Ergonomie definiţie Termenul de ergonomie vine din limba greacă ergos=muncă si nomos=lege, normă
Yüklə 121,47 Kb.
|
|
ERGONOMIE
Termenul de ergonomie vine din limba greacă (ergos=muncă si nomos=lege, normă). Acesta a fost folosit pentru prima dată în anul 1857 de biologul polonez Wojciech Zostryebowski în studiul său Perspectivele ergonomiei ca stiintă a muncii, dar în limbajul comun de specialitate va fi lansat mult mai târziu, în anul 1949 de psihologul englez K.F.H. Marrell. Ergonomia este disciplina ştiinţifică care studiază interacţiunea dintre oameni şi alte elemente ale unui sistem şi se preocupă de optimizarea structurilor socio-tehnice referitoare la modul de raportare la activitatea fizică a caracteristicilor anatomice, fiziologice şi biomecanice ale omului. Ideea interdisciplinarităţii apare în majoritatea definiţiilor date ergonomiei. Astfel, profesorul francez Bernard Metz defineşte ergonomia ca "un ansamblu integrat de ştiinţe susceptibile să ne furnizeze cunoştinţe asupra muncii umane, necesare adaptării raţionale a omului la maşină si a muncii la om". Profesorul rus V. Munipov arată că ergonomia este o "disciplină care a luat naştere din ştiinţele tehnice, psihologice, fiziologice si igienă. Ea cercetează posibilităţile omului în procesele de muncă, urmărind să creeze condiţii optime de muncă". Instituţiile specializate prin definiţiile pe care le dau ergonomiei scot în evidentă caracterul interdisciplinar al acesteia. Astfel, în documentele Organizaţiei Internaţionale a Muncii se arată: "Ergonomia este aplicarea ştiinţelor biologice, umane, în corelaţie cu ştiinţele tehnice, pentru a ajunge la o adaptare reciprocă optimă între om si munca sa, rezultatele fiind măsurate în indici de eficientă si bună stare de sănătate a omului". În timp, conceptul "om - masină" s-a dovedit a fi incomplet, deoarece nu tine seama de ceilalţi factori care solicită organismul uman cum ar fi: mediul de muncă, condiţiile tehnice ale muncii, motivaţia pentru muncă, relaţiile din colectivul de muncă, preocupările personale. Astfel, a apărut conceptul om-solicitări, care exprimă ideea echilibrului balanţei energetice a organismului uman. Ca urmare, o definiţie completă a ergonomiei considerăm că este cea formulată de profesorul Petre Burloiu în lucrarea sa Managementul resurselor umane: "Ergonomia este o ştiinţă cu un caracter federativ, care pe baza interdisciplinarităţii - care este legea sa fundamentală - integrează aportul tehnicii, fiziologiei, psihologiei, sociologiei, economiei si al altor ştiinţe sociale, având ca obiect orientarea creării tehnicii contemporane la nivelul posibilităţilor psihofiziologice normale ale omului si utilizarea raţională a acestor posibilităţi în condiţiile de mediu, sociale si culturale cele mai favorabile care pot fi asigurate de societate, în vederea realizării reproducţiei forţei de muncă de la o zi la alta". Aşa cum rezultă din această definiţie, interdisciplinaritatea este o condiţie a existentei ergonomiei, este legea ei fundamentală. În concluzie, ergonomia este o ştiinţă complexă care sintetizează anumite principii ale unor ştiinţe precum: ştiinţele medicale, economice, tehnice, antropometrie, psihologia muncii, sociologia muncii în scopul aplicării acestora la proiectarea echipamentelor, a uneltelor, a mobilierului si la găsirea tuturor măsurilor care să ducă la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, precum si la formarea executanţilor Cu toate acestea, ergonomia nu trebuie confundată cu nici una dintre ştiinţele care o compun. Nici una nu poate revendica ergonomia ca "apendice al său", după cum arăta M. de Montmoulin. 
Direcţiile de organizare ergonomică si de perfecţionare a activităţii din birou ar trebui să aibă în vedere următoarele aspecte: - recrutarea, selecţia, încadrarea, promovarea personalului după aptitudini, pregătire si performante; - stabilirea dimensiunii optime a colectivelor de muncă; - stabilirea unor forme specifice de stimulare în muncă si aplicarea acestora; - diminuarea efortului fizic si intelectual prin achiziţionarea unor echipamente informatice moderne; - dotarea birourilor si a serviciilor cu mobilier potrivit caracteristicilor antropometrice ale lucrătorilor, poziţiei acestora în timpul muncii, sarcinilor de îndeplinit si locului zonei de muncă; - studierea microclimatului, în scopul creării unui echilibru optim între om si mediul său de lucru, reducerii efortului senzorial si creşterii posibilităţilor de concentrare în executarea sarcinilor. Elementele de microclimat (zgomot, temperatură, iluminat, culoare) trebuie adaptate la specificul activităţii din fiecare birou. Unul din cele mai importante domenii ale progresului si înnoirii în societatea noastră îl constituie pătrunderea calculatorului în cele mai variate domenii ale vieţii economice si sociale, culturale si manageriale. Prin apariţia si răspândirea sistemelor MULTIMEDIA, care îmbină telecomunicaţiile, tehnica electronică de calcul si audiovizual, prelucrarea automată a informaţiei capătă noi dimensiuni. Prin intermediul sistemelor moderne de telecomunicaţii, informaţia digitală a pătruns în activitatea profesională a foarte multor utilizatori de tehnică de calcul, de la unităţi de informatică organizate la nivel de instituţie, întreprinderi sau judeţe către publicul larg, de la specialiştii în informatică spre utilizatorii de informatică. Deşi computerul ne îmbunătăţeşte viaţa, acest avantaj nu ne scuteşte de anumite riscuri privind sănătatea. Studiile făcute au arătat că tipul muncii si numărul de ore pe zi de utilizare a terminalului video sunt factori importanţi în determinarea nivelului problemelor cauzate de această activitate. Problemele ochilor sunt cele mai obişnuite pentru utilizatorii calculatoarele. Din nefericire nu există prea multe informaţii legate de computer si stresul vizual. Lipsesc, de asemenea, sursele de informaţii pentru publicul larg în legătură cu această problemă. În acest capitol ne propunem în primul rând să analizăm riscurile asupra sănătăţii omului pe care le implică folosirea necorespunzătoare a calculatorului si în al doilea rând dorim să oferim câteva sfaturi utile utilizatorilor pentru a putea lucra cu computerul beneficiind de un confort sporit În prezent numai în SUA peste 50 de milioane de oameni folosesc terminale video-display (TVD), iar acest număr se aşteaptă să ajungă la peste 100 de milioane la început de mileniu. Peste 50% dintre aceştia prezintă dificultăţi cu focalizarea privirii asupra obiectelor mai îndepărtate si tulburări ale imaginii dincolo de planul apropiat, după folosirea îndelungată a displayului. În afara acestor simptome directe apar unele indirecte cum ar fi: încordare si durere în ceafă si umeri; dureri de spate; oboseală excesivă; iritabilitate excesivă; dureri în braţe, încheieturi si umeri; nervozitate crescută; eficientă vizuală scăzută si erori mai frecvente. Operatorii în special dau dovadă de o scădere generală a productivităţii, inclusiv erori frecvente si viteză redusă în timpul desfăşurării activităţii.
Importanţa computerelor în societatea modernă este de necontestat. De aceea este necesar să se găsească modalităţile prin care să se facă fată efectelor pe care le are folosirea lor îndelungată asupra sănătăţii operatorilor. 2.1. Stresul vizual Problema cea mai frecventă o constituie disconfortul vizual. Acesta poate duce la scăderea productivităţii muncii, poate afecta concentrarea si capacitatea de a înţelege ceea ce trebuie învăţat. Organismul uman are tendinţa de a se adapta la stres, de multe ori fiind niste adaptări defectuoase. Simptomele directe ale stresului vizual sunt: - tensiunea la nivelul ochilor; - dureri de cap; - dificultăţi de focalizare; - miopie; - dublarea imaginii; - modificări în percepţia culorilor. Simptomele indirecte pot include: - dureri la nivelul muşchilor si oaselor (gât, umeri, spate, încheietura mâinii); - oboseală fizică excesivă; - eficientă vizuală scăzută în desfăşurarea activităţii. În continuare vom analiza câteva dintre aceste manifestări ale stresului vizual.
Mulţi dintre cei ce folosesc computerul peste 2 ore pe zi se plâng de probleme cu vederea. Un studiu efectuat asupra funcţionarilor a demonstrat o corelaţie clară între numărul orelor petrecute în fata calculatorului si numărul simptomelor de stres apărute.
Cercetările asupra capacitătii de focalizare a ochilor au dus la descoperirea fenomenului numit "LAG" (rămânere în urmă). Iată o definitie simplistă a acestui termen: "LAG" reprezintă "diferenta între distanta la care se află obiectul privit si distanta normală, naturală de focalizare a privitorului". Un alt concept, înrudit cu acesta, este RPA "punctul de relaxare si acomodare", reprezentând "punctul în care îsi focalizează privirea o persoană atunci când priveste într-un câmp vizual gol, lipsit de elemente care să concentreze atentia". Acest punct de relaxare variază de la un individ la altul. RPA reprezintă un indice al oboselii vederii. Gerald Murch este cercetător în domeniul ergonomiei. El a măsurat distanta focală a ochilor ce urmăresc ecranul displayului cu ajutorul laserului. Astfel, a descoperit că ochiul nu se poate focaliza asupra informatiilor de pe ecranul displayului cu aceeasi precizie cu care se focalizează asupra unei pagini tipărite. Dacă terminalul video este folosit mai mult timp punctul de focalizare al ochiului trece dincolo de ecran si se apropie de punctul de relaxare, ceea ce în timp duce la degradarea imaginii percepute pe ecran. De aceea sunt necesare măsuri corective (ochelari special prescrisi pentru terminalul video si/sau formarea, antrenarea vizuală). Datorită schimbării focalizării între ecran, materialele cu care se lucrează si mediul înconjurător se produce adaptarea incorectă a văzului cu consecinte asupra vitezei si a capacitătii de întelegere în timpul lucrului cu terminalul video.
Miopia ar putea fi cauzată de conditii improprii de desfăsurare a activitătii (lumină insuficientă, pozitie incorectă, cititul la distante prea mici ce determină aparitia stresului) sau este o mostenire genetică. Aceste două variante sunt acum în discutia specialistilor. În era computerelor miopia ar putea constitui o formă de adaptare a sistemului vizual la vederea de aproape. S-au făcut studii asupra studentilor care au demonstrat că miopia lor a crescut pe parcursul anului scolar si a scăzut pe perioada verii. Miopia poate fi evitată printr-o igienă corespunzătoare a vederii.
Acestea sunt determinate de urmărirea ecranului în mod constant pentru perioade lungi de timp, alternând cu mutarea privirii asupra fundalului. Privitorul poate percepe culori opuse sau complementare celor care alcătuiesc fondul imaginilor de pe ecran (urmărirea constantă a unui ecran verde conduce la perceperea culorii roz la schimbarea focalizării privirii). Acest fenomen poate fi alarmant dar nu este periculos si dispare după putin timp.
Displopia (vederea dublă) se datorează unei scăderi a capacitătii de coordonare a ochilor. Este o afectiune temporară, totusi trebuie consultat un medic oftalmolog spre a îndepărta posibilitatea existentei unei disfunctionalităti neurologice serioase. Sindromul "ochilor uscati" Apare la putătorii lentilelor de contact. Optometristii sugerează umezirea frecventă a ochilor.
De foarte multe ori stresul vizual este legat de problemele de pozitie: dureri de cap, de umeri, dureri ale încheieturilor mâinii sau ale spatelui. Designul computerului nu ne permite să vedem în acelasi timp tastatura si imaginea pe ecran. Datorită proastei legături dintre activitătile vizuale si cele motoare, ochii sunt supusi stresului care, la rândul lui, duce la probleme de pozitie. Medicul optometrist Allan Grant propune denumirea de Homo quintadus pentru descrierea speciei ce s-a dezvoltat din Homo sapiens si care detine o vedere perfect adaptată activitătilor desfăsurate la distante mici. El consideră că cea mai eficientă modalitate de obtinere a confortului la utilizarea calculatorului o constituie schimbarea designului acestuia, nu adaptarea sistemului vizual al individului.
În activitatea de procesare de text pagina tipărită este înlocuită cu caracterele luminoase de pe ecran. Pentru a citi pagina tipărită sau tasta linia privirii coboară cu 20-40 de grade. Pentru a urmări apoi ecranul privirea trebuie deplasată în plan orizontal. Această linie orizontală îl face pe privitor susceptibil de numeroase interferente vizuale: strălucire supărătoare, fundal ce distrage atentia, variatii ale intensitătii luminii în cameră. Ecranul poate să se comporte ca o oglindă reflectând obiectele apropiate. Mişcarea pe orizontală pentru a vedea ecranul forţează tonusul muschilor din jurul ochilor, iar urmărirea displayului timp îndelungat nu permite relaxarea privirii si asigură o stimulare suficientă a ochiului pentru a mentine o focalizare corespunzătoare.
Pentru a mări confortul vizual este de preferat o cameră mai slab luminată atunci când privim ecranul computerului. O lampă de birou corect amplasată va permite citirea simultană a documentelor cu care se lucrează.
Caracterele care apar pe ecran pot avea efect hotărâtor asupra confortului vizual. Caracterele negre pe fundal alb asigură confortul vizual maxim. Alte culori preferate pentru caractere sunt: verde, galben si portocaliu. Este bine să fie evitate cele scrise cu rosu sau cu albastru. Displayurile color sunt mult mai obositoare pentru sistemul vizual decât cele monocrome. Fundalul ecranului are efect asupra sistemului vizual. Un ecran alb asigură o focalizare foarte bună.
Cercetările nu sunt concludente în a alege genul de polaritate preferat. Pe parcursul zilei poate fi alternată polaritatea spre a asigura o variatie a stimulilor pentru ochi.
Operatorul trebuie să regleze luminozitatea ecranului si contrastul pentru a obtine confortul vizual maxim. Unii utilizatori au declarat că luminozitatea variabilă a ecranului pe parcursul zilei de lucru asigură relaxarea ochilor obositi.
Înălţimea recomandată pentru caractere este între 2,5 mm si 3,00 mm, fiecare dintre ele trebuind să fie foarte clar definită pe ecran. Standardele internationale stabilesc 80 de caractere pe linie si 25 de linii pentru un ecran. Rezoluţia caracterelor de pe ecran depinde de dimensiunile matricei. Cele mai comune dimensiuni ale matricei sunt de 5x7, 7x9 sau 9x11. Cu cât matricea este mai mare cu atât calitatea caracterelor este mai bună. Cele mai bune sunt caracterele constituite dintr-o matrice de cel putin 7x9. Pentru lizibilitatea textului de pe ecran este important si fontul caracterului (formatul acestuia). Terminalul video trebuie verificat la fiecare sase luni pentru a ne asigura că functionează conform prescriptiilor. Verificarea periodică se va desfăsura conform prescriptiilor producătorului. Ea va asigura si o calitate corespunzătoare a caracterelor.
Operatorul trebuie să cunoască modul în care apare informatia pe ecran si să regleze capacitătile vizuale de urmărire si scanare în asa fel încât informatia să fie prezentată în ritmul întelegerii. Fiecare operator o poate face în mod specific.
La computerele fabricate începând cu 1989 aceste probleme au fost eliminate. Aparatele de birou cu câmpurile magnetice de joasă frecventă (imprimante laser, copiatoare, FAX-uri) pot degrada imaginea de pe ecran.
Există mai multe tipuri de filtre. Utilizarea acestora este foarte importantă. Ele nu asigură protectie si împotriva radiatiilor, totusi astăzi sunt disponibile pe piată monitoare cu nivel scăzut sau fără emisie de radiatii. Programe si tehnici pentru diminuarea stresului vizual 1. Terapia vizuală Este vorba despre un program special prin care operatorii pe calculator sunt învătati cum să-si folosească ochii într-un mod cât mai corect si cu minimum de efort. Acest lucru presupune urmarea unui program special ce cuprinde tehnici si proceduri care ajută indivizii să-si îmbunătătească toate aspectele ce tin de sănătatea analizatorului vizual, incluzând coordonarea generală a ochilor, coordonarea mână-ochi, miscările ochilor si elemente legate de focalizare.
Un program recent, care si-a dovedit din plin eficienta în realizarea de teste privind monitorizarea simptomelor stresului vizual este programul Eye-CEE (The Eye - Computer Ergonomic Evaluation System for UVD users) si constă în completarea unui chestionar on-line si în urmarea unor teste de vedere. Programul îsi propune să constate dacă simptomele pe care le acuză operatorii pe calculator sunt generate sau nu de conditiile de mediu. Rezultatele acestor teste pot fi consultate de către medicul oftalmolog, cel mai în măsură să recomande un tratament recuperator adecvat. 3. Tehnica celor "3 B" Există numeroase metode pe care le putem urma singuri pentru a reduce stresul vizual. Aceste metode sunt cunoscute sub numele universal de Tehnica celor 3 B (Blink, Breathe, Break). - Blink (clipirea) Clipitul reprezintă o functie automată a aparatului vizual. Este cel mai rapid act reflex din organismul uman. În mod normal, un om clipeste de circa 15 ori pe minut. Cel mai adesea clipim atunci când suntem nelinistiti, supărati, nervosi, atunci când vorbim sau când ne concentrăm asupra unui anumit lucru. Clipitul permite ochilor să se odihnească timp de câteva secunde si contribuie la curătirea si la umezirea suprafetei globilor oculari; prin urmare, la mentinerea unei vederi clare. Fiindcă clipitul este un act reflex trebuie ca initial să ne concentrăm atentia asupra mentinerii unei rate normale a clipitului în timp ce lucrăm în fata unui calculator; după aceea, vom putea clipi într-un mod cât mai natural. - Breathe (respiratul) Organismul uman este un adevărat sistem, specializat în realizarea schimbului de oxigen si de dioxid de carbon care este emanat în urma actului respiratiei. Atunci când suntem pusi în fata unei situatii limită avem tendinta de a ne retine respiratia, pentru că ritmul acesteia controlează activitatea musculară. Atunci când ne retinem respiratia, nici măcar nu băgăm de seamă faptul că anumiti muschi din corpul nostru se contractă. Un ritm normal al respiratiei ne relaxează muschii, chiar si pe aceia ai aparatului vizual. - Break (pauza) Din cauza intensei concentrări de care dau dovadă operatorii pe calculator, nu este de mirare că organismul uman are nevoie de pauze de relaxare. Ochii nostri nu au fost construiti pentru a lucra prea multă vreme la distantă mică. Cercetătorul american Anshel Jeffrey a elaborat un program ergonomic pentru relaxarea aparatului vizual, program ce se bazează pe luarea unor pauze. Aceste pauze au fost reunite sub denumirea de Micro, mini and maxi Breaks. Pauzele "Micro" durează circa 10 secunde si ar trebui luate din 10 în 10 minute. Terapia constă în concentrarea privirii asupra unui punct situat la aproximativ 10 pasi distantă. Subiectul trebuie să respire si să privească clipind rar. În tot acest răstimp subiectul trebuie să continue să-si rotească globii oculari si să-si fixeze privirea asupra unui obiect îndepărtat. Pauzele "Mini" trebuie luate din oră în oră si trebuie mentinute circa 5 minute. În timpul acestei terapii subiectul trebuie să stea în picioare si să-si întindă muschii si membrele. În tot acest răstimp, ochii subiectului trebuie să continue să se rotească pentru a-i relaxa. Aceste exercitii vizuale sunt recomandate de medicul oftalmolog. Pauzele "Maxi" pot fi luate în timp ce servim o gustare sau o cafea. Această terapie presupune ridicarea subiectului de la masa de lucru si punerea în miscare a sângelui prin intermediul mersului. Această terapie trebuie repetată o dată la câteva ore. 2.3. Repetitive Stress Injury / Carpal Tunnel Syndrome / Sindromul de tunel carpian (o afecţiune a încheieturii mâinii, specifică celor care lucrează intens la calculator; constă în dureri şi imobilitate în încheieturi şi muşchi). Alte boli profesionale care trebuie menţionate sunt:
3. Prevederi legislative legate de securitatea şi sănătatea în muncă Hotărârea nr. 1028 din 09/08/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 710 din 18/08/2006 menţionează: 3.1.Echipamentul necesar Comentarii generale Utilizarea acestui echipament nu trebuie să prezinte riscuri pentru lucrători.
Caracterele de pe ecran trebuie să fie bine definite şi distincte, de dimensiuni corespunzătoare şi cu spaţiu suficient între caractere şi între rânduri. Imaginea de pe ecran trebuie să fie stabilă, fără fenomene de scânteiere sau alte forme de instabilitate. Strălucirea şi/sau contrastul dintre caractere şi fondul ecranului trebuie să poată fi uşor de reglat de către operator şi uşor de adaptat condiţiilor ambiante. Pentru a se adapta nevoilor operatorului, ecranul trebuie să poată fi orientat şi înclinat cu uşurinţă. Trebuie să fie posibilă utilizarea unui postament separat sau a unei mese reglabile pentru ecran. Ecranul nu trebuie să prezinte străluciri supărătoare sau reflexii care ar putea deranja utilizatorul.
În conceperea tastaturii se tine seama de anumiti factori: - dispunerea tastelor; - dimensiunea acestora; - unghiul si înăltimea tastaturii; - rezistenta la apăsare; - culorile folosite pentru diferite functii ale tastelor. Nerespectarea acestor cerinte duce la micsorarea utilizării terminalelor video. Mai mult chiar, tastaturile gresit proiectate pot determina dureri ale încheieturilor mâinii ce se pot transforma în incapacităti permanente de miscare. Sunt de preferat tastaturile mobile. La statiile de lucru integrate ecranul, tastatura si zona de amplasare a documentelor cu care se lucrează sunt în acelasi plan, asigurând o utilizare mai confortabilă a calculatorului. Tastatura trebuie să fie înclinabilă şi separata de ecran, astfel încât să permită lucrătorului găsirea unei poziţii de lucru confortabile, care să evite oboseala braţelor şi mâinilor. Spaţiul din faţa tastaturii trebuie să fie suficient pentru a permite sprijinirea mâinilor şi braţelor operatorului. Pentru a evita reflexiile, suprafaţa tastaturii trebuie să fie mată. Poziţia tastaturii şi caracteristicile tastelor trebuie să faciliteze utilizarea tastaturii. Simbolurile tastelor trebuie să prezinte contrast suficient şi să fie lizibile din poziţia normală de lucru. Distanta de la care se priveste ecranul monitorului (47-70 cm) este mai mare decât distanta normală pentru citit (30-40 cm), ceea ce duce la cresterea distantei normale de focalizare. Preocupările recente legate de riscurile radiatiilor cu frecventă scăzută au stabilit că distanta optimă până la ecran este de 70 cm. Ea poate fi obtinută prin mărirea caracterelor pe ecran. Ochelarii speciali pentru computer (lentilele lor echilibrează sistemul vizual, reducând stresul) pot deveni un accesoriu obisnuit al utilizatorului de computere.
La fel de importantă în munca de birou este ajustarea meselor de lucru. Înălţimea planului de lucru trebuie dimensionată în funcţie de distanta optimă de vedere pentru menţinerea corpului în poziţie naturală, precum si în funcţie de mărimea efortului solicitat de braţe. În tabelul următor prezentăm înălţimea minimă si maximă a suprafeţei de lucru, în poziţia şezând, pentru diferite activităţi. Masa sau suprafaţa de lucru trebuie să aibă o suprafaţa puţin reflectantă, să aibă dimensiuni suficiente şi să permită o amplasare flexibilă a ecranului, tastaturii, documentelor şi echipamentului auxiliar. Suportul pentru documente trebuie să fie stabil şi uşor de reglat şi trebuie poziţionat astfel încât să diminueze mişcările incomode ale capului şi ochilor. Trebuie să existe spaţiu suficient pentru a permite lucrătorilor o poziţie confortabilă. Pentru a putea respecta aceste dimensiuni, mesele de lucru trebuie să dispună de un mecanism care permite ajustarea înălţimii până la nivelul corespunzător. În prezent firmele specializate în producerea mobilierul de birou pun tot mai mult accent pe aspectul ergonomic al produselor lor.
Deşi pentru mulţi poate să pară o problemă lipsită de importantă, chiar hilară, alegerea scaunului pentru locul de muncă a devenit în ultimul timp un subiect mult discutat si studiat de specialiştii în ergonomie. Ajustabilitatea este cea mai importantă trăsătură de calitate a scaunelor de birou. Pentru alegerea scaunului perfect este necesară consultarea unor standarde realizate de firme specializate. De exemplu, în Statele Unite, American National Standards Institute-Human Factors and Ergonomics Society (ANSI-HFES), un grup independent, analizează si produce astfel de standarde. Această instituţie recomandă pentru scaunele de birou următoarele caracteristici: Scaunul de lucru trebuie să fie stabil şi să asigure operatorului libertate de mişcare şi o poziţie confortabilă. Scaunul trebuie să poată fi reglat pe verticală. Spătarul scaunului trebuie să poată fi inclinat şi reglat pe verticală. Un reazem pentru picioare trebuie pus la dispoziţie celor care îl doresc. Şi în Marea Britanie există o mare preocupare pentru realizarea unor astfel de standarde ergonomice. În acest sens, British Standard oferă următoarele dimensiuni pentru scaunele ajustabile ale dactilografelor si operatorilor pe calculator: - Înălţimea scaunului de la pământ 393,7-495,3 mm - Lăţimea scaunului să nu fie mai mică de 330,2 mm - Lărgimea scaunului 406,1 si 431,8 mm - Înălţimea spătarului de la nivelul platformei între 203,2 mm si 301,8 mm - Adâncimea spătarului între 127mm si 152,4 mm - Lărgimea spătarului - nu mai mare de 304,8 mm Cei mai mulţi specialişti sunt de acord că un scaun perfect trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: - să permită utilizatorilor să se odihnească confortabil cu picioarele sprijinite de podea; cu coapsele complet aşezate pe platformă, care trebuie să fie aproximativ paralelă cu podeaua; - spatele trebuie să fie sprijinit de un spătar confortabil iar unghiul format de coapse si de spate să fie între 90 de grade si 105 grade; - să permită o uşoară înclinare în spate, dar nu prea uşoară; - să permită schimbări frecvente ale poziţiei. Toate acestea pot fi sintetizate în trei standarde structurale: 1. Un scaun trebuie să permită mişcările naturale ale corpului. 2. Un scaun trebuie să fie neutru din punct de vedere topografic. 3. Un scaun ar trebui să se potrivească utilizatorului "ca o mănuşă". 3.2.Mediu de muncă Ambianta fizică reprezintă o componentă importantă a procesului de proiectare ergonomică a locului de muncă. Etimologic noţiunea de ambiantă se referă la mediul material si social în care o persoană sau o colectivitate îşi desfăşoară activitatea. În birouri proiectarea factorilor de ambiantă trebuie să aibă în vedere: caracteristicile generale ale muncii, conţinutul specific al muncii, solicitările impuse în procesul muncii, factorii psiho-sociali. De asemenea, importante sunt si posibilităţile materiale, tehnico-economice ale acestor structuri. Principalii factori de ambiantă fizică sunt: iluminatul, microclimatul (temperatura, umiditatea, viteza aerului, puritatea aerului), coloritul si zgomotul.
Prin dimensiunile şi amenajarea sa, postul de lucru trebuie să asigure utilizatorului un spaţiu suficient, care să îi permită să îşi schimbe poziţia şi să varieze mişcările.
Iluminatul este unul dintre factorii care exercită o influentă importantă asupra productivităţii angajaţilor si asupra gradului lor de oboseală. O iluminare defectuoasă poate cauza disconfort vizual si o poziţie nenaturală a corpului, fiind deci o piedică în calea performantei. Cercetările arată că 80% până la 85% din cantitatea de informaţie pe care o asimilăm parvine pe cale vizuală, de aceea confortul vizual este esenţial. Dar modul de iluminare nu afectează numai confortul vizual ci si pe cel fizic. Iluminatul la locul de muncă poate fi împărţit în 4 categorii: 1. Iluminarea ambientală este dată de obicei de o sursă de lumină montată în tavan (tub fluorescent). Uneori este singura sursă de lumină la locul de muncă. 2. Iluminarea cu ajutorul lămpilor de birou. Deşi oferă confortul individual, acest tip de iluminare este absent în cele mai multe locuri de muncă. 3. Iluminarea direcţionată este de obicei asigurată de surse de lumină orientate în jos, sau de lumini "de urmărire". Este folosită pentru iluminatul anumitor obiecte sau pentru cresterea nivelului de intensitate. 4. Iluminarea naturală provine prin geamuri, usi sau pereti de sticlă. Are un efect pozitiv asupra omului, dar nu este disponibilă permanent.
Un bec de 75 W = 500 lx Iluminatul general şi iluminatul local (lămpi de lucru) trebuie să asigure condiţii de iluminat satisfăcătoare şi un contrast corespunzător între ecran şi mediul înconjurător, ţinând seama de tipul de activitate şi de necesităţile vizuale ale utilizatorului. Strălucirile şi reflexiile supărătoare pe ecran sau pe orice alte echipamente trebuie evitate prin amenajarea locului de munca şi a postului de lucru în funcţie de amplasarea şi caracteristicile tehnice ale surselor de lumină artificială. Contrastele între iluminatul locului de muncă si imediata apropiere a acestuia trebuie să fie suficient de mari astfel încât să-i permită lucrătorului să vadă biroul foarte clar. O regulă generală este aceea că biroul trebuie să fie luminat de 3 ori mai puternic decât imediata apropiere, de 5 ori mai puternic decât spatiul general de lucru si de 10 ori mai puternic decât vecinătatea cea mai îndepărtată Câteva soluţii pentru a obţine un echilibru al iluminării pot fi: - evitarea concentraţiilor mari de lumină si a umbrelor; - păstrarea nivelurilor de iluminare ambientală scăzută si echilibrată la acelaşi nivel. Standardele de iluminare pentru birou sunt de 800-1000 lucşi, iar în birourile în care se lucrează pe calculator, nivelul de iluminare nu trebuie să depăsească 400-500 lucsi; - asigurarea fiecărui birou cu câte o lampă care să aibă un scut direcţional de lumină, cu braţ flexibil, posibilitate de înălţare si de reglare a intensităţii; - o distribuţie simetrică sau asimetrică a luminii. Munca de proiectare necesită o iluminare simetrică, pentru lucrul pe calculator este necesară o lumină asimetrică. Controlul luminii este un factor important în iluminarea modernă a locului de muncă. Metodele de control includ:
Cromatica (coloritul) constituie un alt factor de ambiantă fizică ce influenţează productivitatea muncii si care are un rol important asupra capacităţii vizuale, în asigurarea unui iluminat eficient si a unui confort sporit. Folosirea culorilor în munca de birou se bazează pe efectele fiziologice si psihologice ale culorilor asupra omului (tabelul 4). Astfel:
Rosul are efecte benefice asupra sistemului nervos, stimulează circulaţia sângelui si pofta de mâncare, vasele limfatice si metabolismul. Rosul accelerează ritmul cardiac si respiraţia, combate frigul, dă impresia de mărire a spaţiului, dă rezistentă la efort psihic si fizic, creează o ambiantă veselă si optimistă. Dar privitul intens si timp îndelungat a acestei culori determină oboseala care se va resimţi. la nivelul întregului organism. Rosul ajută în următoarele afectiuni: răceli, stări subfebrile, dureri reumatice provocate de frig si de oboseală, eczeme, TBC, depresie nervoasă, paralizie, astenie fizică. Verdele este calmant si dă senzaţia de odihnă. Este culoarea naturii şi a speranţei, dilată vasele de capacitate mică, scade tensiunea arterială, echilibrează. Lumina verde favorizează sugestia si autosugestia, dar oboseşte dacă nuanţele sunt prea întunecate. Oranjul tonifică aparatul respirator, combate stările de anxietate, stimulează atenţia, fixează calciul în oase, este afrodiziac. De asemenea, este tonifiant pentru ficat si pentru funcţiile de nutriţie. Oranjul este indicat în bronşite cronice, sclerodermii, emfizem pulmonar, astm bronşic, rinite cronice, litiază biliară, boli de rinichi. Oranjul nu are contraindicaţii. Albastrul are ca efect scăderea presiunii sanguine, a tonusului muscular, calmează respiraţia si reduce frecventa pulsului. Ca efecte psihologice, este o culoare foarte rece, odihnitoare si liniştitoare care îndeamnă la calm si la reverie, la predispoziţie spre concentrare si spre linişte interioară. În exces, albastrul poate duce la depresie. Albastrul conferă seriozitate, tendinţa spre evocare, spaţialitate, îngăduinţă, pace interioară, nostalgie. Violetul este culoarea regală prin excelentă. Recunoscută ca sedativ, violetul stimulează producerea globulelor albe, creste tensiunea arterială si frecventa ritmului cardiac. Culorile birourilor ergonomice se aleg si în funcţie de coeficientul de reflexie. Astfel se recomandă vopsirea plafoanelor în culori cu coeficient de reflexie ridicat, însă mat, pentru a împiedica strălucirea. Pardoseala să aibă un coeficient de reflexie de 15-30%. Pentru mobilier se recomandă culori deschise, având un coeficient de reflexie de 30% până la 50%. Pentru masini de scris sau pentru calculatoare sunt indicate culori neutre (gri, bej).
Posturile de lucru trebuie să fie amenajate astfel încât sursele de lumină, cum ar fi ferestrele şi alte deschideri, pereţii transparenţi sau translucizi, precum şi echipamentele şi pereţii de culori deschise, să nu provoace străluciri orbitoare directe şi să antreneze cât mai puţin posibil reflexii pe ecran. Ferestrele trebuie prevăzute cu un sistem adecvat de acoperire, cu posibilităţi de reglare pentru a atenua lumina naturală la postul de lucru.
La amenajarea postului/posturilor de lucru trebuie să se ţină seama de zgomotul emis de echipamentul care aparţine postului/posturilor de lucru, în special pentru a se evita distragerea atenţiei sau perturbarea comunicării verbale. Nivelul general al zgomotelor trebuie să se înscrie în limite corespunzătoare specificului muncii de birou, al cărui conţinut implică un anumit grad de solicitare psihică si nervoasă (tabelul 5). Limitele maxime admisibile pentru zgomot sunt: - 70 db în secretariate si în centre de calcul ; - 50-60 db în servicii financiar-contabile si în celelalte birouri cu lucrări repetitive care necesită o anumită concentrare. Intensităţi mai mari de 110 db situează zgomotele dincolo de limitele suportabile[2]. Pentru evitarea efectelor determinate de intensităţile mari ale zgomotului, în special cele neuro-psihice (tulburări de atenţie, sustragere, încordare, oboseală) sunt necesare măsuri de prevenire precum: - acte normative de limitare a zgomotelor; - solutii silentioase pentru tehnologia de birou; - dimensionarea corespunzătoare a încăperilor; - dispersarea si dispunerea ratională a echipamentelor; - pereti, plafoane si plansee din materiale fonoabsorbante; - săli pentru recreere în timpul pauzelor; - control ORL periodic. Microclimatul. Acesta se referă la starea fizică a aerului la locul de muncă, ce se caracterizează prin temperatură, umiditate, curenţi de aer si radiaţiile termice ale corpurilor încălzite. Un microclimat necorespunzător poate reduce capacitatea de muncă a executantului, poate spori riscul de îmbolnăviri si implicit reduce productivitatea muncii. Temperatura optimă în încăperile birourilor stimulează lucrul, creste eficienta. Senzaţia de bună stare fiziologică apare atunci când diferenţa dintre temperatura aerului si cea a suprafeţei încăperii nu depăşeşte 2-3°C. Temperatura aerului recomandată pentru munca intelectuală în poziţia şezând este de 21-23°C, iar pentru munca uşoară în poziţia şezând este de 19°C. De asemenea, specialiştii cer, în general, ca diferenţa între temperatura exterioară si cea interioară în timpul sezonului cald să nu depăşească 4°C. În stabilirea temperaturii optime trebuie să se ia în calcul si mişcarea si umiditatea aerului. Mişcarea aerului trebuie să fie mai mică de 0,2 m/s; în cazul lucrărilor deosebit de delicate care cer o imobilitate prelungită a corpului, nu trebuie să depăşească 0,1 m/s. Igiena modernă recomandă ca în încăperile încălzite umiditatea relativă a aerului să fie cuprinsă între 50 si 70%. De asemenea, cercetările efectuate demonstrează că pentru o relaţie optimă între umiditatea relativă si temperatura aerului, aceşti indicatori trebuie să aibă următoarele perechi de valori: Dacă aceste proporţii nu se păstrează apar efecte negative asupra aparatului respirator. Acestea ar fi posibilitătile pe care le are la dispozitie specialistul în ergonomie pentru a conferi locului de muncă mai multă personalitate, confort si functionalitate.
Echipamentele care aparţin postului/posturilor de lucru nu trebuie să creeze disconfort lucrătorilor prin producerea de căldură în exces.
Toate radiaţiile, cu excepţia părţii vizibile a spectrului electromagnetic, trebuie reduse la niveluri neglijabile în ceea ce priveşte protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor.
Trebuie să fie atins şi menţinut un nivel de umiditate corespunzător. 
3.3.Interfaţa operator/computer La elaborarea, alegerea, achiziţionarea şi modificarea programelor, precum şi pentru definirea sarcinilor care implica utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, angajatorul trebuie sa ţină seama de următoarele principii: a) programul trebuie adaptat sarcinii de muncă b) programul trebuie să fie uşor de folosit şi, dacă este cazul, să poată fi adaptat nivelului de cunoştinţe sau experienţei operatorului; niciun dispozitiv de verificare calitativa sau cantitativa nu poate fi folosit fără ştirea lucrătorilor c) sistemele trebuie să furnizeze lucrătorilor indicaţii cu privire la derularea operaţiunilor d) sistemele trebuie să afişeze informaţiile într-un format şi într-un ritm adaptate operatorilor e) trebuie aplicate principii de ergonomie informatică, în special în cazul operaţiilor de prelucrare a datelor de către operator. 4. Reguli de lucru la computer
Situaţia ideală ar fi cea în care toate conditiile de mai jos sunt satisfăcute simultan: 1. Ecranul, documentul si consola se află toate la aceeasi distantă de ochii utilizatorului. Suporturile documentelor au posibilitatea să pozitioneze documentul la aceeasi distantă cu ecranul computerului. 2. tineti picioarele bine asezate pe pământ atunci când sunteti asezat. Utilizatorii scunzi pot folosi un suport pentru picioare. 3. Trunchiul stă drept dar înclinat cu aproape 20 de grade din solduri. 4. Nu îndoiti mâna din încheietură atunci când tastati. Îndoirea încheieturii poate duce la afectiuni date de încordare repetată. Asigurati-vă că încheieturile nu se sprijină pe o margine ascutită atunci când tastati. 5. Mentineti coapsele în pozitie orizontală cu picioarele asezate cu toată talpa pe sol sau pe un suport dacă este nevoie. 6. Partea de sus a bratului va fi în pozitie verticală atunci când folosim terminalul video. 7. Antebratul va fi în pozitie orizontală sau usor coborât. 8. Suprafetele terminalului si/sau ale documentului vor fi la o înăltime astfel încât picioarele să nu atingă partea de dedesubt a mesei. DEPENDENŢA DE COMPUTER
Tot mai mulţi copii îşi petrec ore întregi în faţa calculatorului, de cele mai multe ori fără un scop anume, ci pur şi simplu de amuzament. O mare parte din ei manifestă deja o dependenţă faţă de calculator şi de navigatul pe internet. Semnele vizibile ale dependenţei de calculator sunt: petrecerea unui timp îndelungat în propria cameră, ignorarea prietenilor şi a familiei, note mici, uneori chiar şi ignorarea orelor de masă. Având în vedere creşterea numărului celor care îşi petrec timpul liber navigând pe internet, dependenţa de calculator urmează a fi inclusă într-un manual despre afecţiuni mentale, publicat de Asociaţia Americană de Psihiatrie. Conform unor studii recente, aproape 15% din tinerii americani sunt dependenţi de computer. "Dependenţa apare în principal în cazul celor care încep să se joace pe calculator de la vârste fragede", a afirmat conducătorul Consiliului de Ştiinţă şi Sănătate Publică. În timp ce părerile faţă de această problemă sunt împărţite, psihiatrii afirmă că se confruntă cu tot mai multe cazuri în care copiii se joacă în exces pe calculator, unii ajungând chiar să uite să mănânce, să facă duş sau să doarmă. "Diagnosticarea dependenţei de calculator ca afecţiune psihică este un lucru bun, deoarece atrage atenţia asupra gravităţii acestui comportament. Însă excesul înregistrat în cazul jocurilor video poate fi şi simptomul pentru alte afecţiuni precum anxietatea sau depresia", a afirmat dr. Michael Brody, directorul Academiei Americane de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului. Aveţi obiceiul de a sta cu orele în faţa calculatorului? Specialiştii americani vă avertizează asupra pericolelor pentru sănătate pe care le aduce dependenţa de calculator. Dependenţa de calculator şi, implicit, de Internet, este o gravă problemă de sănătate publica şi ar trebui recunoscută ca o afecţiune clinică', a declarat dr. Jerald Block, de la Oregon Health & Science University. Medicul american a precizat că exista patru simptome principale ale acestei afecţiuni. Pierderea noţiunii timpului şi neglijarea unor lucruri de bază, precum mâncatul sau dormitul. Reacţii precum mânia, anxietatea şi depresia atunci când calculatorul se strica sau cade conexiunea la Internet. Dorinţa de a avea tot timpul un calculator mai performant şi programe mai bune.
Anxietatea şi depresia mentală îi afectează mai ales pe copiii care se joacă în exces la computer. Tot mai mulţi copii îşi petrec ore întregi în faţa calculatorului, de cele mai multe ori fără un scop anume, ci pur şi simplu de amuzament. O mare parte din ei manifestă deja o dependenţă faţă de calculator şi de navigatul pe internet. Semnele vizibile ale dependenţei de calculator sunt: petrecerea unui timp îndelungat în propria cameră, ignorarea prietenilor şi a familiei, note mici, uneori chiar şi ignorarea orelor de masă. 2. Tipuri de dependenţă 2.1.Dependenţa de jocuri 2.1.1.Definiţie In literatura de specialitate existentă, dependenţa de jocuri pe calculator ar putea fi definită ca o noua tulburare de ordin comportamental, care include ca şi criterii de diagnostic atât criteriile desemnate de DSM IV în cadrul dependenţei de substanţe, tulburării de control a impulsurilor, precum şi notele particulare de ordin psihologic şi social pe care aceasta noua formă de dependenţă le include 2.1.2.Simptome
2.2.Trăsături ale persoanelor dependente de jocuri Comportament realist, duritate, spirit practic, insensibilitate faţa de ceilalţi, expectanţe scăzute de la viaţă şi de la ceilalţi ( probabil din acest motiv caută suprarealismul jocurilor), dominanta comportamentală a masculinităţii ( toţi subiecţii cu scoruri ridicate la dependenţa de jocuri pe calculator sunt de gen masculin), a maturităţii ( majoritatea subiecţilor au peste 20 ani) şi generează solidaritate de grup şi spirit practic. 2.2.1.Comportamente întâlnite la persoanele dependente de jocuri
2.2.Dependenţa de Internet Internetul dispune, cu siguranţă, de un mare potenţial pentru informare si pentru comunicaţii zilnice. Este întregul conţinut informaţional al Internetului "sănătos"? În numeroase rapoarte s-a arătat că pe Internet există material informaţional nepotrivit în special pentru tineri. Unii susţin că aceasta este absolut o exagerare, mai ales că descoperirea unor astfel de materiale cere eforturi mari, conştiente si deliberate. Din păcate, astfel de materiale există si ele pot fi cu multă uşurinţă localizate, de aceea ar fi înţelept ca cei care au acces sau oferă acces la Internet să fie prudenţi. O altă problemă o reprezintă timpul pe care utilizatorii îl petrec în fata calculatoarelor navigând pe Internet. Statisticile arată că acesta este cam de 6 ore pe săptămână, dar timpul de acces la Internet în rândul tinerilor este cu mult mai mare. Specialiştii arată că navigarea pe Internet a devenit una dintre activităţile care creează cea mai mare dependentă. Pe Internet există o mulţime de subiecte interesante si nenumărate lucruri noi de descoperit. De fapt, Internetul este o imensă colecţie de biblioteci care te îmbie vizual. Ca să vizitezi doar o mică porţiune din această bibliotecă de biblioteci sunt necesare zile si nopţi. Aşa cum arătam în acest capitol, rămânerea mult timp în fata calculatorului determină stresul vizual si efectele sale indirecte. Securitatea informaţiilor si confidenţialitatea mesajelor reprezintă o altă problemă a Internetului. De exemplu, un mesaj e-mail trimis trebuie văzut numai de către destinatar. Însă, în timp ce "scrisoarea" se află pe drum, o persoană isteaţă si probabil lipsită de scrupule sau un grup de persoane s-ar putea să intercepteze corespondenta. Pentru a-si proteja mesajele, unele persoane folosesc produsele soft e-mail ca să-si codifice conţinutul scrisorii înainte de a o expedia. Destinatarul are si el nevoie de un soft asemănător pentru a decodifica textul. Psihologii din şcoli remarcă la dependenţii de calculator şi modificări de comportament. Unii dintre aceştia devin handicapaţi social: se izolează, comunică cu dificultate, au tendinţe spre violentă. Singurul prieten le este calculatorul. Oamenii le devin aproape duşmani. Fenomenul este îngrijorător, atenţionează specialiştii, asaltaţi de părinţii care se plâng că le este tot mai greu sa controleze „viciul” copiilor lor.
Ideal ar fi ca părinţii sa lucreze în echipa pentru educaţia copilului. În cazurile în care mama „e rea” şi tatăl „bun”, sau ce tata interzice mama permite, măsurile nu dau rezultate. Dacă mama nu-i dă voie copilului să stea mai mult de o ora în fata computerului, în vreme ce tata, care pare să înţeleagă pasiunea odraslei, se arată mai permisiv, copilul va profita imediat. De aceea, specialiştii consideră că părinţii sunt principalii răspunzători pentru dependenţa pe care o capătă copiii faţă de calculator.
Cel mai dureros efect este eşecul şcolar. Orele petrecute în fata calculatorului, uneori târziu în noapte, îl fac pe copilul de 14 ani, de exemplu, aflat în pragul examenelor, să resimtă zilnic o oboseala fizica. În consecinţă: copilul nu se mai poate concentra la ore. Acasă nu ştie să-şi rezolve temele, iar când e scos la lecţie constată că, deşi a încercat să înveţe, nu a înţeles nimic. Abandonul şcolar sau fuga de acasă sunt de asemenea situaţii extreme la care se poate ajunge daca părinţii şi profesorii nu iau măsuri. Consecinţele grave ale acestui viciu sunt legate şi de transformările de comportament ale tinerilor. Aceştia ajung să se îndepărteze de realitate. Pentru ei realitatea devine cea din jocuri şi filme. Lumea virtuala în care trăiesc atâtea ore pe zi le creează un univers artificial, total dăunător. Iar cea mai afectată este comunicarea. Pe calculator, pe messenger sau mIRC, sunt degajaţi, dar când ajung să vorbească faţă în faţă cu cineva se blochează, nu-şi mai găsesc cuvintele. De altfel, specialiştii spun ca limbajul verbal al dependentului este cel mai afectat. Cum nu mai au timp să citească, tinerii nu mai sunt capabili să-şi formeze un vocabular variat. Până şi gramatica e afectată. De exemplu, atunci când trebuie să folosească într-o teză de exemplu cuvinte precum „şi” sau „adică”, „drogaţii de computer” ajung să se exprime în limbajul virtual: „shi”, „adik”. Psihologii mai spun ca tinerii dependenţi de computer pot fi recunoscuţi şi prin îndelungile stări de apatie. Pe care încearcă să şi le trateze tot cu ajutorul pasiunii lor: calculatorul. Efectul de dezinhibare online Este bine cunoscut faptul ca oamenii spun şi fac lucruri în spaţiul virtual, lucruri pe care nu le-ar face/ spune într-o relaţionare faţă în faţă. Acest fenomen se numeşte efectul de dezinhibare
Site-urile web (chat-uri, forumuri) pentru copii au de obicei seturi de reguli, cum ar fi interzicerea unui limbaj abuziv sau publicarea de informaţii personale ale utilizatorilor. Psihologii şi medicii psihiatri considera că soluţia este în primul rând în mina părinţilor care trebuie să-şi supravegheze mult mai atent şi strict copiii. Ambii părinţi trebuie sa cada de acord asupra unui program pentru copil, pe care acesta sa-l respecte. Sfatul specialiştilor este ca nici un copil să nu petreacă mai mult de doua ore la calculator. Interzicerea totală a statului la computer nu este soluţia ideală. Implicarea profesorilor Soluţiile trebuie însă găsite pentru fiecare caz în parte. Medicii psihiatri şi psihologii spun ca adolescenţilor trebuie să li se explice ce pericole îi pândesc daca devin dependenţi de Internet şi jocurile pe calculator. Trebuie conştientizaţi ca pot eşua în plan şcolar sau ca îşi pot pierde prietenii. Apoi să li se explice ca un calculator are şi părţile lui utile, cum ar fi tehnoredactarea unei lucrări sau documentarea pe o anumita tema pe Internet. Ideală ar implicarea profesorilor în scăderea fenomenului. De exemplu, la clasa, profesorul ar putea folosi mai mult Internetul şi softurile de predare pe anumite teme, aşa cum se întâmpla în alte ţări europene. Aşa, copilul ar recepta şi alte utilităţi ale computerului. 5. Resurse de documentare online http://www.psihologdeserviciu.ro http://www.netaddiction.com/ http://www.sigur.info Yüklə 121,47 Kb. Dostları ilə paylaş:
|
