Epidemiologia



Yüklə 3,29 Mb.
səhifə8/36
tarix30.07.2018
ölçüsü3,29 Mb.
#62925
1   ...   4   5   6   7   8   9   10   11   ...   36

2.2.1. Complement simplu





  1. Perioada maximă de incubaţie la HVA este:

  1. de 35 zile;

  2. de 50 zile;

  3. de 180 zile.




  1. Bolnavul cu HVA prezintă pericol major în perioada:

  1. de incubaţie;

  2. prodromă;

  3. icterică.




  1. Supravegherea medicală asupra persoanelor contacte cu bolnavii de HVA se efectuează timp de:

  1. 35 zile;

  2. 50 zile;

  3. 60 zile.




  1. În focarele de HVA dezinfecţia este necesar a fi efectuată cu soluţie de cloramină de:

  1. 0,1 %;

  2. 3 %;

  3. 5 %.




  1. Mai frecvent în R. Moldova sunt afectaţi de HVA:

  1. copiii;

  2. adulţii;

  3. persoanele în vârstă.




  1. Bolnavul cu HVA prezintă pericol maxim în perioada:

  1. de incubaţie şi prodromă;

  2. prodromă şi manifestări clinice;

  3. manifestări clinice şi convalescenţă.




  1. Cel mai afectat grup de vârstă pentru HVA sunt:

  1. copiii în primul an de viaţă;

  2. copiii între 4 şi 15 ani;

  3. adolescenţii şi adulţii.

  1. Pentru care hepatită virală acută este caracteristică periodicitatea mul­tianuală ?

  1. HVA;

  2. HVB şi HVD;

  3. HVC.




  1. Pentru care dintre hepatitele virale enumerate mai jos procesul epi­de­mic are caracteristic manifestări eruptivo-epidemice?

  1. HVB;

  2. HVB şi HVD;

  3. HVA.




  1. La câte dintre hepatitele virale enumerate mai jos mecanismul de trans­­mi­tere vertical nu se realizează?

  1. HVD;

  2. HVA;

  3. HVC.




  1. Care dintre hepatitele virale enumerate mai jos practic nu evoluează în for­me cronice?

  1. HVA;

  2. HVB;

  3. HVC.




  1. Care dintre hepatitele virale enumerate mai jos afectează copiii în vâr­stă de 4–15 ani?

  1. HVA;

  2. HVB;

  3. HVE şi HVC.




  1. Virusul HVA conţine:

  1. un antigen;

  2. doi antigeni;

  3. trei antigeni.




  1. Sezonalitatea de toamnă-iarnă a morbidităţii este caracteristică pen­tru:

  1. HVA;

  2. HVB;

  3. HVC.

  1. Izbucnirile epidemice de HVA mai frecvent apar în urma realizării căii:

  1. alimentare;

  2. hidrice;

  3. de contact.




  1. Supravegherea epidemiologică asupra persoanelor ce au contactat cu bolnavul de HVA se efectuează timp de:

  1. perioada maximă de incubaţie;

  2. 21 zile;

  3. 35 zile.




  1. Cu mecanism fecal-oral sunt:

  1. HVA şi HVE;

  2. HVC;

  3. HVB şi HVD.




  1. Mecanismul fecal oral de transmitere este caracteristic pentru he­pa­ti­te­le virale:

  1. C, D;

  2. A, E;

  3. B, E.




  1. Calea hidrică de transmitere are importanţă majoră în cazul:

  1. salmonelozelor;

  2. shigelozelor;

  3. HVA.




  1. Sursă principală de infecţie la HVB este:

  1. bolnavul cu formă cronică;

  2. bolnavul cu formă acută;

  3. purtătorul.




  1. Pentru HVB sunt caracteristice căile de transmitere:

  1. naturale şi artificiale;

  2. numai naturale;

  3. numai artificiale.




  1. Perioada de incubaţie a HVB e de:

  1. 15–50 zile;

  2. 60–180 zile;

  3. 120–180 zile.




  1. Bolnavul cu HVB prezintă pericol:

  1. numai în perioada de incubaţie şi prodromă;

  2. numai în perioada de manifestări clinice;

  3. incubaţie – convalescenţă.




  1. Răspunsul corect pentru HVB este:

  1. lipseşte profilaxia specifică;

  2. sursa principală de infecţie este omul bolnav;

  3. durata perioadei de contagiozitate a sursei poate fi foarte mare.




  1. Grupul de vârstă cu risc major la HVB îl prezintă:

  1. copiii;

  2. persoanele tinere;

  3. persoanele de vârsta a treia.




  1. Criteriu de selecţie al necesităţii vaccinării contra HVB este prezenţa:

  1. anti-HBs;

  2. anti-HBc sumar;

  3. nici a unui din cei enumeraţi.




  1. Vaccinarea contra HVB se efectuează:

  1. într-un rapel;

  2. două rapeluri;

  3. patru rapeluri.




  1. Dispensarizarea copiilor născuţi din mame HBs pozitive necesită a fi efectuată:

  1. 3 luni;

  2. 6 luni;

  3. 12 luni.




  1. Măsura antiepidemică de bază în HVB este îndreptată asupra:

  1. sursei de agenţi patogeni;

  2. mecanismului de transmitere;

  3. receptivităţii populaţiei.



  1. Vaccinarea contra HVB se efectuează:

  1. 0; 2; 4 şi 6 luni;

  2. 0; 2 şi 6 luni;

  3. 3; 4; 5 şi 6 luni.




  1. Riscă să facă HVD persoanele:

  1. HBs pozitive;

  2. anti-HBs pozitive;

  3. anti-HBc pozitive.




  1. Calea principală de transmitere a HVC este:

  1. hidrică;

  2. parenterală;

  3. sexuală.




  1. Calea hidrică de transmitere este esenţială pentru:

  1. HVD;

  2. HVE;

  3. HVB.




  1. Cine dintre persoanele enumerate mai jos nu poate servi ca sursă de in­fec­ţie la HVE?

  1. bolnavii cu forme icterice de boală;

  2. bolnavii cu forme cronice de boală;

  3. bolnavii cu forme anecterice.




  1. Pentru care dintre hepatitele virale enumerate mai jos mecanismul prin­­ci­pal de transmitere este fecalo-oral?

  1. HVE;

  2. HVC;

  3. HVB.




  1. Virusul HVA face parte din familia:

  1. picornoviruşilor (Picornoviridae);

  2. rabdoviruşilor (Rhabdoviridae);

  3. hepadnoviruşilor (Hepadnaviridae).




  1. Surse de infecţie cu virusul Hepatitei B sunt considerate persoanele cu HBs antigenemie persistentă pe parcursul a minimum:

  1. 3 luni;

  2. 6 luni;

  3. un an.




  1. În cazul HVC prevalează căile de transmitere:

  1. naturale (perinatală, orizontală, sexuală);

  2. artificiale (nosocomială, habitual-comunală, administrarea i­n­tra­ve­noa­să a drogurilor);

  3. în egală măsură.




  1. Transmiterea perinatală a virusului HVB e cea mai valoroasă în:

    1. primul trimestru al gravidităţii;

    2. al doilea trimestru al gravidităţii;

    3. al treilea trimestru al gravidităţii.




  1. Realizarea mecanismului de transmitere a HVE nu are loc prin calea:

  1. hidrică;

  2. sanguină;

  3. alimentară.




  1. În cazul HVC acute anticorpii pot fi depistaţi:

    1. cel puţin peste 4–6 săptămâni după debutul bolii;

    2. deja la a doua săptămână a perioadei de incubaţie;

    3. la începutul perioadei de manifestări clinice.




  1. Persoane cu risc pentru suprainfecţia cu VHD sunt consideraţi:

  1. persoanele care nu au suportat hepatita B;

  2. bolnavii cu hepatită cronică B;

  3. bolnavii care nu au suportat hepatita D sau B.




  1. Receptivi pentru coinfecţia cu VHD sunt considerate:

  1. persoanele cu HBs – antigenemie;

  2. bolnavii cu hepatită acută sau cronică B;

  3. toate persoanele care nu au suportat hepatita D şi/sau B în una din­tre formele sale.




  1. În Republica Moldova, în grupul maturilor, cea mai mare pondere a infecţiei HVB o constituie persoanele în vârstă de:

  1. 20–29 ani;

  2. 30–39 ani;

  3. persoanele ce au depăşit vârsta de 60 ani.

  1. În Republica Moldova hepatitele virale au răspândire:

  1. sub formă de erupţii sporadice;

  2. răspândire epidemică;

  3. răspândire endemică.




  1. Morbiditatea în Republica Moldova prin hepatite cronice este cea mai înaltă:

  1. la nordul republicii;

  2. în centrul republicii;

  3. la sudul republicii.




  1. Perioada de incubaţie la HVC e de:

  1. 15–45 zile;

  2. 14–110 zile;

  3. 45–180 zile.




  1. Perioada de incubaţie a HVE e de:

  1. 15-45 zile;

  2. 21–90 zile;

  3. 30–60 zile.




  1. Pentru care dintre hepatitele virale enumerate e caracteristic fe­no­me­nul de premuniţie ?

  1. HVA;

  2. HVB;

  3. HVC.




  1. Pentru care dintre hepatitele virale enumerate e caracteristică se­zo­na­­li­ta­tea ?

  1. HVA;

  2. HVB;

  3. HVC.




  1. În ce perioadă, de regulă, se transmite vertical virusul hepatitei B:

  1. în perioada de dezvoltare embrională;

  2. în perioada fetală de dezvoltare;

  3. în timpul naşterii.




  1. AgHbs apare în sângele bolnavului de hepatită virală acută:

  1. la apariţia primelor semne de boală;

  2. în perioada de manifestare a bolii;

  3. în perioada de incubaţie.




  1. Portajul de HbsAg se consideră cronic, dacă antigenemia continuă:

  1. până la 3 luni;

  2. până la 6 luni;

  3. mai mult de 6 luni.




  1. Hepatita virală B nu vor face persoanele, la care s-au înregistrat con­cen­traţii înalte de:

  1. anti-Hbc;

  2. anti-Hbe;

  3. anti-Hbs.




  1. Unui risc mai înalt de infectare cu virusul hepatitei B sunt supuse:

  1. personalul medical din sălile de operaţie şi asistentele medicale de proceduri;

  2. personalul din cabinetele de fizioproceduri;

  3. personalul din secţiile de sterilizare.




  1. Cum este corect de a proceda cu personalul medical cu AgHbs pozitiv, ce se ocupă de colectarea şi prelucrarea sângelui donat:

  1. a le permite continuarea activităţii profesionale fără restricţii;

  2. a-i transfera la alt loc de lucru, pentru a evita contactul cu sângele;

  3. a-i asigura cu echipament de protecţie individuală şi de ale permite continurea activităţii profesionale.




  1. Particularitatea virusului hepatiei C, ce determină impactul socio-eco­no­mic este:

  1. dezvolatea formelor fulminante de infecţie;

  2. predominarea formelor latente de boală;

  3. probabilitatea înaltă de cronicizare.




  1. Răspândirea virusului infecţiei-delta corelează cu răspândirea he­pa­ti­tei vi­ra­le tip:

  1. A;

  2. B;

  3. C.



Yüklə 3,29 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   4   5   6   7   8   9   10   11   ...   36




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin