zeloşi? Dacă la venirea lui Columb populaţia Hispaniolei trecea de 3 milioane de locuitori, pe vremea când Las Casas îşi scria rechizitoriul ea ajunsese să numere “abia două sute” 2. Iată ce înseamnă exterminarea adevărată, domnilor anti-comunişti, iată o exterminare în proporţie de nu mai puţin de 99%, domnilor anti-comunişti! Vă daţi seama Dumneavoastră, distinşi domni care ne condamnaţi pe noi în numele moralei creştine, vă daţi seama voi cât de morală poate fi o exterminare creştină în proporţie de nu mai puţin de 99%?! Şi nu are rost să aduceţi în discuţie faptul că nu toţi amerindienii au murit de pe urma masacrelor propriu-zise ci şi de pe urma epidemiilor, doar ştiţi prea bine că populaţiile asuprite, deposedate, înrobite şi terorizate sunt şi mult mai vulnerabile la epidemii decât celelalte. Nişte oameni terorizaţi e mult mai probabil să moară în masă de pe urma unor epidemii, chiar şi în eventualitatea în care nu le mai întâlniseră deloc până atunci. Doar, la urma urmei, de boli au murit şi mulţi din evreii deţinuţi la Auschwitz sau alte lagăre naziste, Anne Frank, de pildă, a murit de tifos, nu de Cyclon-B sau de glonţ, şi totuşi ea figurează la loc de cinste printre victimele Holocaustului împotriva evreilor. De ce, când este vorba de amerindieni, să ne facem că nu vedem acest lucru extrem de simplu? Are vreun rost să facem discriminări doar pentru motivul că victimele evreieşti ale lui Hitler şi călăii creştini ai amerindienilor sunt acum aliaţi împotriva “primejdiei islamice”? Noi credem că nu.
Iată deci un exemplu care arată bine de ce lupta cu religia este, pentru marxişti, perfect justificată, de ce noi suntem mult mai îndreptăţiţi să acuzăm Bisericile decât sunt Bisericile îndreptăţite să ne acuze pe noi. Este oare corect, este oare moral, este oare conform cu spiritul creştin să te plângi pe toate drumurile de crimele altora dar crimele tale să nu le vezi? Crimele creştinilor din Hispaniola, crimele creştinilor din Mexic (unde exterminarea a fost numai în partea centrală “doar” de aproape 95% în 7 decenii, populaţia scăzând de la peste 25 de milioane în 1519 la doar 1,3 milioane în 1595), crimele creştinilor din Peru (unde exterminarea a fost “doar” de 94-96% într-un secol, iar în regiunile de coastă nu mai rămăsese practic nimeni 3), acestea cum trebuiesc oare privite? Oare nu e corect să afirmăm că, oricât au făcut comuniştii împotriva Bisericilor este cu mult, mult mai puţin decât au făcut de-a lungul timpurilor exponenţii acestora împotriva unor oameni absolut nevinovaţi, fie în calitate de complici ai exploatatorilor laici, fie în calitate de exploatatori direcţi, fie în calitatea, cum se vede şi din citatul cu mare “greutate” de sus, de simpli ucigaşi stăpâniţi de sadism. Cine este oare îndreptăţit din punct de vedere moral să îl trimită pe celălalt la proces? Cine este mai vinovat oare din punct de vedere nu abstract ci din punct de vedere creştin - cel care omoară sau cel care omoară pe cei care au omorât până atunci? Cred că un răspuns obiectiv nu este greu de dat. Biserica - în multiplele ei variante - este cea care pur şi simplu nu are acest drept de a se implica în condamnarea comunismului pentru simplul motiv că nu este corect ca ucigaşul să facă procesul altora acuzaţi de omor. Noi marxiştii nu dorim distrugerea credinţelor religioase, dacă unii oameni vor să le aibă bine, dacă nu iarăşi bine. Nu avem nici un motiv să nimicim credinţa în fiinţe situate cu mult, ba chiar cu enorm de mult, deasupra noastră - în definitiv, cum am spus mai sus, nu există nimic în marxism care să excludă posibilitatea existenţei unor asemenea fiinţe - , credinţa în miracole, într-o răsplată dincolo de moarte. Nu dorim să nimicim nici credinţa nici credinţa instituţionalizată, “organized religion” cum este denumită ea în literatura anglo-saxonă. Dorim însă reformarea radicală a religiilor, în sensul ruperii de către liderii lor a oricăror legături cu exploatatorii pe care i-au slujit cu credinţă de-a lungul istoriei precum şi cu uneltele lor anticomuniste, de multe ori teroriste, pe care într-o mare măsură le-au binecuvântat. Ştim că există în lume creştini progresişti, oameni progresişti de toate religiile, demni urmaşi ai martirului poporului salvadorean Oscar Romero, şi dorim să colaborăm cu ei, dacă e posibil cât mai strâns. Bineînţeles însă că această reformare nu este posibilă fără exproprierea cultelor bisericeşti, adică prin trecerea vastelor lor proprietăţi în mâinile poporului (acolo unde este cazul), sau prin oprirea imediată şi totală a oricăror tentative de restituire a acestor latifundii pe care le-au deţinut înainte de precedentele noastre veniri la putere. Această expropriere este absolut necesară nu numai pentru a mai înlătura un exploatator între atâţia alţii, dar şi pentru a elibera cu adevărat pe credincioşii progresişti, a căror existenţă de sine stătătoare este imposibilă fără o ruptură de acest blestemat sistem al exploatării omului de către om. Biserica nu trebuie să fie moşier, slujitorii ei nu trebuie să fie privilegiaţi, iată care este primul pas, absolut obligatoriu, pe calea reformării ei, reformare care poate fi de altfel, prin prisma celor spuse de Isus, interpretată şi ca o reînsănătoşire. “În ziua de astăzi Biserica nu mai propovăduieşte învăţătura lui Christ”, spunea muncitorul revoluţionar marxist Ernest Everhardt episcopului Morehouse în nemuritoarea capodoperă a lui Jack London “Călcâiul de Fier” 4. De una singură ea nu va reuşi să se întoarcă de unde a plecat. Numai revoluţia marxistă o va putea ajuta să facă asta. Departe de a urmări distrugerea religiei, revoluţia marxistă va putea în fapt să realizeze adevărata împlinire a idealurilor ei.
Bucureşti, 23 iunie 2011
Contact: raduvmihai@yahoo.com
Note:
-
Bartolomeo de las Casas - “Brief account of the devastation of the Indies”, la http://www.swarthmore.edu/SocSci/bdorsey1/41docs/02-las.html şi http://www.uvawise.edu/history/wciv1/casas.html
-
Ibid.
-
David Stannard - “American Holocaust”, la http://www.thirdworldtraveller.com/History/Pestilence_AH.html
-
Jack London - “Călcâiul de fier”, în “Jack London, Opere alese”, volumul II, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1966, p. 336
Cuprins:
I: Şi-a schimbat oare capitalismul înfăţişarea?....................................................................1
Note………………………………………………………………………………………10
II: Comunism, egalitarism şi “natura umană”……………………………………………11
Note………………………………………………………………………………………22
III: Despre compromisuri……………………………………...........................................24
Note………………………………………………………………………………………47
IV: Despre socialism şi religie…………………………………………………………...48
Note………………………………………………………………………………………55
Dostları ilə paylaş: |