Context
România are o suprafaţă de 238.391 kilometri pătrAți şi este împărţită din punct de vedere administrativ în 8 regiuni de dezvoltare și în 42 de judeţe. Fiecare regiune se compune din 4 - 7 judeţe şi are între 1,9 milioane şi 3,7 milioane de locuitori (cu excepţia Regiunii Bucureşti). Populaţia totală a ţării este de 21.413.815 locuitori. Populaţia feminină reprezintă 51,3% din populaţia stabilă. Populaţia adultă (15-59 ani) reprezintă 64,4% din total, iar tinerii cu vârsta între 0-14 ani reprezintă 15,1% din totalul populaţiei. În ce priveşte distribuţia etnică, românii reprezintă 88,6% din populaţia ţării, urmAți de locuitorii de etnie maghiară (6,5%) și de cei de etnie roma (3,2%). Majoritatea populaţiei României locuieşte în mediul urban (55%).
Criza financiară a avut efect, începând din a doua jumătate a anului 2008, asupra structurii forţei de muncă, aducând concomitent cu reducerea populaţiei ocupate o accentuare a fenomenului de şomaj.
România este pe locul doi în Europa în ceea ce privește rata sărăciei (29,4% în 2011, 36,5% în 2007), are o rată a natalității în rândurile populației sărace de cel puțin două ori mai mare decât rata populației majoritare4 și o rată mare a părăsirii timpurii a școlii (17,5% în 20115). Din numărul total al şomerilor, 28,8% sunt tineri cu vârsta între 15 și 24 de ani.
În ce priveşte consumul de alcool, tutun şi droguri, România se situează la un nivel comparabil cu anii anteriori.
Prevalenţa consumului de tutun în rândul elevilor înregistrează o scădere uşoară (52%, față de 54% în 2007)6 dar și o creștere a numărului de țigări fumate în ultimele 30 de zile – 29%, cu 1% peste media europeană.
De asemenea, se înregistrează scăderi la indicatorii: proporția tinerilor de 16 ani care au consumat vreodată o băutură alcoolică (79% față de 81% în 2007), prevalența consumului de alcool în ultimele 12 luni (72% față de 74%), consumul vreunei băuturi alcoolice în ultimele 30 de zile (49%, comparativ cu 52% în 2007).
În ceea ce privește consumul de droguri ilicite, se înregistrează creșteri la toate tipurile de substanțe: canabis (7% față de 4% în 2007), substanțe inhalante (7%, comparativ cu 4% în 2007), amfetamine (3% față de 0,6% în 2007), ecstasy (2%, comparativ cu 1% în 2007), crack, ciuperci halucinogene, cocaină, LSD (2% față de 1%), heroină etc. Consumul de substanțe noi cu proprietăți psihoactive – SNPP (etnobotanice) a fost de 5,3%. 13,6% dintre tinerii care au început să consume droguri la vârsta de 13 ani sau mai devreme au folosit SNPP la primul consum.
În rândul persoanelor private de libertate, în penitenciare se înregistrează o creștere a numărului persoanelor care au consumat droguri în libertate și continuă să consume și în penitenciar7. Prevalența consumului de droguri în rândul persoanelor private de libertate, de-a lungul vieții, a crescut de la 18,5% în 2006, la 25,1% în 2011.
Un motiv de îngrijorare îl constituie comportamentul la risc al consumatorilor de droguri: procentul consumatorilor de droguri injectabile (CDI) care declară că au utilizat seringi sterile la ultima injectare este de numai 15.58%,
Obiectul evaluării: Strategia Naţională Antidrog 2005-2012
Istoric
Timp de aproape zece ani de la deschiderea frontierelor de stat în 1989 şi liberalizarea circulaţiei persoanelor și a bunurilor, în România nu s-a adoptat nici o măsură legislativă majoră pentru reducerea traficului şi a consumului ilicit de droguri. Puse în fața unui fenomen ce căpăta amploare, autorităţile române au fost nevoite să acţioneze. Astfel, în anul 2000 Parlamentul a adoptat Legea Nr. 143 pentru prevenirea și combaterea traficului ilicit de droguri. Acest act normativ a fost elaborat potrivit recomandărilor și politicilor în domeniul drogurilor susținute de Organizația Națiunilor Unite, de Consiliului Europei şi Uniunea Europeană. Ulterior, cadrul normativ a fost consolidat prin adoptarea Legii Nr. 300 din 2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiţi la fabricarea ilicită a drogurilor.
Înfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog (ANA) în 2003 a deschis calea către întărirea cooperării dintre agenţiile de aplicare a legii, societatea civilă și alte instituţii ale statului implicate în reducerea cererii de droguri și ofertei (ex.: Minister Sănătății, Ministerul Muncii etc.). ANA a luat fiinţă prin instituționalizarea cadrului de lucru al Comisiei Interministeriale Antidrog. Astfel, a fost creată o structură guvernamentală care urma să coordoneze activitatea de luptă antidrog a instituţiilor statului și a organizațiilor neguvernamentale și să răspundă standardelor europene din domeniu.
Prima Strategie Naţională Antidrog pentru perioada 2003-20048 a fost rezultatul unui proiect PHARE9 și a cuprins şase teme: 1. Principiile strategiei de guvernare; 2. Zone specifice de intervenţie; 3. Cadru instituțional; 4. Sisteme informaționale; 5. Finanţare şi 6. Evaluare. Prin acest document programatic, neînsoțit de un plan de acțiune, s-a urmărit: pe termen scurt, crearea cadrului și a capacității instituționale necesare pentru abordarea multisectorială a problematici drogurilor, iar pe termen lung, reducerea cererii şi ofertei de droguri.
Evaluarea implementării SNA 2003-2004 realizată de echipa ANA10 a arătat că atât traficul cât și consumul de droguri erau în creștere la finalul perioadei de programe, în pofida progreselor înregistrate în ariile reducerii cererii și ofertei de droguri. Soluțiile recomandate pentru creșterea eficienței implementării strategiei includeau: dezvoltarea unor planuri de acțiune care să ghideze implementarea strategiei (din punct de vedere al obiectivelor, indicatorilor, acțiunilor concrete și al responsabililor); bugetarea corespunzătoare a tuturor măsurilor prevăzute prin strategiei; întărirea cooperării dintre instituțiile românești de profil, precum și între instituțiile românești și cele internaționale.
Dostları ilə paylaş: |