Ethan Frome

parteneriat strategic“ cu Israelul:

militaro-politic şi, abia apoi, economic, în „marile proiecte“

Aceşti externişti sereisto-euro-atlantişti din cele două capitole an­te­rioare sunt cei care îi fac agenda şi îi organizează, până la urmă, şi vi­zi­­tele externe pre­­mierului PSD Grindeanu, după cum constatăm. Iar prin­ci­pa­lii „externişti“ care fac acum jocurile, unul în tabăra guvernamentală, ce­lă­lalt ataşat Cotrocenilor, Teodor Meleşcanu şi Lazăr Comănescu, erau amici şi colegi de pe vremea când, în anii ’70-’80, coordonaţi de agentura con­du­să de locotenentul major Emilian Andreescu, participau la conferinţele Onu la New York. Apoi, cum am văzut, prin 1995, Comănescu îi era şef de ca­bi­­net lui Meleşcanu, când acesta era ministru de Externe.

Dacă Lazăr Comănescu a fost readus de evreul Sergiu Celac la ministerul de Externe, chiar în timpul „revoluţiei din de­­cembrie 1989, tra­seul politic al lui Meleşcanu a fost şi mai apropiat evreilor şi chiar unui emi­sar al Israelului, Adrian Costea (despre care presa franceză a arătat fără reţineri că era agent Mossad), care l-a împins şi l-a finanţat în crearea par­­tidului Ali­an­ţa pentru România, al cărui ideolog era tot un evreu, Vladimir Pasti, iar când acest grup politic apărut în 2000 s-a alipit PNL-ului, o serie de evrei de la A.p.R. au fost amplasaţi în partidul liberal, precum Andra Râş­­no­­vea­­nu, Vic­tor Şraer şi alţii. Andra Luminiţa Râşnoveanu (condam­na­tă în afacerea raptului teritorial ANL-Henry Coandă) este fata lui C-tin Râşnoveanu, vicepreşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a Muni­ci­piu­lui Bucureşti şi copreşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Româ­nia Israel până acum câţiva ani, fost coleg cu Teodor Meleşcanu la DIE prin anii ’70-’80. Andra Râşnoveanu a fost propulsată de Meleşcanu secretar general adjunct al P.N.L., dar implicată şi în contactele lui Meleşcanu cu Congresul Mondial Evreiesc şi în cele financiare cu israelienii Yael Perry (din Ghi­va­tam-Israel) şi Staif Miki (din Ramat, suburbie a Tel-Aviv-ului).



Ajungem astfel la momentul când, în 3-5 mai 2017, premierul Sorin Grindeanu efectua prima sa vizită oficială în alt stat ca şef de guvern (în afară de depla­să­rile obligatorii la Bruxelles, capitala Uniunii Europene). S. Grindeanu spune că a fost invitat în Israel, dar se ştie că aranjamen­te­le pentru G2G începuseră din timpul guvernului Cioloş, de către ministrul de Externe Lazăr Comânescu, care se întâlnise special în acest scop cu premierul evreu Netanyahu. Deşi avusese două zile pline de discuţii şi pu­neri la cale, Grindeanu spunea la finalul întâlnirii cu Netanyahu: „Pregă­tim deja următoarea şedinţă comună de guvern“ (G2G-ul, la a treia ediţie, după cele din guvernele Boc şi Ponta).

Având în vedere scopul „militar“ al întâlnirii de la Ierusalim, Grindeanu a fost însoţit, în primul rând, de ministrul Apărării, Gabriel Leş, precum şi de generalul Adrian Moraru de la Departamentul pentru armamente din MApN. Întâlnirea s-a vrut „una eco­nomică în domeniul militar“, dar aceas­tă temă, anunţată cu o lună înainte de presa israelienă, a fost ocultată în tim­pul vizitei, deşi ea era evidentă, căci oficialii români au avut o impor­tan­tă şi lungă întâlnire, în afară de cea cu premierul israelian Netanya­hu, şi cu ministrul evreu al Apărării, Avigdor Liberman.

Substratul vizitei militare venea pe fondul creşterii din martie a chel­tuielilor militare ale României la 2% din PIB (un miliard de euro în plus faţă de bugetul iniţial conceput de guvernul Grindeanu), majorare cerută de ani buni de SUA, de Iohannis din 2014 şi de noul preşedinte al SUA, Donald Trump, personal, mai recent, iar Israelul trebuie să îşi pri­mească şi el „tainul“, care i s-a dus astfel pe tavă. Încă un Memorandum, şi aces­ta vrut secret pentru presă (dar răsuflat), arată că ministerul Apărării a solicitat de la Parla­ment pe 11 aprilie 2017, şi i s-au aprobat, şi alte chel­­tu­ieli pentru achiziţii de armament străin, de 9,3 miliarde de euro: 94 de transpor­toa­re blindate dintr-un total de 657 (care, se pare că nu vor mai fi produse în România), rachete zise „sisteme de apărare anti-aeriană“, mai ales rache­te sol-aer cu bătaie mare, care pot fi uşor folosite ofensiv, de 6 miliarde de euro, reluarea achiziţiei celor 4 corvete militare de 1,6 miliarde euro pe care guvernul Cioloş voise să le ia de la olandezi (hotărâre căzută), maşini de luptă, „sisteme integrate de comunicaţii şi informatică de batalion“, 18 lan­sa­toare multiple de rachete cu bătaie mare şi altele, fără finanţare clară, încă, precum alt set de avioane de luptă F16, elicoptere de atac AH-1Z Viper (numit şi „Zulu Cobra“, produs de americanii de la Bell Heli­cop­ters şi tehnologizat în România de israelienii de la Elbit) şi elicoptere de trans­port Airbus¹, nebugetate clar încă.

În toate aceste proiecte de înzestrare, Israelul va participa cu mari beneficii (cum a mai făcut-o şi în trecut), chiar dacă nu va apărea drept contractor direct. Chiar şi pre­mierul Grindeanu declara în Israel că va des­chide uşa pen­tru ca statul evreu să participe la toate „marile pro­iecte ale României“, mai ales că firma Elbit System s-a specializat în moderni­za­rea, implementarea de soluţii sau întreţinerea majorităţii tehnicii militare occidentale pentru România. Până la urmă, mai mult de jumătate din evreii din Israel, lucrează toţi în sau pentru armată, direct sau indirect. Şi pro­du­cătorii americani ai F16, compania Lockheed Martin, şi ai elicopterelor Viper-Cobra, Bell Helicopters, au apelat de mult la tehno­lo­gia israelienei Elbit, („For over two decades, Elbit Systems has been a source of F-16 avi­o­nics“ scria presa în 2015, iar colaborarea cu Bell este mai veche: „Elbit Sys­tems US Subsidiary, EFW, selected by Bell Helicopter“, se titra în 2006).

Rachetele pe care România le va cumpăra din 2017 sunt cele ame­­ricane de la Raytheon (membră, ca şi Bell sau Lock­heed Martin, a lobby-stei AmRo, care intră frecvent şi cu uşurintă la oficialii guvernului român). Numite Patriot, aceste rachete mai sunt deţinute, în afară de SUA (care le vrea în România, în sistemele sale, ca şi în Polonia, care va da şi ea 5 mili­ar­de pen­tru ele), de către Olanda, Germania, Japonia şi Israel, dar acesta din urmă s-a implicat direct în modernizarea lor după ce, în războiul din Golf, Irakul a lovit din plin Israeul cu 42 de rachete Scud, iar Patriot nu a prea reuşit să le in­tercepteze. Aşa se face că Israelul este potenţial pre­zent şi în teh­no­lo­gi­zarea acestora, iar România a mai cumpărat, în 2004, 8 sisteme Hawk cu 213 rachete vechi produse tot de americanii de la Ray­theon, dar luate second-hand de români din Olanda şi nemoder­ni­zate până acum, cel mai pro­ba­bil candidat la retehnologizarea acestora fiind israelienii de la Israel Aerospace Industries (IAI), care au dezvoltat sistemul Arrow pentru rachete, finanţaţi printr-un program de miliarde de dolari de către SUA, IAI colabo­rând şi la producţia aviatică şi militară a Boeing şi Lockheed Martin, două firme SUA ce finanţează lobby-ul AmRo asupra guvernului român.

În ceea ce priveşte uriaşa germano-franco-britanică Airbus, aceas­ta va începe producţia elicopterului militar H215M la fabrica de la IAR Ghimbav, pe care a preluat-o înfiinţând în interiorul ei o fabrică căpuşă, Airbus Heli­copters Industries, comenzile venindu-i tot de la ar­mata română. Airbus este acelaşi trust cu Eads-ul, care a fraudat România în afacerea securi­ză­rii frontierelor. Şi în acest caz Israelul apare ca un potenţial beneficiar, căci este contractor şi în dotările Airbus, de când Airbus îşi comandă o serie de sub­ansamble de la compania israeliană Stratasys, iar Elbit Systems con­tractează curent elicoptere Airbus pentru Israel Police, pe care le echi­pea­­ză cu propria tehnologie. Dar şi liniile aeriene israeliene folosesc avi­oa­ne Airbus, apelând pentru avionică şi întreţinere la conaţionala Elbit.

Îndatorarea României la nivelul unei crizei financare, precum cea demarată în anul 2008 a venit şi ea, automat, odată cu marile cheltuieli ale guvernării PSD-Grindeanu, dar şi pe fondul îndatorării demarate din 2016 de „guvenul tehnocrat“ Cioloş. În primele 4 luni ale anului 2017, gu­vernul Grindeanu a împrumutat 4,7 miliarde euro (comparativ, în 2009, pen­tru a supravieţui când începea criza economică mondială, România a îm­pru­mu­tat de la Fondul Monetar Internaţional 12,9 miliarde euro, din care a tras doar 11,9 miliarde euro, în 7 tranşe, între 2009 şi 2011 - Ziarul Financiar).

Principalul angajator al achiziţiilor militare ale României din 2016-2017, inclusiv în delegaţia din mai 2017 din Israel, este penti­cos­ta­lul săt­mă­rean Gabriel-Beniamin Leş, un transpartinic în sensul că este de ne­clin­­tit politic de ceva vreme. Numit de guvernul lui Emil Boc în 2009 subprefect de Satu-Mare, şef de agenţie apoi, din 2013, într-o guvernare PSD-PNL, în octombrie 2015 devenea secretar de stat la Apărare în guvernul Ponta, guvern care cade luna următoare, dar Leş este men­ţinut în funcţie de gu­vernul Dacian Cioloş, guvernul tehnocrat al lui Iohannis, şi se ocupa de principalele achiziţii militare de la străini, corvetele şi blindatele.

Deşi acuză afacerea cu corvetele olandeze perfectată chiar de el, alternanţa la putere din 2017 îl saltă în funcţie, căci Leş avusese grijă să se înscrie în PSD, şi ajunge astfel ministru al Apărării în gu­vernul lui Sorin Grindeanu. În acest guvern PSD-ALDE, locul lui de secretar de stat cu achiziţiile de armament este luat de misteriosul Florin Lazăr Vlădică, om de bază la firmele mag­na­tului Ovidiu Tender, amândoi din Timişoara, ca şi premierul Grindeanu, care l-a numit în funcţie pe Vlădică, fără ca acesta să aibă vreo legătură sau experienţă anterioară cunoscută în domeniul apărării (decât, probabil, pe piaţa neagră internaţională). Considerat „o fan­toma a serviciilor secrete“, Fl. L. Vlădică nu apare să fi lucrat nicăieri de când a terminat facultatea în 1996 până în 2005, după care declară că „a desfăşurat activităţi pe cont propriu în ţară şi în străinătate“, până în 2010 când devine reprezentantul firmelor lui Tender în Africa. Se ştie însă că Tender este un asociat al afacerilor lui Frank Timiş, care, la rândul lui, se ocupa de afacerile cu di­amante din Sierra Leone ale mafiei evreieşti a lui Marc Rich şi ale Mossad-ului israelian. Totodată, Frank Timiş Foun­da­ti­on, împreună cu firma Tender S.A., au sponsorizat în anul 2002 întâlnirea de la Snagov a ser­vici­ilor secrete din ţările NATO şi can­di­da­te, eve­ni­men­tul prilejuind şi o afacere frauduloasă a lui Will­hem Matser, consilier special pen­tru Euro­pa centrală şi de est al secretarului general al NATO, care a aran­­jat atunci cu Ovi­diu Tender spălarea a 200 milioane dolari din Bo­go­ta-Co­lum­bia, re­zultaţi din traficul de droguri, Matser fiind ares­tat în Olanda.

Au mai fost în vizita oficială din mai, în Israel, pentru anga­ja­men­te­le necesare, şi ministrul Eco­no­­mi­ei, Mihai Tudose, care din iunie avea să fie premier, în locul lui Grideanu, şi secretarul ge­ne­­ral al guvernului, Mihai Busuioc. Ca ministru de Afaceri, Petrescu înce­pu­se de la finele lui martie 2017 să declame în cotidianul evreu The Jerusalem Post că, pentru România, Israelul, este „un par­te­ner special“, cu care „tre­bu­ie să îşi sporească relaţiile comerciale“, motiv pentru care Petrescu s-a şi întâlnit cu ministrul israelian al Economiei şi Industriei, Eli Cohen, în 28 martie, românul pre­tinzând, ca şi premierul Grindeanu în mai, că Româ­nia este „economia cu cel mai puternic ritm de creştere din Europa iar com­pa­niile din Israel pot găsi aici muncitori calificaţi precum şi şansa de a se extinde pe piaţa din UE... [căci] Economia româneas­că oferă un mare potenţial pentru com­paniile evreieşti“.

Iar angajamentul a fost semnat la Ierusalim în timpul vizitei premie­ru­lui român, între ministerul român al Economiei şi ministerul Economiei şi Industriei din Israel, pentru transport de energie electrică şi gaze natu­ra­le româneşti, dezvoltare şi „tehnologii înalte“, ca şi demarare de noi afaceri.

De ce să ia israelienii distribuţia românească de energie, explică in­di­rect eco­­nomistul Ilie Şerbănescu: „piesa economică strategică [este] a dis­tri­bu­ţiilor de energie (căci, indiferent cine produce energia, toată lumea o con­sumă şi banul este strâns de distribuţii, de aceea devenind în mod obiec­tiv in­te­re­sul numărul 1 al preluărilor sub control). Iar cine are în mână resur­se­le, băncile şi distribuţiile de energie deţine întregul rulaj al banului, restul (adi­­că industrii, servicii şi comerţ) căzându-i la picioare de la sine, pre­cum popicele.“ (Statul român este creştin sau cretin?, Cotidianul 8 mai 2017)

În mod neobişnuit pentru un înalt oficial român care vizitează Israe­lul, premierul Grindeanu i-a criticat pe palestinieni şi nu a efectuat o vizită şi la Autoritatea Palestinia­nă, acuzând aceasta că ar plăti salarii „fami­lii­lor teroriştilor“ şi a combătut şi rezoluţia Unesco, adoptată în octombrie 2016, potrivit căreia Israelul este o putere ocupantă în Ierusalimul de Est (Romanian PM to JPost: We oppose terrorist salaries, Unesco resolution, în The Jerusalem Post din 5 mai 2017). Nici premierii Boc sau Ponta, sau preşe­din­ţii Băsescu şi Iohannis, nu dispreţuiseră, formal, palestinienii.

Mai mult, Grindeanu se împotrivea şi rezoluţiilor în ansamblu ale Uniunii Europene sau ale ONU privind critica Israelului pentru încălcări ale dreptului internaţional, căci România „susţine mai departe consolida­rea re­la­ţiilor UE-Israel“. Ba, primit şi de preşedintele israelian Reuven Rivlin, pre­mi­erul „Grindberg“, cum l-au alintat unii autohtoni, declara că românii vor dezvoltarea până la „o dimensiune strategică a relaţiei româno-israe­li­e­ne, cu valorificarea domeniului economic“.

În închiderea vizitei, Grindeanu se întâlnea, împreună cu depu­ta­tul PSD Gabriel Vlase şi cu „comunitatea românilor din Israel“, adică cu is­ra­elienii evrei originari din România, ei sau părinţii lor. Fiind din Bacău şi cu­noscut ca om al lui Viorel Hrebenciuc, inclusiv parte în dosarele penale ale acestuia, acest Vlase este preşedintele „Grupului parlamentar român de prietenie cu Statul Israel“. El trebuia să fie ministru al Apărării în guver­nul Grindeanu, dar Leş a fost mai susţinut de către americani, aşa că Vlase a rămas vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi un vechi şi con­stant con­­tact al PSD-ului în Israel, mai ales cu comunitatea israelienilor băcăuani, cu care Vlase era în contact de mai mulţi ani. „Naşul“ politic al lui Vlase, ca şi al PSD, în general, tot băcăuan, Viorel Hrebenciuc, este cunoscut în anu­mite medii ca fiind un prieten al afaceriştilor evrei. El a deţinut conturi secrete în Geneva, la banca HSBC, una dintre cele mai mari bănci din lume (manageriată de Rothschild), împreună cu un misterios personaj omnipo­tent, implicat, din culise, de la începuturile anilor ’90 în destinele României, evreul româno-american Robert Deutsch, născut la Timişoara. Apoi la ra­finăria de la Bacău (Rafo), Hrebenciuc a fost protectorul a doi afacerişti israe­lieni implicaţi în exploatarea acesteia: Levy Nissim şi Yoav Sh­tern. Apoi, el a fost implicat şi în mega-retrocedările ilegale în beneficiul altor is­ra­elieni: Benny Steinmetz, Tal Silberstein sau Shimon Shevez.

Acesta este contextul în care, în vizita sa oficială din Israel, premie­rul Grindeanu, cu băcăuanul Gabriel Vlase alături, se întâlnea şi cu cea mai importantă „băcăuancă“ din Israel, Colette Avital (a se vedea pag. 344), care în 2010 era vehiculată ca propunerea PSD pentru preşedinţia viitoare a României. Veche activistă a Partidului Muncii din Israel, ea personal a aju­­tat şi PSD-ul să intre în Internaţionala Socialistă. Acum, la întâlnirea cu Sorin Grin­deanu, la Ierusalim, ea era recent aleasă în conducerea executivă a celei mai puternice organizaţii evreieşti din lume, Congresului Mondial Evre­iesc, condus de magnatul „american“ Ronald Lauder. Colette Avital mai este şi se­cre­­tarul general al World Jewish Restitution Organization, de unde se poa­te înţelege şi graba politicienilor români de a satisface revendicările evre­ieşti, la schimbul susţinerii politice. Cum am mai spus, bunicul ei, Ozias Herşcovici, a fost cel mai celebru şef la evreilor băcăuani.



„În ziua de 4 aprilie 2017 (la comemorarea neco­me­morată a victime­lor bombardamentelor americane asupra civililor bucureşteni, dar pentru care ucigaşilor doborâţi de antiaerina şi de aviaţia noastră li s-au ridicat două monumente în Bucureşti), noul prim-mi­nistru Sorin Grindeanu a anun­­ţat că, pentru interesul României, va pleca în Israel!“ (Dan Cristian Ionescu, Papucul sultanului se pupă acum la Ierusalim, în Justiţiarul). Şi, la 3 zile după ce premierul român anunţa că va pleca în Israel, SUA bombarda la greu, pe motive fabricate, importante obiective guverna­mentale din Siria, fapt apreciat pozitiv imediat, public, de către Grindeanu. Iar dis­tru­gerea regi­mu­lui sirian este, în primul rând, un obiectiv evreiesc, Siria fiindu-i un vechi inamic Israelului, căci stă în calea hegemoniei „Israelului Mare“.

CUPRINS

1. Metodele unui serviciu secret străin 5

- Cazul Mossad-ului -

Agenţii „oameni de afaceri“

Asasini sub steag străin şi „propaganda neagră“

Crima ca metodă generală

Pe deasupra României

Identităţile clandestine

Mossad-ul în România „post-decembristă“

„Parteneriat strategic“ SRI-Mossad încă din 1992

Ofiţerii israelieni demarează afacerile româneşti

Ofiţerii români pe mână cu cei israelieni în afaceri

Magnat arab, dar agent Mossad: marele Taher

Evrei mai mici şi mahări din oculta Wall Street (via Wilbur

Ross, secretar SUA al Comerţului în cabinetul Donald Trump)

în spatele preluării ONT Carpaţi şi a Marriott-ului

2. Israelul şi mafia nu-şi dezmint interesul 42

Oameni de paie ai investitorilor secreţi

Stăpânul Transilvaniei cu spate israelian

Mafia „rusă“... este evreiască!

Baza grupului e la Tel Aviv

„Oligarhii“ de la Răsărit, în România

3. Mossad-ul şi „oligarhii ruşi“ evrei,

înscrişi pentru rafinăriile româneşti 58

Nevăzutul vârf al piramidei

Agentul israelian Levy Nissim

Prima privatizare cu dedicaţie

Se sparge buboiul cu ţiţei

Evreii ies pe faţă: vor rafinăria băcăuană!

Începutul implicării lui Traian Băsescu

Fridman şi israelienii lui Rich ies din culise

Descinderea la Cotroceni a lui Uri Bidner

Levy Nissim către premierul român

Cotrocenii schimbă proprietarii Rafo

O perdea de ceaţă în jurul adevăraţilor proprietari

Mikhail Fridman, alt exponent al „oligarhiei ruse“

Mikhail Fridman, Al. Bittner, „mafia rusă“ & comp

„Dreapta“ finanţată de oligarhii evrei

4. Axa Washington-Londra-Bucureşti, o axă sionistă 88

Prieten al Israelului şi al americanilor

„Profilul“ Băsescu în cancelarii

Ca ministeriabil emanat de „revoluţie“

Hal de politician veros!

Mafia libanezilor „creştini“ şi PD-ul

Afacerile familiei Băsescu cu libanezii Mossad-ului

Ofensiva anti-musulmană

Recrut pentru Mossad

Implicarea organizaţiilor mondiale evreieşti

Vizită la nivel înalt la evreii americani şi B’nai B’rith

5. Cadavrele din debaraua politică 128

Peste 10 ani de relaţii Băsescu-Bloom

„Ştirile“ criptate... şi Democrats Abroad

Băsescu-Bloom şi interesul asupra Irakului

Simona Marinescu îi încurca

Client şi privatizator, Bloom şi Baltazar asociaţi

Mită, fraudă şi corupţie

Cum au privatizat BCR-ul pe mâna Rothschildzilor

Bloom servit şi de SRI şi PD

CIA, Mossad, SRI şi un dosar penal cvasi-secretizat

„Actorii“ evrei de la Ambasada SUA

Muşamalizarea politică a fraudei penale

Boc şi Eba la spa-ul israelian

Privatizările şi relaţiile Videanu-Bodu-Baltazar

Patronii „demnitarilor“ noştri

„Agentul“ Elena Udrea

Cu oamenii israelianului Ari Shalev-Stănescu

În reţeaua Bittner & Comp

Bittner, Udrea-Cocoş şi banii mafiei

Casa de avocatură a lui Bittner şi a „ruşilor“ evrei

Învăluirea lui Traian Băsescu

„Alegerile fraudate“ şi Golden Blitz-ul!?!

Reabilitarea alegerilor şi a lui Bittner

„Mossadiuc“ de la PD!

FNI-ul, israelienii şi clasa politică

6. Modul guvernării filo-sioniste 208

Delegaţiile evreieşti şi B’nai B’rith-ul

Ministrul Mihai Răzvan Ungureanu, un „iudeu“ sionist

Să-şi caute românii „altă ţară“!? De la M.R.U. la Tăriceanu

cu spionul ungur Erno Rudas şi spatele israelian

Bogdan Olteanu, „liberalul“ cu ascendenţa israelită

Ehud Olmert, un evreu „român“

interesat de „întoarcerea acasă“

România ca ţintă…

Împotriva investiţiilor Uniunii Europene. Dar da pentru

firmele israeliene şi evreieşti clandestine

Expansiune economică prin ambasada Israelului

M. R. Ungureanu s-a (re)lansat politic în Israel

Atingând inima iudaismului

„Curţile Gojdu“, afacere israeliană

a guvernelor maghiar şi român

Ambasadorii SUA de religie mozaică

7. Politica filo-Sionistă 262

România pro-Israel în „Consiliul de Securitate“

Israelul, diplomaţia românească şi „Dosarul iranian“

România la război pentru Israel? (1)

Pro-israelian în fruntea spionajului românesc

Preşedintele român „îşi ia lecţiile“ în Israel

„România acţionează la comanda MAE israelian“

Armata israeliană se antrenează în România

România la război pentru Israel (2)

Guvernare mixtă: israeliano-română

Victor Ponta îşi făcuse şi el în Israel cărţile ascensiunii

Susţinut de Sionul global, M.R. Ungureanu nominalizat

la Washington „premier pentru război“ al României

Dar şi Ponta îşi aranjase guvernarea tot la Washington

Noi directive de la Ierusalim

Aproape tot guvernul Ponta în Israel, după Băsescu

8. Bucureştiul ca ţintă 304

Gheşefturile evreieşti la Capitală

Israelienii de la Catedrala Plaza

M. R. Ungureanu sabotând Biserica şi Vaticanul

Ex-primarul Oprescu era „frate“ cu evreii !

Retrocedări şi Puz-uri a la Oprescu

Cum au intrat Gabriela Firea şi Dragnea pe linia Israel!

Gabi Firea faţă de lume ca şi în lumea evreilor, de la

compromisurile personale la cele politice şi la Capitală...

Gabi Firea, „viitoarea preşedinte“ a României,

pe mână şi cu masonii controversaţi ai lui Bittner

9. În Uniunea Europeană! 352

Diplomaţia israeliană pretinde a ne fi băgat în UE !

„Un Israel în România!“

Dispariţia Israelului !?

„Israelul cumpără România !“

Israelul versus UE !

„CIA conduce România!“

Israelul vrea (în) Uniunea Europeană!