în concepţia lui Bruner, învăţarea nu se reduce la o relaţie mecanică, directă, automatizată între un stimul exterior şi comportament, consolidată sau slăbită de întărire
între stimuli şi structurile gândirii, influenţa este reciprocă: un anumit stadiu de dezvoltare a structurilor gândirii permite influenţa unui anumit registru de stimuli
sub impactul acestora, structurile gândirii se reorganizează şi se complică, fapt ce permite unui registru şi mai larg de stimuli să-şi exercite influenţa şamd
învăţarea presupune prelucrarea informaţiilor provenite de la stimuli prin intermediul a trei sisteme pe care le asimilăm succesiv, adultul folosindu-le pe toate trei:
