Ethan Frome

1 v. Parlamentul intervine în scandalul Cathedral Plaza în Ziua (5.10.2006).

1 aspecte ale acestui subiect pot fi studiate în articolele: Nu le mai ajunge pământul! (Ziua din 16.04.2008), Bucureşti plocon (Ziua din 15.04.2008), „Es­pla­nada“ la secret (Ziua din 24.04.2008), De­zin­fecţia de la „Esplanada“ (Bursa din 25.04.2008) Es­pla­­nada ho­ţi­lor (Ziua 6 mai 2008), Cum îşi împart spionii Ca­pi­tala (Ev. Zilei - 12.05.2008).

2 unul din aceşti masoni este medicul Radu Negrei, care a făcut parte din staff-ul de cam­panie al lui Opres­cu în 2008. Negrei a intrat în po­litică în 1990, ca membru de frunte al unui par­tid de apar­ta­ment creat de agentura ser­vi­ciului se­cret israelian extern la Bucureşti, Mos­sad-ul (pe larg în C.-D. Niculae, Ofen­si­va Iu­da­ismului asupra României pg. 192-193 din subcap. Găină­ri­ile Mo­­ssad-ului)

1 „Brigada Mobilă“ a fost creată de spi­o­na­jul sovietic (NKVD) în 1945, fiind o for­ma­ţiune de acţiune pe teritoriul românesc şi socotită nucleul vii­toa­rei Secu­ri­tăţi, în cadrul că­reia a şi fost încadrată formal ulterior, ac­ţi­o­nând în­să in­de­pen­dent, cu mi­siuni de informaţii, de arestare şi an­che­tare a po­pulaţiei româneşti.

2 săptămânalul Concret din 2 august 2011.

1 Suplimentul periodicului Realitatea Evreiască nr.304-305, 30 sept-27 oct. 2008. În aceste pagini, conducerea Federa­ţi­­ei Evre­ieşti din România cerea au­­to­ri­tă­ţilor române pedepsirea „inspira­to­­rilor şi instigatorilor“ acţiunilor „antisemite“, în timp ce articolul central arun­ca responsabilitatea asupra cărţilor aflate pe pia­ţa ro­­­mâ­nească, fiind indicată Ofensiva Iudaismului asupra României (Răz­boiul Ne­vă­zut II). Primarul Oprescu răspundea: „Suntem alături de voi şi vom demonstra prin reacţia noas­tră, prin hotărârea noastră şi prin respingerea fermă a oricăror ma­­nifestări de xenofobie şi antisemitism, că nu vom admite nici­o­dată ca in­sti­ga­torii aces­tui gen de manifestări să se poată ascunde în toleranţa noastră, inspi­rând, pes­te ani, cine ştie ce alte atro­cităţi. Am trăit împreună şi trăim împreună, i-am vi­zitat de curând şi pe fraţii noştri din Israel. Suntem o singură familie...!“.

2 Alecu Racoviceanu în Gardianul din 6.10.2009.

1 pe larg în Armaghedonul Templului lui Solomon. Ed Carpathia Rex.

1 datorită frecventelor modificări ale Legii Urbanismului, Legii 50/1991 pri­vind autorizarea lucrărilor de construcţii, ca şi a neîntrunirii con­di­ţii­lor legale, noul Puz nu a putut fi eliberat, însă, până în prezent; mai mult chiar, obligată prin ho­tărâre judecătorească, Primăria Capitalei a trebuit să someze constructorul să demoleze Cathedral Plaza, dar a avut grijă să nu întreprindă ni­mic în acest sens, justificat de o şmecherească şi formală plângere penală a lui Eyal Ofer.

1 citatele provin din articolul Centrul Istoric din Bucureşti, un Eldo­ra­do de mi­liarde, din Evenimentul Zilei din 7 februarie 2010.

1 „consultantul“ Moshe Klughaft al lui Dragnea şi Firea a coordonat în Israel o cam­pa­nie de comunicare pentru Im Tirtzu, formaţiune de extremă dreaptă ce a atacat ONG-urile pentru apărarea drepturilor omului din statul evreu. La sfâr­şi­tul anului 2015, grupul extremist a promovat un clip creat de Klughaft, intitulat Foreign Agents („Agenţi Străini“) care atacă patru lideri de opinie din societatea civilă, ţintele fiind Yishai Menuhin (directorul executiv al Comitetului Public Îm­po­triva Torturii din Israel şi preşedinte al Amnesty International-Israel), Avner Gvaryahu (fost soldat israelian, membru al organizaţiei Breaking the Silence, ce reuneşte foşti militari israelieni care au activat în teritoriile ocupate şi care denun­ţă abuzurile armatei israeliene asupra populaţiei civile palestiniene), Sigi Ben Ari (avocată a Hamoked-Centrul pentru Apărarea Drepturilor Omului) şi Hagai El Ad (activist pentru drepturile omului şi director al Asociaţiei pentru Drepturile Civile din Israel). Aceştia sunt prezentaţi de Moshe Klughaft ca „agenţi infiltraţi de UE să acuze Israelul de crime de război... plătiţi să destabilizeze Israelul“.

1 citat dintr-un interviu luat lui Dragnea de israelianca Doina Meiseles şi publicat în 2 februarie 2016 în Jurnalul Românesc (Israel).

1 Paul Cornea este tatăl lui Andrei Cornea, unul dintre cei doi membri per­manenţi evrei ai consiliului director al Grupului pentru Dialog Social după 1990. Al doilea este Andrei Oişteanu, nepotul de frate al lui Leonte Răutu (Lev Oigen­stein), adică fiul lui Mihail Oigen­stein, comisar evreu bolşevic. Verişoara lui Andrei Oi­ştea­nu-Oigen­stein, Anca Oroveanu, fiica lui Leote Răutu, este şi ea fonda­toa­re a GDS, ca şi ceilalţi doi. Paul Cornea, după ce înainte de 1990 a deţinut funcţii im­por­tante în Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, organ de partid şi de stat (în subordinea Partidului Comunist, ca şi a guvernului), după 1989 a devenit secre­tar de stat în ministerul Educaţiei al guvernului „revoluţionar“ al lui Petre Roman-Neulander, până în iunie 1990, şi decan al Facultăţii de Litere a Universităţii Bucu­reşti, până în 1993, după care a început să frecventeze asiduu Israelul.

2 Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, capitolul Poetica de partid şi de stat (Bucureşti 2009, vol I - 1230 pag., vol II - 1274 pag.).

1 Stelian Negrea, Ce o recomandă pe Corina Creţu pentru postul de comi­sar european pentru politici regionale..., în VoxPublica (10 septembrie 2014).

1 Mihai Enciu, Gabriela Firea, o Vrânceanu cu apucături de Pandele, în Aca­demia Caţavencu.

1 între timp, Daiana Voicu s-a despărţit cu mare scandal şi de patronii şi de soţul ei israelieni, măritându-se cu fiul unui fost ambasador palestinian la Bucu­reşti, schimbându-şi şi numele din Voicu în Al Bitar şi reconvertindu-se.

2 a se vedea, pe larg, articolele Cine sunt magnaţii care deţin 1.000 ha la nord de Bucureşti, în Ziarul Financiar din 27 oct 2010, Ce face cel mai bogat israe­li­an cu 10.000 de hectare de terenuri din România (este vorba de Eyal Ofer), în Money din 15 iulie 2011, sau Ce construiesc în România miliardarii lumii, în Eve­ni­men­tul Zilei din 28 septembrie 2012.

1 „E bolşevic, născut în fosta URSS, cu studii inginereşti la Moscova“, zi­cea Grid Modorcea, autorul Compendiului de cultură evreiască, despre Boris M. Mehr.

1 capitolele Pe mână cu serviciul secret privat „Fox“ of Ţiriac şi Realitatea Tv, serviciile secrete şi prezidenţiabilul Iohannis.

1 articolul din ziarul Puterea, din iunie 2016, a dispărut la un moment dat, dar a fost reprodus on-line de http://www.aktual24.ro şi de alte publicaţii, sub titlul Adevărata faţă a Gabrielei Firea, dezvăluită de un fost apropiat. Până şi CTP s-a îngrozit: «Nu aş fi crezut-o capabilă de aşa ceva»“.

2 România Furată. Alimentara, o avere de care s-a ales praful. Cele mai bune spaţii comerciale din Bucureşti au ajuns la speculanţii imobiliari.

1 pe larg în lucrarea Armaghedonul Templului lui Solomon.

1 ^ interviul acordat de Meir Rosenne lui Vlad Nistor la postul Realitatea Tv, pentru emisiunea „Proiect: România“, difuzată în fe­bruarie 2005. Având numele iniţial de Rosenbaum, Meir Ro­senne are o activitate oficială de 41 de ani în ser­vi­ciul statului Is­ra­el (a fost chiar şi consilierul celebrului general Moshe Dayan) şi are dublă cetăţenie, română şi israeliană, ocupându-se în Ro­mânia de orga­ni­­­zarea unor structuri de legătură cu statul Israel.

1 până la 15 noiembrie 2005, conform Autorităţii Naţi­o­nale pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), s-au înregistrat în baza noii le­gis­laţii, adoptate în 2005, cca 430-450 de mii de cereri de „re­tro­ce­dări“ (900.000 de hec­tare de te­ren agricol şi 1,9 milioane de hec­tare de pă­dure, deşi statul are la dis­po­ziţie doar 600.000 de hec­tare de te­ren agricol, la care se adăugă rezervele de la consiliile locale. „Nu va fi sufi­cient teren, dar vom lua tot ce se poate de la ADS, iar restul vom da din Fondul Proprietatea. Vom da şi de la In­sti­tu­te­le de Cercetări!“, declara mi­nis­trul Agriculturii de atunci, Gheorghe Flutur.

2 La câteva sute de metri spre Bucşinescu, o altă su­pra­­faţă pu­bli­că ie­şa­nă de apro­xi­ma­tiv un hectar face cu ochiul „in­ves­ti­to­ri­lor“, precum Zaharia Schrotter (etnic evreu, so­ţul cre­atoarei de modă şi Irina Schrotter, ale cărei emi­siuni tv sunt sponsorizate de firme is­ra­e­li­ene, precum Eli­te), sau afaceristul Gabriel Surdu, re­­pre­zen­tant al unui grup evre­iesc. „Schro­tter a venit cu un grup de in­ves­ti­tori in­­te­re­saţi să rea­li­zeze un Aqualand la Ştrand. Au solicitat şi te­re­nul de vizavi de Europa. Ar fi vrut să facă acolo un Mall.“ „In­terese enorme a ridicat în ultimii ani şi terenul din apropiere de ron­dul de la Fundaţie. Mai mulţi oameni de afaceri, printre care şi consilierul judeţean PSD Ga­bri­el Surdu, se pregătesc să in­ves­tească acolo în jur de 25 mi­li­oa­ne euro. Iniţial, inves­tiţia ar urma să se realizeze doar pe su­­prafaţa fostei Pieţe Dimitrov. Te­renul de acolo a fost achi­­ziţionat anul trecut de un grup din care face parte şi Surdu. Actorii acestei tranzacţii «bombă» au fost oameni de afa­ceri evrei... Investitorii au anunţat deja că acolo vor apărea res­ta­u­rante, spaţii co­mer­ci­ale, de birouri, parcări sub­te­ra­ne pe mai mul­te etaje... a fost prinsă şi parcarea de 1.800 m² de lângă Rom­telecom“.

1 Moishe Arye Friedman, rabinul şef iudeo-ortodox al Austriei, susţine că Aus­tria, a cărei clasă politică este în bună măsură racolată de serviciile israeliene, a con­tinuat totuşi să facă plăţi mascate:

„Relaţia austriaco-israeliană nu are nimic de a face cu relaţia austriaco-evre­iască. Trebuie să se facă distincţia dintre evrei şi Israel, ceea ce nu fac cei care vor cu orice preţ să împiedice orice critică adusă Israelului. Dacă aus­tri­e­cii ar şti ce s-a întreprins pen­tru re­în­toar­ce­rea amba­sa­dorului israelian [Israelul îşi retrăsese ambasadorul din Austria, ca protest împotriva câştigării alegerilor de formaţia naţionalistă a lui Haider], şi anu­me împotriva in­te­re­se­lor Aus­tri­­ei, ar exis­ta un cutremur politic. Nici un guvern aus­tri­ac nu s-a lăsat până acum atât de tare şantajat ca regimul Schűssel. În spe­cial doamna ministru Gehrer s-a făcut sluga inte­re­selor sio­niste. Doamna ministru Gehrer abu­zea­ză de banii con­tri­bu­abi­lilor aus­trieci pentru instituţii în­do­iel­ni­ce ale Co­mu­ni­tă­ţii de cult is­ra­e­li­te, pre­cum şco­li­le sioniste în care se pre­pa­ră hrana spi­ri­tuală pentru coloniştii violenţi din Pales­­ti­na. Asta este fără îndoială ilegal în cadrul Uniunii Euro­pe­ne. După hotărârea Par­­la­mentului [Euro­pean] de la în­ce­pu­tul anului 2001, de a se pune capăt ce­re­ri­lor [evre­­ieşti] de des­pă­gu­bire şi de a se mai efectua noi plăţi, doam­­na ministru Geh­rer i-a supus la presiuni pe aleşii sta­tului, pen­tru a efectua în continuare plăţi la dis­po­zi­ţia sa, ceea ce con­tra­vine vădit in­te­reselor na­ţi­o­nale ale Austriei. Pe termen în­de­lun­gat, aceas­­tă po­­litică poate duce Aus­tria la ruină. Ar fi mai bine ca am­ba­­sa­do­rul is­ra­­elian să ră­­mâ­nă la el acasă. Odată cu el ar veni şi alţi agenţi secreţi ai Mo­ssa­­d-u­lui în ţară, care au participat şi până acum la acte cri­mi­nale“. (Moishe Arye Friedman în Zur Zeit nr.48/2003, re­pro­dus în română în Puncte Cardinale).

1 Ulrich Beck, profesor de sociologie la Uni­ver­si­ta­tea din Mün­chen, credea că depistează, în Le Monde, „o viziune selectivă“ la po­li­ticienii, mass-media şi opi­nia pu­blică din Europa, care con­damnă mai degrabă duritatea is­ra­e­li­ană, în timp ce atentatele sinucigaşe ale palestinienilor sunt privite ca acte ale disperării. Dacă în tim­pul războiului de 6 zile din 1967, Israelul avea o imagine euro­pe­ană po­zi­ti­vă (cea a lui David în lupta cu Goliat), în 3-4 decenii imaginea s-a in­ver­sat, iar sim­pa­ti­i­le par să încline de partea pales­ti­ni­e­ni­lor, din cauza evidenţei că politicile gu­­ver­namentale is­ra­e­li­ene sunt „prea puţin favorabile procesului de pace“.

1 pr. dr. univ. Ion Coja, România, colonie a Israelului?

2 „Britanicii“ au fost efectiv împinşi să cumpere în România, mulţi dintre aceş­tia fiind, de fapt, tot evrei cu bani. Un reportaj di­fuzat la începutul lui 2006 în Marea Britanie de postul tv Channel 4 a sporit de zece ori interesul investitorilor imobiliari britanici. Şi cotidianul britanic The Observer publica în martie un am­plu articol ce analiza potenţialul pieţei imobiliare româneşti, plasând România pe locul întâi în rentabilitatea investiţiilor imo­bi­liare pentru următorii zece ani cu o creştere de peste patru ori a valorii proprietăţilor. „Nivelul de interes pentru proprietăţile imo­biliare în România a crescut de zece ori în urma difuzării emi­si­u­nii“, declara consultantul britanic Edward Russell, care îi sfă­tu­ieş­te pe clienţii bri­tanici cum şi ce să cumpere în România. El atrăgea aten­ţia asupra fap­tu­lui că deşi România şi Bulgaria sunt prezentate mereu împre­u­nă, de această dată ţara noastră a ieşit pe primul loc, iar vecinii nici măcar nu au fi­gu­rat în top. Zona pre­ferată de britanici este Tran­sil­vania, dar datorită atrac­ti­vi­tăţii preţurilor „atât de mici“, orice zonă cu munţi sau lacuri este o po­si­bilă ţintă de cumpărare. „Dacă anul trecut exista interes numai pentru Bucu­reşti şi Valea Pra­­ho­vei, acum ei doresc să investească şi în zona Clujului, în Delta Dunării sau pe Malul Mării“, spunea şi Mihaela Costin, coor­do­na­tor de proiect pen­tru www.anglo-romanian­deve­lop­ment.co.uk. Ea adăuga că există un inte­res major pentru tere­nuri şi apar­ta­mente în clădiri noi.

1 ^ Isi Leiber, vicepreşedintele Congresului Mon­di­al Evreiesc, spunea: „Pe plan in­ternaţional, Israelul nu poate accepta drept parteneri oneşti nişte eu­ropeni care s-au dovedit perfizi şi un ONU total disfuncţional, dominat de dic­ta­tori şi gu­verne al căror anti-israelianism a atins în ultimele luni cote fără pre­ce­dent“.

1 ^ Referitor la caracterul anticreştin impus de forţele masonice noii Constituţii a Uniunii Europene, revista Francmasoneria scria acum câţiva ani:

„Când România va intra în UE, ea nu va mai avea nevoie de refe­ren­dum. Votând Constituţia României [referendumul din 2003 a fost fraudat pe faţă de către puterea PSD-istă], ro­mâ­nii au votat că sunt de acord cu Con­sti­tuţia UE încă înainte de a intra în UE (!) şi chiar înainte de a exista o Constituţie UE (!!). Românii sunt cel mai manipulat popor [european]. Deşi ro­mâ­nii au cea mai mare încredere în Biserică, reprezentanţii ei nu au ştiut să-i prevină pe cre­dincioşi, ci i-au îndemnat să meargă să voteze („cum îi îndeamnă con­şti­in­ţa“, dar în ne­cu­noştinţă!). Surse neoficiale de la Vatican (prelaţi) au afir­mat că foarte puţini lideri ai Europei de azi s-au arătat dornici de a sprijini creş­ti­nis­mul, dovedind încă o dată legăturile sau apartenenţa lor la grupările oculte ma­sonice. Prelaţii de la Vatican arăta că prin această lovitură dată creş­ti­nis­mu­lui, masoneria de­mon­­strea­­ză încă o dată caracterul său profund anticreştin“.

2 ^ Chiar şi „revoluţia portocalie“ de la Kiev a avut unul dintre obiective adu­ce­rea cât mai aproape a Ucrainei de UE şi, într-un viitor, chiar integrarea ei.

1 ^ Ion Iliescu a mai avut puneri la cale directe cu Ben­ja­min Ne­ta­nyahu şi Ehud Barak, prim-miniştri ai Israelului, cu prilejul reu­niunilor OSCE din 2-3 de­cem­­brie 1996, la Lisa­bona şi din 19-20 noiembrie 1999, la Istanbul.

2 ^ Plecând de la datele furnizate de Biroul Cetăţenie din Minis­te­rul Justiţiei (mult mai mici decât cele reale, publicate în Monitorul Ofi­ci­al), Cotidianul a constatat „creş­terea semnificativă a numărului evre­ilor originari din România care solicită re­dobândirea cetă­ţe­ni­ei ro­mâne. Sute de evrei plecaţi în Israel pe vremea lui Cea­u­­şes­cu cer redobândirea cetăţeniei române. Odată cu integrarea României în UE, ei primesc automat dreptul să cumpere terenuri în orice ţară comu­ni­ta­ră … Cererile de redobândire a cetăţeniei vor deter­mi­na o revigorare a acestei mi­no­ri­tăţi naţionale, pentru că mulţi dintre tinerii crescuţi în Israel cer şi ei do­bân­di­rea ce­tă­ţe­niei ro­mâ­ne. «Piaţa unică europeană presupune libera cir­cu­la­ţie a măr­­fu­rilor, serviciilor şi a muncii, precum şi recunoaşterea di­plo­me­lor», pre­­zin­tă Aurel Vainer, reprezentantul comunităţii evre­ieşti în Came­ra Depu­taţilor, celelalte avan­ta­je ale redobândirii cetă­­ţe­ni­ei româ­ne în perspectiva integrării.“

1 ^ interviu cu Iacobescu, preşedinte al Camerei de Comerţ şi In­dus­trie România-Israel, vicepreşedinte sub V. Babiuc, atunci, la Camera de Co­merţ şi In­dus­trie a României, publicat în Ziarul de Sibiu din 9.05.2005.

1 ^ Ce-a ajuns România! Să „iasă în lume“ prin evrei! Deşi faptul e prezentat ca o „şansă“, el devine un control şi o definitivă atârnare politico-economică.

2 Din care spicuim câteva nume: David-Cuperman Maria, fiica lui David Haim şi Libuţă, cetăţean israelian, cu domiciliul în Is­ra­el, Rishon Le Zion; Elias Alida Maryliss, fiica lui Elias Haim şi Fre­­­derica, cetă­ţe­an francez; Peled Edna, fiica lui Grumberg Na­than şi Iudith, cetăţean israelian, cu domiciliul în Israel, Tel Aviv; Schif­ter Alon (Richard) de 43 de ani, fiul lui Schifter Jony şi Anu­ţa, ce­tă­ţean is­ra­elian domiciliat în Israel, Ganey Yehuda (îm­pre­u­nă cu copii săi minori Schifter Ben şi Schif­ter Tom Yaakov); Vais­­man Valdi-Laurian, fiul lui Vaisman Alfons şi Elisa, cu do­mi­ci­li­ul în Israel, Kfar-Saba; Weinberg Iancu, fiul lui Wein­berg Leon şi Paulina, cetăţean israelian, Na­ta­nia; Galmard Julien, fiul lui Gold­man Mania-Zalman şi Estera, cetăţean francez.

1 Acordul de Comerţ Liber dintre România şi StatuI Israel, a fost semnat la Bucureşti la 30.01.2001 şi ratificat de Par­lamentul român prin Legea 271/2001.

2 Aşa se face că, bătându-i de la distanţă pe nemţi şi pe el­ve­ţi­eni, isra­e­li­e­nii deţin în România con­tro­lul „pieţei de cafele“, după cum se exprima ma­na­ge­rul evreu al com­pa­ni­ei Elite România (Don Cafe), Elie­zer Schneider. Această marcă deţine pes­­te 50% din totalul vân­ză­ri­lor de cafea din România, în spa­te­le întregii afa­ceri aflân­du-se Elite Industries Ltd. cu se­di­ul în Ramt-Gan, Israel. Pe locurile doi şi trei se află firma „nem­ţească“ Kraft Foods România S.A., cu cafeaua Jacobs, şi cea el­ve­ţi­­ană Nestle, cu renumitul produs instant Nescafé.

În 2004, pentru a-i bate la vânzări pe elveţieni, isra­e­li­e­nii au mic­şorat chiar preţul la pli­cu­le­ţul de cafea in­stant gra­nu­lată (necesar obţinerii unei căni de cafea tip „Nes“) pe seama mic­şo­ră­­rii cantităţii. Astfel, în timp de pliculeţul de la Nestle con­ţi­nea can­­­titatea exac­tă de 2 grame de cafea instant, cel de la Elite con­ţi­nea 1,8 gr.

Poziţia câştigată pe piaţă, îi dă posibilitatea lui Eli Schnei­der să aibă un cuvânt greu de spus în politica tele­vi­zi­u­ni­lor private din România, ponderea reclamelor firmei Elite în bugetul acestora fiind dintre cele mai impor­tante. Tot aşa cum poate fi în­chi­să gu­ra pre­sei scrise de către puterea politică, prin pu­bli­ci­tate co­man­dată de in­sti­tu­ţi­ile statului (de la privatizări la pro­grame soci­a­le), cu atât mai bine do­me­­niul privat, folosind pârghia eco­no­mi­că a „co­men­zi­lor de publicitate“ poate con­trola linia unui ziar sau post tv.

1 România importă şi mulţi detergenţi din Israel.

1 textul lui Tăriceanu debuta cu pro­po­zi­ţii ab­­sur­de, pre­cum: „În cadrul pro­­ce­sului de pregătire a ade­rării Ro­mâ­­­ni­ei la Uni­­unea Euro­peană“ sau „Pro­ce­sul [de li­ber schimb co­mer­cial] este spri­jinit şi apreciat de Uni­u­nea Eu­ro­pea­nă ca o eta­pă pre­gătitoare ade­rării Ro­mâ­niei la UE“, deşi României nu i se im­pu­se­­seră, ofi­ci­al cel puţin, asemenea condiţii.

1 Pretextul şi acoperirea întregii afaceri a mo­di­fi­că­rii Pro­to­coa­le­lor a fost că­­u­tat forţat în a treia con­fe­rin­ţă mi­nis­te­rială Uniunea Eu­ropeană - ţările me­di­te­­ra­ne­ene privind co­merţul euro-me­di­te­ra­nean, des­fă­şu­rată la Palermo la 7 iulie 2003 şi care ar „asigura ex­­­­tinderea sistemului cu­mu­lu­lui pan-european de ori­gi­ne la ţări­le mediteraneene“. Atunci, însă, de ce nu a semnat România ase­me­­­­nea a­cor­­duri de liber schimb cu toate statele membre ale par­te­ne­ri­atul euro-me­­di­te­ra­ne­an cu Uniuniune Europeană?

1 ^ În Marea Britanie sunt înregistrate firmele israelienilor cu mega-afaceri.

1 „Investitor străin“ este definiţia dată persoanei fizi­ce sau ju­ri­dice cu domi­ci­liul stabil sau sediul social în afara României, care are calitatea de aso­ci­at/ac­ţi­o­nar într-o soci­e­tate comercială cu sedi­ul în România; „Capitalul social“ exprimă va­­loarea totală a apor­tu­ri­lor, în numerar şi în natură, subscrise de asociaţi la con­sti­tuirea societăţii, precum şi la majorarea capi­ta­lului social în cursul exis­ten­ţei so­ci­etăţii comerciale; sau: „Investiţia străină de ca­pi­tal“ în Ro­mâ­nia este egală cu va­loa­rea capitalului străin subscris la în­ma­tri­cu­la­re plus subscrieri prin menţiuni de ma­jorare a capi­ta­lului străin.

1 principalul partener şi prieten „german“ al lui Ţiriac, Klaus Mangold este, de fapt, un evreu care lucrează pentru clanul bancherilor evrei Rothschild. Pe larg despre toată această încrengături de relaţii ale lui Ion Ţiriac, ca şi despre susţinerea lui Ion Ţiriac, a se vedea lucrarea Imperium Anglo Saxono Judeo Ma­ssonicm…, Editura Carpathia Rex, 2016.

1 Principalele probleme stabilite „ţin de securitate, de co­o­perarea între agen­ţi­ile guvernamentale specializate“, iar discu­ţi­ile s-au extins asupra „marilor do­sa­re internaţionale din regiune“. S-au semnat acorduri prin care Israelul va folosi „capa­cită­ţi­le româneşti de producţie din industria aeronautică şi de apărare“, Mai multe firme israeliene s-au prezentat la discuţiile cu guverna­men­talii români, rea­fir­mându-şi interesul şi pretenţiile faţă de Româ­nia, interesându-le energia, chi­mia, petrochimia, logistica, infras­truc­tura şi IT-ul româneşti, în fruntea acestor fir­me israeliene postându-se Shlomo Group, una dintre cele mai mari com­­­­panii stră­ine de construcţii din România, ce efec­tu­ea­ză lucrări comer­ciale, rezidenţiale, clă­diri de birouri şi acum gu­ver­­na­men­tale, la noi, precum baza militară americană de ra­chete de la Deveselu. În 2013, israelianul Shlomo Shmeltzer însuşi, pre­şe­din­tele Shlomo Group, se deplasase la Bucureşti pentru a cere să preia în pro­pri­et­ate (prin subsidiara Israel Shipyards Ltd) şantierul naval Mangalia.

În cadrul întâlnirilor avute la Ierusalim de oficialii români cu conducerile companiilor Shlomo Group şi Maman Group, acestea au anunţat că îi interesează să preia din România domeniile de lo­­gistică aeroportuară şi navală. Concret, au indicat portul Con­stan­­ţa, aeroportul internaţional Braşov şi, din nou, şantierul naval Mangalia (de fapt, oraşul Mangalia s-a înfrăţit din anul 2013, prin interme­diul Clu­bului Rotary, cu oraşul israelian Karmiel, israelienii vrând să preia aici şi her­ghe­­lia de cai şi alte afaceri).

1 termenul licurici, împrumutat de la o expresie vulgară portuară, se referă la cel pentru care o persoană (în acest caz, o ţară) este o curvă supusă.

1 aluzia a fost folosită adesea de Ştefan Mâşu pentru a arăta cine dintre per­soanele publice româneşti este mason, fără a încălca interdicţia masonică pri­vind deconspirarea „fraţilor“. El a procedat astfel şi când, la finalul uneia din căr­ţi­le sale despre templieri, a publicat o listă cu personalităţile, mai ales politi­cieni, care „corespund“ standardelor masonice, deşi mulţi dintre aceştia erau cunoscuţi deja în media ca fiind masoni, ceilalţi nu.

1 Ovidiu Ohanesian, Puterea din Umbră, vol I (2009) şi II (2011).

1 Celac, numit Serghei la naştere, nu Sergiu, este fiul unui găgăuz pe nume Cealik (transformat mai târziu în Celac) căsătorit cu o evreică basara­bean­că, ma­ma lui Sergiu Celac. Cealik (tatăl) a fost primul dintre comuniştii care au preluat for­ţat, sub protecţia ar­ma­­tei sovietice, de ocupaţie, o pre­fectură românească, îna­inte de 1947. Născut în 1939 la Bucureşti, unde părinţii săi veniseră de la Chi­şi­nău, Sergiu Celac a lucrat nu­mai în diplomaţie, fiind la un moment dat chiar trans­la­torul lui Nicolae Ceauşescu.

1 Ovidiu Ohanesian, Spion prin bănci (2013) şi Povestea băncilor prin ochii unui spion (2016).

2 israelianul Joseph Seroussi, care a venit pentru prima dată în România în 1965, iar la căderea regimului comunist, în 1989, avea afaceri în deru­la­re de 55 milioane dolari în România, iar în 1990 cumpăra deja prima fabrică românească (mai pe larg despre el în lucrarea Ofensiva Iudasimului asupra României).

1 despre Le Cercle şi Sergiu Celac, pe larg în capitolul Clubul secret, clanul şi camarila din lucrarea Armaghedonul Templului lui Solomon.

1 după alegerea sa în 2014 în funcţia de preşedinte, Klaus Iohannis a avut un singur proiect politic activ (în afară de cel al dărâmării guvernului Ponta): „Pactul Naţional“ privind alocarea a 2% din ve­ni­turile României pentru armată, respec­tiv creşterea cheltuielilor pentru achiziţii de tehnică militară, începând cu 2017, ast­fel că toate partidele parlamentare, convocate la Cotroceni în 13 ianuarie 2015, au semnat „pactul“. Totuşi, când, în ciuda lui Iohannis, PSD-ul a preluat gu­ver­na­rea voia să aloce chiar sub cât alocase guvernul anterior, Cioloş, 1,5 % din PIB.

1 aspecte din biografia lui Zbigniew Brzezinski, prezentate în Clubul de la Roma, Le Cercle, Comisia Trilaterală... din lu­cra­rea Armaghedonul lui Solomon.

1 Ce armament vrea să cumpere MApN cu 9,3 miliarde de euro (Evz 11.04.2017)