Excluziune sociala la nivel national
Yüklə 26,51 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Vorbim de excluziune ocupationalã în cazul
- Dimensiuni ale excluziunii sociale 3
- STRATEGII 4 Rata riscului de saracie în UE (%, 2007)
- Salvarea copiilor de la saracie
- Promovarea incluziunii sociale a populatiei rome
- Combaterea lipsei adapostului
- Abordarea dezavantajelor educationale
- Abordarea excluziunii financiare
|
EXCLUZIUNE SOCIALA LA NIVEL NATIONAL Excluziune sociala1 Excluziunea socialã cunoaste forme variate pe piata muncii, manifestându-se atât în rândul persoanelor neocupate cât si în rândul persoanelor care detin un loc de muncã: Vorbim de excluziune ocupationalã în cazul: -salariilor prea mici pentru a acoperi necesitãþile unei subzistente decente (eg: sãrãcie salarialã) -discrepantei între salariul oficial (de obicei, apropiat de salariul minim pe economie) si cel real (este cazul unor meserii bine cotate pe piatã- aceea de informaticieni, spre exemplu). Se blocheazã accesul angajaþilor la o serie de beneficii care se acordã în baza salariului (credite bancare), precum si accesul un nivel mai ridicat al serviciilor si beneficiilor sociale asigurate în regim de stat, contributoriu. -subocupãrii- întâlnitã în situaþiile contractelor de muncã part-time, care asigurã doar parþial siguranþa materialã si socialã a individului. -ocupãrii în economia subteranã-situaþie de angajare în ilegalitate, care blocheazã accesul individului la asigurãri si beneficii sociale de stat, ca si desfãsurarea activitãtii acestuia în conditii de siguranþã la locul de muncã. -somajului- situaþia persoanei care, desi apte de muncã, nu reuseste sã se integreze pe piata muncii, subzistând în baza transferurilor sociale. Intuitiv vorbind, aceste forme ale excluziunii ocupationale se regãsesc la nivelul tuturor judeþelor tãrii, însã lipsa unui sistem complex de mãsurare statisticã la nivel judeþean si local face imposibilã cunoasterea amplorii exacte a fenomenelor. Dintre toate formele de excluziune socialã de pe piata muncii, se apreciazã cã somajul are cele mai grave implicaþii în plan etic si politic. În consecintã, în constituirea sistemului de indicatori ai incluziunii sociale la nivel judeþean, considerãm indicatorii de mãsurare a somajului ca fiind cei mai relevanti pentru domeniul ocupare. Înţelegerea sărăciei ca fiind uni-dimensională (exclusiv financiară) este din nou pusă sub semnul întrebării din perspectiva excluziunii sociale. Susţinătorii acestei abordări susţin în mod convingător că problemele economice ale indivizilor sunt adesea chiar rezultatul deficitelor pe alte dimensiuni – ocupare, educaţie, sănătate. În plus, lipsa resurselor financiare nu este îngrijorătoare atunci când survine pentru scurt timp, ci atunci când se cronicizează şi duce la acumularea unor deficite în alte arii ale vieţii: deteriorarea condiţiilor de locuit sau pierderea casei, neînscrierea sau abandonul şcolar, destrămarea familiei şi ruperea legăturilor comunitare ş.a.m.d.
Această inter-condiţionare explică faptul că apariţia unei probleme conduce, în traiectoriile concrete ale indivizilor, la proliferarea altor probleme, de alt tip. Acest lanţ de reacţii şi faptul că problema apărută iniţial – să zicem sărăcia – se adânceşte odată cu contaminarea celorlalte laturi ale vieţii este caracterizată prin afirmaţia că excluziunea socială trebuie analizată dinamic. 2 Dimensiuni ale excluziunii sociale3
STRATEGII4 Rata riscului de saracie în UE (%, 2007) 
Sursa: EU-SILC (2007); veniturile înregistrate în 2006; cu exceptia Regatului Unit (veniturile înregistrate în 2006) și Irlandei (perioada variabila de referinta a veniturilor 2005-2006); România: Ancheta nationala privind bugetul gospodariilor 2006. Pentru Bulgaria lipsesc date. Salvarea copiilor de la saracie Proportia copiilor care se confrunta cu riscul de saracie în UE nu a scazut din anul 2000. Combaterea saraciei copiilor și întreruperea transmiterii dezavantajelor de la o generatie la alta a constituit o preocupare semnifi cativa înca de la lansarea procesului de incluziune sociala. Aceasta problema este din ce în ce mai mult evidentiata ca fi ind o prioritate-cheie pentru statele membre. În 2006, Consiliul European din martie a cerut UE-27 sa ia masuri decisive în vederea eradicarii saraciei în rândul copiilor.Multi au fost motivati de aceasta invitatie. Într-adevar, majoritatea tarilor care au tratat aceasta problema ca fiind o prioritate planifi ca acum consolidarea strategiilor și urmeaza o abordare multidimensionala și integrata. Trebuie sprijinite eforturile statelor membre de a implementa strategii globale de lupta împotriva saraciei și excluziunii sociale a copiilor, incluzând servicii de calitate de îngrijire a copiilor, accesibile și disponibile. 22 de state au stabilit obiective legate de saracia în rândul copiilor, 16 dintre acestea folosind indicatori stabiliti de comun acord cu UE. Câteva state au stabilit și obiective intermediare, adaptate provocarilor cu care se confrunta (gospodarii ai caror membri nu au loc de munca, familii care se confrunta cu cel mai ridicat risc, intensitatea saraciei, îngrijirea copiilor). În plus, se acorda, în general, o atentie mai mare copiilor și familiei în cadrul general al politicilor de incluziune sociala și, mai ales, în contextul politicilor de incluziune activa. Multe state au „integrat” astfel problema saraciei în rândul copiilor în domenii precum venitul minim și salariile, reconcilierea vietii profesionale și a vietii de familie și serviciile ce sprijina familia. Promovarea incluziunii sociale a populatiei rome Populatia roma din Europa se confrunta cu o serie de probleme, care o fac extrem de vulnerabila la fenomenul de excluziune sociala și saracie. În consecinta, statele membre cu o minoritate roma considerabila au realizat o abordare mai ampla a acestei probleme și, în general, în aceste state provocarile implicate sunt mai bine întelese. Problemele ce trebuie combatute se refera în special la desegregarea, accesul la locuri de munca, abordarea dezavantajelor educationale și îmbunatatirea accesului la servicii de baza precum locuintele și asistenta medicala. Totuși, este nevoie de un cadru politic amplu, precum și de mai multe date și o baza de cunoștinte mai extinsa și mai solida.
Un alt grup care tinde sa se confrunte cu dezavantaje sociale este cel al imigrantilor. Într-adevar, persista discrepante semnificative între acest grup și majoritatea populatiei în ceea ce privește saracia, veniturile, sanatatea, ocuparea fortei de munca, șomajul, educatia și fenomenul abandonului școlar timpuriu. Ca atare, statele membre acorda prioritate îmbunatatirii incluziunii migrantilor. Adoptând din ce în ce mai mult o abordare holistica, acestea se concentreaza mai mult pe implicarea în acest proces atât a migrantilor, cât și a societatii gazda, și câteva dintre acestea încearca sa creeze sinergii între politicile de incluziune și masurile de combatere a discriminarii. Dar acestei probleme trebuie sa i se acorde mai multa atentie.
În fata unui numar estimat de cel putin 50 de milioane de cetateni europeni cu o forma sau alta de handicap, incluziunea acestora continua sa ramâna o provocare importanta. Inactivitatea economica precum și un nivel insufi cient al veniturilor sunt la originea saraciei persoanelor cu handicap, deși datele cantitative sunt rare. Statele membre se concentreaza pe integrarea persoanelor cu handicap pe piata muncii și pe eliminarea barierelor în calea educatiei și învatarii pe tot parcursul vietii, de exemplu. Totuși, putine dintre acestea acorda prioritate eliminarii obstacolelor structurale ce stau în calea unei participari depline la viata sociala. Este înca loc pentru a acorda o mai mare atentie persoanelor cu handicap în elaborarea politicilor în diferite domenii (integrarea handicapului).
Lipsa adapostului este una dintre cele mai severe forme de excluziune sociala, iar, în climatul economic actual, accesul la o locuinta convenabila și prevenirea evacuarilor sunt cu atât mai importante în combaterea saraciei și a excluziunii sociale. Unele tari implementeaza strategii globale pentru a aborda diferitele sale manifestari în mod specific, în vreme ce altele se concentreaza pe masuri integrate în politici-cadru mai extinse, de exemplu cu privire la locuinte, ocuparea fortei de munca și sanatate. Se acorda o atentie considerabila sprijinirii accesului la locuinte – combinând obiectivul vietii independente cu ajutorul social personalizat. Mai multe state membre și-au fi xat obiectivele de a reduce numarul de persoane fara adapost sau de a consolida structurile de ajutorare a acestora. Totuși, în lipsa datelor fi abile, ramâne dificila definirea unor politici eficiente și monitorizare acestora. Promovarea incluziunii financiare este cruciala pentru prevenirea cazurilor de persoane fara adapost,mai ales în circumstantele actuale; persoanelor care se confrunta cu evacuarea sau deposedarea trebuie sa li se asigure sprijin adecvat și consiliere.
Importanta educatiei este recunoscuta de majoritatea tarilor, dar, cu toate acestea, numai câteva au integrat aceasta problema într-o strategie globala, pe termen lung, în vederea prevenirii și combaterii excluziunii sociale. Educatia preșcolara este considerata fundamentala, atât ca element-cheie pentru reducerea dezavantajelor socio-economice, cât și ca un mijloc de facilitare a reconcilierii vietii profesionale cu viata de familie. Eforturile se concentreaza și pe asigurarea unor standarde înalte de calitate în toate școlile, pe combaterea abandonului școlar timpuriu, pe îmbunatatirea accesului la educatie al anumitor grupuri și pe introducerea de masuri de validare a învatarii anterioare. Abordarea excluziunii financiare Abordarea excluziunii financiare este vitala pentru orice strategie împotriva saraciei, iar criza accentueaza și mai mult importanta acestei chestiuni. Pe de o parte, persoanele care se confrunta cu saracia și/sau excluziunea întâmpina difi cultati specifi ce în accesarea serviciilor fi nanciare, cu consecinte negative pentru bugetul lor sau pentru capacitatea lor de a gasi un loc de munca. Refuzul accesului la servicii fi nanciare pe piata principala îi poate face pe oameni sa recurga la produse fi nanciare alternative mai costisitoare și cu un grad mai mare de risc. Pe de alta parte, pentru marea majoritate a populatiei, marketingul inadecvat și accesul inegal la informatii pot duce la supraîndatorare. Unele state membre au politici ample, adeseori incluzând consilierea în caz de îndatorare, în vreme ce altele combat prioritar supraîndatorarea. Microcreditarea – folosirea împrumuturilor mici acordate celor care se confrunta cu saracia, menita sa stimuleze spiritul antreprenorial – este o alternativa în unele tari pentru persoanele care nu pot accesa piata principala de credite. http://www.fsenordest.ro/BIBLIOTECA/PRAO_NE_2010.pdf http://www.ifes.ro/docs/IrinaBadea-MMFPS-DPIS.pdf http://www.stpne.ro/documente/PRAOIS%20final%202009-2011.pdf http://www.agentiaimpreuna.ro/files/publicatii/7-Politici_de_incluziune_RO-p-ro.pdf 1 http://www.upa.ro/documente_as/Raport_CASPIS%20incluziune.pdf 2 Briciu, Cosmin, Strategia de incluziune sociala si masurarea incluziunii sociala: Training in servicii integrate de asistenta sociala, Vol. II. 3 Briciu, Cosmin, Strategia de incluziune sociala si masurarea incluziunii sociala: Training in servicii integrate de asistenta sociala, Vol. II. 4 Raport Comun privind protectia sociala si incluziunea sociala 2009 (http://ec.europa.eu/progress). Yüklə 26,51 Kb. Dostları ilə paylaş:
|