Etimologie: latinescul «educatio» care este derivat din două verbe: 1 educare, care înseamnă a creşte, a îngriji, a hrăni

această modalitate prezintă riscul reducţionismului (a explica o realitate complexă prin una mai simplă)

2. Învăţarea - nimeni nu învaţă cu viteza necesară pentru a ţine pasul cu ritmul producerii cunoaşterii

• tipurile învăţării:

• de menţinere

• prin şoc

• inovatoare

• învăţarea de menţinere

• învăţarea de menţinere = achiziţionarea de norme, metode şi reguli fixe ptr a face faţă unor situaţii cunoscute şi recurente (în care viitorul seamănă cu trecutul)

• prezentul impune însă, o anumită dinamică: schimbarea profesiei, a locului de muncă etc. Lumea nu se repetă, viitorul nu seamănă cu prezentul

• învăţarea de menţinere are drept scop menţinerea prezentului, a status-quo-ului ► este un tip de învăţare conservatoare, care blochează inovaţia ► are ca efect producerea crizelor

• Învăţarea prin şoc

• primitivă; încrederea în învăţarea de menţinere blochează inovaţia, mărind probabilitatea învăţării prin şoc

• „a te lovi cu capul de pragul de sus”

• parabola Fiului Risipitor – explicaţii/interpretări...............

• este o învăţare plină de riscuri, costisitoare

• Învăţarea inovatoare

• învăţarea inovatoare se carcaterizează prin:

• anticipare; presupune:

• detectarea consecinţelor pe termen mediu şi lung ale deciziilor şi faptelor noastre

• perceperea prezentului în termenii viitorului şi nu a viitorului în termenii prezentului
• este supusă adaptării
• presupune utilizarea unor tehnici ca: simularea, modelarea, prognoza

• B. înţelegerea:

• presupune acordarea de sens şi semnificaţie faptelor, lucrurilor etc.

• sensul şi semnificaţia depind de context

• ► învăţarea presupune, asimilarea unei vaste colecţii de contexte

• contextul este decisiv ► orice lecţie trebuie să ofere un context

• C. comunicarea:

• presupune confruntarea/compatibilizarea unor contexte diferite prin dialog

• D. participarea:

• presupune implicare deliberată şi asumarea de responsabilităţi pentru decizii şi fapte

• Teorii ale învăţării:

• Condiţionarea operantă – Skinner

• Conceptualismul instrumental – Bruner

• Condiţionarea operantă – Skinner

• conform acestei teorii, învăţarea cuprinde trei elemente identificabile, distincte:

• stimulii (S): cu care se confruntă cel care învaţă (fac parte din mediul educaţional organizat de profesor)

• comportamentul (C) (determinat de stimulii respectivi)

• 3. întărirea (R) (reacţia de întărire)

• S→C→R

• întărirea este consecinţa evaluării comportamentului elevului de către profesor

• dacă profesorul consideră comportamentul ca fiind dezirabil, va utiliza o întărire pozitivă (R +)

• dacă profesorul consideră comportamentul ca fiind indezirabil, va utiliza o întărire negativă (R-)

• întărirea pozitivă este asimilată, de obicei, cu recompensa, şi are drept consecinţă creşterea probabilităţii apariţiei în viitor a comportamentului considerat dezirabil

• întărirea negativă este asimilată, de obicei, cu pedeapsa şi are drept consecinţă reducerea probabilităţii apariţiei în viitor a comportamentului considerat indezirabil

• în concepţia lui Skinner, eşecul învăţării în şcoală se datorează incapacităţii profesorilor de a coagula într-un scenariu coerent cele trei elemente: stimul, comportament, întărire

• fie stimulii sunt inadecvaţi, fie întăririle sunt inadecvate

• elevii şi profesorii au percepţii diferite asupra aceleiaşi realităţi

• ► este foarte probabil, ca profesorul să utilizeze un R+, iar elevii să-l perceapă ca pe R-

• Conceptualismul instrumental – Bruner

• în concepţia lui Bruner, învăţarea nu se reduce la o relaţie mecanică, directă, automatizată între un stimul exterior şi comportament, consolidată sau slăbită de întărire

• între stimuli şi structurile gândirii, influenţa este reciprocă: un anumit stadiu de dezvoltare a structurilor gândirii permite influenţa unui anumit registru de stimuli

• sub impactul acestora, structurile gândirii se reorganizează şi se complică, fapt ce permite unui registru şi mai larg de stimuli să-şi exercite influenţa şamd

• învăţarea presupune prelucrarea informaţiilor provenite de la stimuli prin intermediul a trei sisteme pe care le asimilăm succesiv, adultul folosindu-le pe toate trei:

• sistemul prin activitate – a învăţa făcând; a învăţa prin manipularea obiectelor

• sistemul iconic – a învăţa prin imagini, prin convergenţa a doi stimuli (vizual şi auditiv)

• sistemul simbolic – are drept suport limabajul; este sistemul cel mai înalt, în sensul că permite exersarea structurilor abstracte ale gândirii

• în concepţia lui Bruner, un copil este capabil să înveţe orice cu condiţia prezentării adecvate a conţinutului (să-i spui pe limba lui)

• în consecinţă, profesorul trebuie să aibă grijă să coreleze vârsta elevilor cu strategiile, metodele şi mijloacele de instruire utilizate

• Anxietatea

• (angoasă, nelinişte, stres)

• până la un anumit prag, care diferă de la elev la elev, de la obiect de studiu la obiect de studiu, angoasa joacă un rol pozitiv, de motivare

• dincolo de acest prag, anxietatea are un rol inhibant, de blocare.

• cauza anxietăţii: teama de eşec

• acolo unde profesorii sau colegii sancţionează eşecul prin ironii etc anxietatea se accentuează

• consecinţa poate fi neputinţa învăţată; cei atinşi de neputinţa învăţată vor alege atunci când li se oferă teme, fie teme foarte grele, fie teme foarte uşoare.

• o altă cauză a anxietăţii o poate constitui şi familia

• Respectul de sine

• elevii care au o părere bună despre ei înşişi, obţin rezultate academice semnificativ mai înalte decât elevi cu o înzestrare similară, dar cu o părere mai puţin bună despre ei înşişi

• elevii cu respect de sine ridicat:

• îşi fixează singuri ţeluri mai înalte

• sunt mai puţin afectaţi de eşec

• au o percepţie mai realistă asupra propriilor capacităţi

• există 2 căi de creştere a respectului de sine:

• în familie - copilul trebuie iubit necondiţionat; trebuie să i se arate că este important, că persoana sa contează, trebuie înconjurat cu afectivitate

• la şcoală - tuturor elevilor trebuie să li se ofere oprtunităţi de succes; profesorul trebuie să manifeste încredere în posibilităţile elevilor, mai ales atunci când aceştia greşesc
• ► sala de clasă trebuie transformată într-un mediu în care elevul se simte în siguranţă

• Introvertit/Extravertit

• acestea sunt caracteristici ale oricărei persoane şi nu se întâlnesc în stare pură

• extravertitul tipic iubeşte lumea exterioară a oamenilor şi a evenimentelor, îi place să lucreze în grup, preferă temele care îi solicită creativitatea, îşi asumă responsabilităţi şi ia decizii

• introvertitul se închide în lumea interioară a gândurilor şi sentimentelor, preferă temele strict normate şi structurate (eseu structurat), preferă să lucreze singur, să nu îşi asume decizii şi responsabilităţi

• în învăţământul primar, unde accentul se pune pe socializare, sunt favorizaţi extravertiţii iar în gimnaziu/liceu, unde accentul se pune pe studiul individual, sunt favorizaţi intovertiţii

• în realitate, succesul sau insuccesul elevilor este dependent, într-o măsură însemnată, de modul în care profesorul organizează mediul educaţional

• în acelaşi timp, profesorul trebuie să aibă grijă să nu-i favorizeze pe cei cu aceeaşi dominantă de personalitate cu a sa

• Motivaţia

• demotivării specifice învăţământului românesc (profesori şi elevi) i se adaugă efectele mediului extraşcolar

• acest mediu obişnuieşte elevii cu un nivel şi o diversitate a stimulilor de mare amploare (filme horror, publicitate, clipuri muzicale etc.)

• în raport cu aceştia, şcoala pare, şi este, anostă, plictisitoare, neinteresantă

• ► şcoala ar trebui să-şi regândească mult mai frecvent oferta, ţinând cont şi de cerere

• motivaţia desemnează acea forţă sau energie care ne susţine şi ne direcţionează să acţionăm într-un anume fel

• Motivaţia este de două feluri:

• internă – intrinsecă

• externă – extrinsecă

• motivaţia externă are rolul de a declanşa motivaţia internă, urmând ca după aceea, să-şi înceteze acţiunea

• dacă eşuează în a declanşa motivaţia internă, motivaţia externă se transformă într-un mecanism specific mitei (recompensă pentru realizări – realizări doar pentru recompensă)

• Motivaţia internă cuprinde:

• respect de sine

• atitudini

• nevoi

• Atitudini:

• elevii vin la şcoală având fie o atitudine pozitivă faţă de aceasta, fie o atitudine negativă

• astăzi, la fel de răspândită este şi indiferenţa

• în cazurile din urmă, rolul profesorului este de a încerca să modifice atitudinea respectivă

• schimbarea atitudinii este extrem de dificilă, deoarece nu poţi obliga un elev să iubească şcoala, să iubească profesorii sau disciplinele de studiu pe care aceştia le predau

• dificultatea este accentuată şi de mediul social care nu valorizează şcoala şi nu o consideră un reper pe traseul necesar reuşitei individuale/social

• totuşi, se pot utiliza următoarele căi:

• implicarea elevilor în tot ceea ce se întâmplă în sala de clasă

• dacă elevii sunt implicaţi vor percepe sala de clasă ca pe un mediu familial, în care se simt în siguranţă, pe care şi-l asumă şi răspund pentru el

• creşterea gradului de relevanţă a cunoştinţelor predate în sala de clasă pentru viaţa de zi cu zi a elevilor

• în acest scop, profesorul trebuie să crească relevanţa lucrurilor învăţate în şcoală pentru viaţa de zi cu zi a elevilor

• ► să fie capabil să răspundă pe înţelesul elevilor la întrebări ca: “de ce trebuie să învăţăm chestiunile acestea plicticoase?”

• în caz contrar, el are o problemă de atitudine

• invitarea unor oameni de afaceri de succes, lideri ai comunităţii locale care să le vorbească elevilor despre rolul şcolii în reuşita lor în viaţă

Nevoi:

• Nevoi:

• definim nevoile drept orice deficienţă sau lipsă care împiedică organismul să aibă o stare de bine

• există o infinitate de nevoi care variază de la individ la individ, dar şi în cazul aceluiaşi individ, de la o vârstă la alta

• Maslow elaborează o ierarhizare a nevoilor sub forma “piramidei lui Maslow”

• în conformitate cu piramida lui Maslow, există două tipuri de nevoi:

• nevoi de deficienţă

• nevoi de creştere

• nevoi de deficienţă:

• de supravieţuire

• de securitate

• de afiliere

• de respect de sine

• nevoi de creştere:

• realizări intelectuale

• aprecieri estetice

• realizarea/împlinirea de sine

• nevoile de deficienţă pot fi satisfăcute

• nevoile de creştere nu pot fi satisfăcute niciodată

• ► nevoile de creştere constituie cel mai bun factor de motivare

• în încercarea de a utiliza nevoile de creştere ca factor de motivare, profesorul se poate lovi de nevoile de deficienţă ale elevului (nevoia de afiliere, de respect de sine)

• Motivaţia externă

• motivaţia externă are în centru profesorul

• pentru a “produce” motivaţie externă, profesorul are la dispoziţie câteva strategii şi mijloace:

Mediul clasei

• Mediul clasei

• desemnează tot ceea ce se află într-o sală de clasă (mai puţin elevii)

• făcând apel la nevoia de afiliere/respect de sine a elevilor, aceştia pot fi lăsaţi să se aşeze în bănci după preferinţe

• în acelaşi timp, elevii pot fi lăsaţi să lucreze în grupuri după preferinţe

• sau pot fi lăsaţi să-şi aranjeze sala de clasă după cum doresc

• mediul clasei poate încuraja una din cele două tipuri de comunicare:

• comunicarea de tip autoritar (profesorul vorbeşte, elevul ascultă)

• comunicarea de tip democratic (profesorul vorbeşte dar şi ascultă

• Modelarea –

• presupune utilizarea admiraţiei elevilor pentru anumite persoane sau personaje îndrăgite pentru a transmite valori, mentalităţi, comportamente dezirabile

• modelarea are drept suport dragostea elevului pentru modelul respectiv

• datorită acestui suport afectiv puternic, modelul poate constitui un factor de motivare eficient

• în celaşi timp, dacă modelul este indezirabil, anularea influenţei sale este extrem de dificilă datorită aceluiaşi suport afectiv puternic

• Strategii de instruire –

• există două tipuri de strategii de instruire:

• centrate pe profesor – cultivă competiţia, individualismul, sunt pasive, mai puţin motivante dar au o mare calitate: folosesc eficient timpul

• centrate pe elev – sunt strategii de grup, cultivă altruismul, cooperarea, sunt active, dar au un mare defect: sunt cronofage

• Aşteptările profesorului: - factor de motivare

• cu cât profesorul are aşteptări mai înalte în raport cu elevii, cu atât aceştia au tendinţa de a se ridica la înălţimea aşteptărilor respective

• baza psihologică a acestui fenomen se numeşte tendinţa profeţiei de a se autorealiza

• punctul slab al acestei strategii este acela că oferă un plus de motivare tot elevilor buni, ignorându-i în continuare pe cei slabi şi mediocri

• cercetările demonstrează:

• elevii slabi sunt aşezaţi spaţial mai departe de profesori

• elevilor slabi li se acordă mai puţină atenţie în situaţii de interacţiune academică (mai puţine contacte din priviri, mai puţine aprobări gestice, mai puţine zâmbete etc)

• elevii slabi sunt solicitaţi mai rar să răspundă şi li se acordă mai puţin timp ptr răspuns

• elevii slabi sunt certaţi mai des ptr răspunsuri incorecte şi sunt premiaţi mai rar ptr cele corecte

• elevii slabi sunt mai frecvent premiaţi ptr răspunsuri marginale şi inadecvate

• elevilor slabi li se cere mai puţină muncă şi mai puţin efort

• elevii slabi sunt mai frecvent întrerupţi în timp ce răspund sau rezolvă o problemă

• Feed – back-ul ca factor de motivare

• cuprinde:

• laudele

• notarea

Laudele:

• Laudele:

• sunt eficiente mai ales în cazul copiilor mai mici şi cu rezultate mediocre

• sunt eficiente dacă recompensează realizări punctuale şi semnificative

• trebuie să fie consecvente

• nu trebuie transformate în obicei (se demonetizează)

Notarea:

• Notarea:

• pentru a fi eficientă, nota trebuie să urmeze imediat răspunsului (ca să se realizeze conexiunea între efortul depus şi evaluare)

• în cazul lucrărilor scrise, acestea trebuie aduse cât mai repede, iar notele trebuie argumentate prin corectură

• de asemenea, trebuie afişat/precizat baremul de notare

• elevul are dreptul să ceară justificarea notei, iar profesorul are datoria să justifice nota