Epidemiologia

2.7.2. Complement compus

868. 
     Măsuri antiepidemice în febrele hemoragice:
     

1. 
   deratizarea;
   
2. 
   dezinsecţia;
   
3. 
   vaccinoprevenţia;
   
4. 
   chimioprofilaxia;
   
5. 
   educaţia sanitară a populaţiei.
   

868. 
     Corecte pentru listerioză sunt afirmaţiile:
     

1. 
   sursă de infecţie pot fi animalele sinantrope;
   
2. 
   procesul epizootic se menţine prin mecanismul fecal-oral şi trans­mi­siv;
   
3. 
   receptivitatea este majorată la nou-născuţi în primele 3 săptămâni şi persoanele în etate;
   
4. 
   perioada de incubaţie este de 5 luni;
   
5. 
   toate cele enumerate.
   

868. 
     Corecte pentru tularemie sunt afirmaţiile:
     

1. 
   poate să se transmită prin obiectele de uz casnic din apartamentul bolnavului;
   
2. 
   surse sunt păsările;
   
3. 
   nu se caracterizează prin focalitate naturală;
   
4. 
   vaccinul este foarte efectiv;
   
5. 
   infectarea omului poate avea loc prin apă şi produse alimentare.
   

868. 
     Mecanismul de transmitere în tularemie poate fi:
     

1. 
   fecal-oral;
   
2. 
   transmisiv;
   
3. 
   aerogen;
   
4. 
   contact;
   
5. 
   vertical.
   

868. 
     Contingentele cu risc sporit de infectare în tularemie sunt:
     

1. 
   vânătorii;
   
2. 
   constructorii;
   
3. 
   pescarii;
   
4. 
   cosaşii;
   
5. 
   agricultorii.
   

868. 
     Supravegherea epidemiologică în tularemie în focarele naturale in­clu­de:
     

1. 
   supravegherea populaţiei de şobolani;
   
2. 
   supravegherea populaţiei de vectori hematofagi;
   
3. 
   investigarea bacteriologică a şobolanilor şi artropodelor;
   
4. 
   vaccinarea profilactică permanentă a populaţiei;
   
5. 
   controlul păturii imune a populaţiei faţă de tularemie.
   

868. 
     Mai patogene pentru om sunt brucelele:
     

1. 
   abortus;
   
2. 
   suis;
   
3. 
   rangiferi;
   
4. 
   melitensis;
   
5. 
   canis.
   

868. 
     Corecte pentru bruceloză sunt afirmaţiile:
     

1. 
   Br.abortus este cea mai virulentă pentru om;
   
2. 
   sursa principală de infecţie sunt animalele sinantrope;
   
3. 
   diferiţi agenţi patogeni au importanţă epidemiologică diferită;
   
4. 
   omul bolnav nu prezintă pericol epidemiologic;
   
5. 
   vaccinarea se efectuează după indicaţii epidemiologice.
   

868. 
     Agenţii patogeni ai brucelozei pot fi de tip:
     

1. 
   gravis;
   
2. 
   melitensis;
   
3. 
   bovis;
   
4. 
   intermedius;
   
5. 
   suis.
   

868. 
     Corecte pentru bruceloză sunt afirmaţiile:
     

1. 
   vaccinarea se efectuează cu vaccin viu atenuat;
   
2. 
   agentul patogen îşi păstrează viabilitatea în unele produse ali­men­ta­re timp de 60 zile;
   
3. 
   animalele xenantrope sunt principala sursă de infecţie;
   
4. 
   omul bolnav este spitalizat din considerente epidemiologice;
   
5. 
   carnea animalelor bolnave poate fi folosită după o prelucrare ter­mi­că riguroasă.
   

868. 
     Patogene pentru om sunt:
     

1. 
   Brucella melitensis;
   
2. 
   B. canis;
   
3. 
   B. sius;
   
4. 
   B. abortus;
   
5. 
   B. ovis.
   

868. 
     Pentru bruceloză corecte sunt afirmaţiile:
     

1. 
   are mai multe tipuri de agenţi patogeni;
   
2. 
   este o sapronoză;
   
3. 
   se transmite prin lapte;
   
4. 
   agentul patogen nu formează spori;
   
5. 
   după prelucrarea termică eficientă carnea animalelor bolnave poa­te fi folosită în alimentaţie.
   

868. 
     Calea principală de transmitere a pseudotuberculozei şi a iersiniozei este:
     

1. 
   hidrică;
   
2. 
   alimentară;
   
3. 
   contact habitual;
   
4. 
   aerogenă;
   
5. 
   parenterală.
   

868. 
     Factorii principali de transmitere a pseudotuberculozei şi a ier­si­nio­zei sunt:
     

1. 
   legumele;
   
2. 
   laptele;
   
3. 
   carnea:
   
4. 
   apa;
   
5. 
   aerul.
   

868. 
     Pentru iersinioză este caracteristică sezonalitatea de:
     

1. 
   primăvară-vară;
   
2. 
   vară-toamnă;
   
3. 
   toamnă-iarnă;
   
4. 
   iarnă-primăvară;
   
5. 
   vară-toamnă-iarnă.
   

868. 
     Măsurile de prevenire a pseudotuberculozei şi a iersiniozei sunt:
     

1. 
   sanitaro-igienice;
   
2. 
   sanitaro-veterinare;
   
3. 
   imunoprofilaxia;
   
4. 
   deratizarea;
   
5. 
   dezinsecţia.
   

868. 
     Calea principală de transmitere a agenţilor patogeni în iersinioză şi pseudotuberculoză:
     

1. 
   alimentară;
   
2. 
   hidrică;
   
3. 
   de contact;
   
4. 
   aerogenă;
   
5. 
   prin vectori transmiţători.
   

868. 
     Corecte pentru iersinioze sunt afirmaţiile:
     

1. 
   agentul patogen este Iersinia pestis;
   
2. 
   agentul patogen se multiplică la temperaturi joase;
   
3. 
   frecvent ca factori de transmitere servesc fructele şi legumele;
   
4. 
   vaccinarea se efectuează după indicaţii epidemiologice;
   
5. 
   are o sezonalitate de iarnă-primăvară.
   

868. 
     Corecte pentru leptospiroză sunt afirmaţiile:
     

1. 
   e o sapronoză;
   
2. 
   sursa principală de infecţie este omul;
   
3. 
   vaccinarea după indicaţii epidemiologice se efectuează de la vârsta de 7 ani;
   
4. 
   este provocată de mai multe tipuri de agenţi patogeni;
   
5. 
   se înregistrează mai frecvent în perioada caldă a anului.
   

868. 
     Un rol major în afectarea omului îl deţin leptospirele din serogrupa:
     

1. 
   L.icterohaemorrhagia;
   
2. 
   L.canicola;
   
3. 
   L.pomona;
   
4. 
   L.grippotyphosa;
   
5. 
   L.biflexa.
   

868. 
     Surse de infecţie în leptospiroze sunt:
     

1. 
   şobolanii;
   
2. 
   murinele;
   
3. 
   oile, caprele;
   
4. 
   câinii;
   
5. 
   apa, solul.
   

868. 
     Formele patogene şi saprofite de leptospire se diferenţiază în baza par­ticularităţilor:
     

1. 
   culturale,
   
2. 
   biochimice;
   
3. 
   serologice;
   
4. 
   morfologice;
   
5. 
   antigenice.
   

868. 
     Persoanele care au suportat leptosiroza sunt investigaţi în mod obli­ga­toriu de:
     

1. 
   oftalmolog,
   
2. 
   neurolog;
   
3. 
   terapeut;
   
4. 
   nefrolog;
   
5. 
   gastrolog.
   

868. 
     În focarele naturale de leptospiroze este necesar:
     

1. 
   de a vaccina toată populaţia;
   
2. 
   de a respecta măsurile de igienă personală de către persoanele care activează în focar;
   
3. 
   de a îndeplini cerinţele sanitare la transportarea şi păstrarea apei potabile şi produselor alimentare pentru persoanele care lucrează în câmp;
   
4. 
   de a depista şi trata animalele bolnave şi purtătoare de leptospire;
   
5. 
   vaccinarea persoanelor contacte cu bolnavul.
   

868. 
     Corecte pentru rabie sunt afirmaţiile:
     

1. 
   e raţional a folosi imunoglobulina antirabică doar în primele 30` după muşcătură;
   
2. 
   în unele cazuri după muşcătură vaccinarea nu este indicată;
   
3. 
   supravegherea asupra animalului se efectuează timp de 14 zile;
   
4. 
   rabia conduce inevitabil la deces;
   
5. 
   se recomandă prelucrarea plăgii cu iod.
   

868. 
     Contraindicaţii la administrarea curativo-profilactică a imunizării antirabice sunt:
     

1. 
   graviditatea;
   
2. 
   hepatita cronică;
   
3. 
   febra;
   
4. 
   toate cele enumerate în p. 1–3;
   
5. 
   contraindicaţii nu sunt.
   

868. 
     Măsurile de combatere a rabiei sunt:
     

1. 
   captarea animalelor vagabonde;
   
2. 
   profilaxia rabiei printre animalele domestice;
   
3. 
   nimicirea animalelor xenantrope, ce formează focare naturale de ra­bie;
   
4. 
   educaţia pentru sănătate în populaţia generală;
   
5. 
   monitorizarea numărului de animale sălbatice.
   

868. 
     În profilaxia rabiei se administrează:
     

1. 
   gama-globulina;
   
2. 
   vaccin viu atenuat;
   
3. 
   vaccin corpuscular inactivat;
   
4. 
   vaccin chimic;
   
5. 
   bacteriofag.
   

868. 
     Omul poate contracta B.anthracis:
     

1. 
   în cazul contaminării pielii lezate la îngrijirea unui animal bolnav de antrax;
   
2. 
   în cazul contactului cu orice produs animalier;
   
3. 
   la folosirea cărnii şi produselor din carne insuficient prelucrate ter­mic;
   
4. 
   la inspirarea prafului contaminat cu B.anthracis;
   
5. 
   transmisiv.
   

868. 
     Grupele cu risc sporit de infectare în antrax sunt:
     

1. 
   zootehnicienii şi veterinarii;
   
2. 
   lucrătorii abatoarelor;
   
3. 
   persoanele ce se ocupă cu prelucrarea, păstrarea şi transportarea produselor animaliere;
   
4. 
   lucrătorii de la staţiile de salubrizare;
   
5. 
   şoferii.
   

868. 
     Corecte pentru antrax sunt afirmaţiile:
     

1. 
   vaccinările se efectuează după indicaţii epidemiologice planificat;
   
2. 
   agentul patogen e slab rezistent în mediul ambiant;
   
3. 
   se înregistrează mai frecvent la copii;
   
4. 
   vaccinarea poate fi efectuată prin scarificare sau subcutan;
   
5. 
   omul bolnav în condiţii obişnuite nu este sursă de agenţi patogeni.
   

868. 
     Pentru antrax sunt corecte afirmaţiile:
     

1. 
   în organismul animalelor receptive agentul patogen elimină un com­plex toxic;
   
2. 
   forma vegetativă a bacilului este sensibilă la acţiunea factorilor fizi­ci şi chimici;
   
3. 
   antraxul e o maladie cu focalitate naturală;
   
4. 
   ca măsură profilactică, este efectuată vaccinarea animalelor şi lu­cră­torilor din sfera zootehnică;
   
5. 
   carnea şi produsele animaliere pot fi folosite după prelucrare ter­mi­că.
   

868. 
     Sursă de infecţie în antrax poate fi:
     

1. 
   omul bolnav;
   
2. 
   animalele cornute mici;
   
3. 
   animalele cornute mari;
   
4. 
   pisicile, câinii;
   
5. 
   solul.
   

868. 
     Profilaxia de urgenţă a antraxului se efectuează cu:
     

1. 
   imunoglobulină;
   
2. 
   vaccin viu atenuat;
   
3. 
   ser imun;
   
4. 
   bacteriofagi;
   
5. 
   antibiotice.
   

868. 
     Antraxul se transmite:
     

1. 
   prin contact;
   
2. 
   fecal-oral;
   
3. 
   prin inhalarea agentului cauzal;
   
4. 
   transmisiv;
   
5. 
   vertical.
   

868. 
     Căile de transmitere în tetanos sunt:
     

1. 
   hidrică;
   
2. 
   alimentară;
   
3. 
   transmisivă;
   
4. 
   prin tegumentele lezate;
   
5. 
   contact habitual.
   

868. 
     Factori ce contribuie la inactivarea exotoxinei tetanice sunt:
     

1. 
   temperaturile înalte;
   
2. 
   temperaturile joase;
   
3. 
   mediu alcalin;
   
4. 
   mediu acid;
   
5. 
   razele ultraviolete.
   

868. 
     Surse de agenţi patogeni în tetanos pot fi:
     

1. 
   omul bolnav;
   
2. 
   animalele erbivore bolnave;
   
3. 
   animale xenantrope bolnave;
   
4. 
   animalele erbivore în intestinul cărora vegetează Clostridium te­ta­ni;
   
5. 
   oamenii în intestinul cărora vegetează Clostridium tetani.
   

868. 
     Factori care contribuie la contaminarea Clostridium tetani:
     

1. 
   produsele alimentare;
   
2. 
   apa;
   
3. 
   excrementele animaliere;
   
4. 
   solul;
   
5. 
   încălţămintea, vestimentaţia, instrumentarul medical contaminate cu sol.
   

868. 
     Corecte pentru tetanos sunt afirmaţiile:
     

1. 
   este o antroponoză;
   
2. 
   vaccinoprevenţia este măsura de bază;
   
3. 
   agentul patogen este deosebit de rezistent în mediul ambiant;
   
4. 
   bolnavul nu prezintă pericol pentru cei din jur;
   
5. 
   titrul protectiv e de 0,03 UI/ml.
   

868. 
     Profilaxia de urgenţă a tetanosului se aplică:
     

1. 
   după o muşcătură de animal;
   
2. 
   în orice traumă deschisă;
   
3. 
   doar în cazul traumelor când plaga a fost contaminată cu sol;
   
4. 
   după orice combustie;
   
5. 
   în cazul combustiilor de gradele II–III.