   
4. 
   malarie;
   
5. 
   tuse convulsivă;
   

a) vaccin viu;

b) vaccin corpuscular inactivat;

c) antibiotice;

d) vaccin chimic;

e) clorochină.

230. 
     Forma nosologică: Vaccinul utilizat:
     

difteria;	chimic;
poliomielita;	corpuscular omorît;
tusea convulsivă;	viu atenuat;
infecţia meningococică;	anatoxină.

230. 
     Forma nosologică: Profilaxia de urgenţă:
     

gripa;	de obicei, nu se efectuează;
rujeola;	ser;
tetanosul;	vaccin;
scarlatina;	interferon.

230. 
     Tipurile de imunitate antiinfecţioasă:
     

1. 
   imunitate naturală activă;
   
2. 
   imunitate naturală pasivă;
   
3. 
   imunitate artificială activă;
   
4. 
   imunitate artificială pasivă;
   

1. 
   vaccinarea;
   
2. 
   achiziţionarea anticorpilor transplacentar;
   
3. 
   postinfecţios, rezultat al premuniţiei;
   
4. 
   administrarea serului imun, imunoglobulinei.
   

230. 
     Forma nosologică: Profilaxia de urgenţă:
     

gripa;	antibiotice;
malaria;	imunoglobulină;
HVA;	clorochină;
holera;	interferon.

230. 
     Preparate biologice: Tipuri de imunitate:
     

bacteriofagi;	pasivă;
imunoglobulină;	activă;
anatoxină;	nu se formează;
vaccin viu atenuat;	activă antitoxică.

230. 
     Forma nosologică: Tipul preparatului vaccinal:
     

tetanosul;	vaccin inactivat;
leptospiroza;	vaccin viu atenuat;
bruceloza;	vaccin chimic;
febră tifoidă;	anatoxina.