Explicaţii la semne convenţionale

Sizin üçün oyun:

Google Play'də əldə edin


Yüklə 466.89 Kb.
səhifə1/13
tarix25.01.2019
ölçüsü466.89 Kb.
  1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   13

EXPLICAŢII LA SEMNE CONVENŢIONALE


  1. În tabelele de semne convenţionale pentru planuri topografice este stabilit sistemul general de numerotare a semnelor convenţionale. Tabelele cu exemplele combinării semnelor de diferite tipuri sînt prezentate în anexe fără număr de ordine.

  2. Tabelele conţin semne convenţionale obligatorii pentru utilizare pe toate planurile topografice şi semne pentru reprezentarea obiectelor cartografiate conform cerinţelor suplimentare ale organizaţiilor beneficiare de planurile terenurilor (de exemplu semnele terenurilor agricole necesare la ridicări topografice specializate). Restul semnelor suplimentare şi parametrilor unor obiecte (pentru comunicaţii subterane, sisteme de ameliorare etc.) sînt marcate cu asterisc în coloana cu numerotare a semnelor convenţionale.

  3. Tabelele conţin partea grafică cu desenele semnelor convenţionale ale tuturor elementelor topografice şi partea textuală cu definiţia fiecăruia din aceste obiecte şi redarea principalelor particularităţi de reprezentare a lor pe planuri la scări date.

Denumirea obiectelor în partea grafică este indicată împreună cu numerele articolelor de explicaţii (în paranteze pătrate). În partea de text numerele semnelor convenţionale la care se referă textul sînt indicate după numărul de ordine al explicaţiei (în paranteze rotunde).

  1. În caz de necesitate semnele convenţionale sînt prezentate în două variante: pentru reprezentarea elementelor topografice care nu se pot reprezenta la scara planului (la semn – cifra 1) şi pentru reprezentare la scară, atunci cînd dimensiunile obiectelor reduse la scara dată depăşesc dimensiunile semnelor corespunzătoare din atlas (la semn – cifra 2).

Toate exemplele inscripţiilor în textul explicaţiilor sînt însemnate cu cursiv, indiferent de felul reprezentării lor pe planuri. Pentru cele din urmă atlasul prevede modele caracterelor inscripţiilor.

  1. Pentru reprezentarea automatizată a semnelor convenţionale (cu ajutorul mijloacelor computerizate) în compartementele tabelelor, unde aceasta este posibil şi oportun, ordinea cuvintelor în denumirile elementelor topografice este modificată, iar o parte a însemnărilor lor combinate este descompusă. Sînt introduse unele simplificări în desenul semnelor originale, este redată varianta reprezentării hotarelor contururilor cu haşuri (în loc de linie-punct). De asemenea, se prevede reducerea numărului caracterelor inscripţiilor (denumirilor şi explicaţiilor) utilizate la crearea planurilor.

  2. În cazurile cînd semnele convenţionale trebuie arătate pe planuri cu interspaţiu (de exemplu la reproducerea obiectelor megieşe, care nu se juxtapun în teren), valoarea minimă a acestui interspaţiu se stabileşte egală cu 0,3 milimetri.

Semnele pentru reprezentarea obiectelor care nu se pot reprezenta la scara planului trebuie poziţionate, de regulă, perpendicular la latura de sud a cadrului planului. Excepţie fac însemnările edificiilor, construcţiilor şi altor obiecte, ceea ce este indicat în articolele explicaţiilor corespunzătoare. Însemnările date sînt orientate pe plan conform amplasării corespunzătoare a obiectelor în teren.

Pentru a evedenţia semnele obiectelor semnificative se admite trecerea însemnărilor învecinate cu ele printr-o înclinaţie uşoară.



  1. Poziţia obiectului în teren trebuie să corespundă pe plan cu următoarele puncte ale semnului convenţional în afara scării:

  1. pentru semne de formă regulată (cerc, pătrat, triunghi, stea etc.) - centrul semnului;

  2. pentru semne sub formă de plan de perspectivă al obiectului (staţiuni hidrometrice, faruri etc.) – centrul bazei semnului;

  3. pentru semne cu unghiul drept la bază (specii de arbore, borne kilometrice, hidrante etc.) – vîrful unghiului semnului;

  4. pentru semne sub formă de combinaţie a cîtorva figuri (turlă de sondă de petrol şi gaz, capelă, edificii tip turn etc.) – centrul figurii de jos al semnului.

  1. Desenele semnelor în atlas sînt însoţite de cifre care indică dimensiunile lor exprimate în milimetri. În cazul cînd sînt indicate două cifre, prima din ele caracterizează înălţimea semnului, iar a doua – lăţimea. Dacă desenul are numai o cifră, aceasta înseamnă că înălţimea şi lăţimea semnului sînt egale, iar cînd cifra lipseşte, atunci dimensiunile semnului trebuie acceptate după desenul corespunzător din atlas.

  2. Toate dimensiunile semnelor convenţionale sînt date pentru planuri topografice cu o densitate medie a elementelor de conținut. Dimensiunile indicate pot fi micşorate cu o treime la o densitate mare a elementelor de conținut a planului (de exemplu pentru oraşe) sau la completarea contururilor mici. Pe planurile cu o densitate redusă cu scopul măririi expresivităţii obiectelor importante semnele convenţionale pot fi mărite corespunzător.

Pentru o parte din planuri la scară 1:500 şi 1:1000, destinate nu numai pentru utilizarea nemijlocită, precum şi pentru reproducerea ulterioară cu micşorare, dimensiunile semnelor convenţionale reglementate în atlas pot fi mărite în general de 1,5 sau 2 ori.

  1. Distanţele stabilite în atlas între semne convenţionale care reprezintă terenuri cu vegetaţie naturală, terenuri agricole, elemente de sol, mlaştini sau soluri dezvelite, la dimensiunile contururilor lor peste 25 centimetri2 pot fi majorate de 1,5; 2 sau 3 ori.

  2. La configuraţia uniformă a teritoriului pe planurile la scară 1:2000 de unică folosinţă, precum şi pe planurile la scările 1:1000 şi 1:500 se admite, de comun acord cu beneficiarul, substituirea parţială a semnelor convenţionale grafice ale obiectelor cu inscripţii explicative corespunzătoare, care prezintă caracteristica topografică a acestor contururi.

  3. În cazul în care centrele semnelor convenţionale sînt situate pe cadrul planului, ele sînt transpuse atît pe planul dat, cît și pe planul vecin; dacă centrul semnului se poziţionează în apropierea cadrului din interiorul planului, atunci semnul convenţional al obiectului este redat complet, iar linia cadrului – cu întrerupere.

  4. În cazul cînd pentru reprezentarea elementului topografic pe planurile la toate cele patru scări, în atlas este dat un singur semn convenţional (de exemplu al sondelor, pilonilor de antenă, liniilor de mal, alunecărilor de teren, paraginilor, etc.), dimensiunile inscripţiilor explicative se referă la planuri la scări 1:500 şi 1:1000. Dimensiunile inscripţiilor corespunzătoare pentru planurile la scara 1:2000 şi 1:5000 trebuie determinate conform tabelului centralizator cu modele ale caracterelor inscripţiilor, unde indicatorii necesari sînt prevăzuţi pentru ambele grupuri de scară.

  5. În cazurile cînd contururile vegetaţiei, terenurilor agricole, solurilor, exploatărilor la suprafaţă a zăcămintelor, rambleurilor, îngrămădirilor de pietre, alunecărilor de teren, elementelor de sol sînt reprezentate cu linie întreruptă reprezentarea hotarelor trebuie să asigure redarea tuturor unghiurilor, cotiturilor şi frînturilor. Dacă suprafaţa contururilor este mai mică decît cea reglementată de prezentul atlas, atunci pentru a distinge contururi de orientare sau de semnificaţie economică sporită se admite îndesirea semnelor cu o treime comparativ cu dimensiunile din atlas.

  6. Linie întreruptă nu se aplică pentru delimitarea conturului pe plan în caz dacă el coincide cu hotarele administrative, obiecte liniare, atît naturale (perdele forestiere, linii de mal, etc.) cît şi artificiale terestre (drumuri, împrejmuiri, conducte, etc.), precum şi la trecerea conturului de-a lungul lor la distanţa mai puţin de 1 milimetru la scara planului.

Însemnările obiectelor liniare aeriene şi subterane nu se consideră hotarele contururilor.

  1. Pe planuri topografice se admite îmbinarea pe un contur a semnelor convenţionale ale vegetaţiei, elementelor de sol – nu mai mult de trei, în caz cînd ele sînt de aceeaşi culoare, şi nu mai mult de patru, cînd semnele se disting după culoare.

  2. Caracteristicile numerice ale elementelor topografice se dispun pe plan conform reprezentării din atlas la semnele convenţionale corespunzătoare. La insuficienţă de spațiu se admite o deplasare oarecare a inscripțiilor.

  3. La însemnările unor elemente topografice sînt date numerele lor, care sînt obligatorii pentru semnele de frontieră şi pilonii de orientare ai hotarelor administrative, şi facultative (după cerinţe suplimentare) pentru punctele fixate ale reţelelor de ridicare şi a unor obiecte cu destinaţie de prospecţiune şi de comunicaţie.

  4. Originalele planurilor topografice sînt întocmite ţinîndu-se cont de editarea lor ulterioară sau multiplicarea operativă nemijlocită. Editarea planurilor poate fi unicoloră – de bază, şi multicoloră, aplicată îndeosebi la reproducerea planurilor la scara 1:5000.

La editarea multicoloră reţeaua hidrografică se reprezintă cu culoarea albastră şi intersecţiile liniilor de coordonate – culoarea verde, relieful – culoarea maro, spaţiile de apă – albastru deschis, restul elementelor de conținut al planului – culoarea negru. În unele cazuri, conform cerinţelor suplimentare, pentru reprezentarea vegetaţiei arbust-arborescente se utilizează culoarea verde, iar pentru străzi şi suprafețe cu îmbrăcăminte bituminoasă – roz s-au rețea punctiformă de culoare maro.

  1. La pregătirea planurilor topografice către reproducere prin orice metodă din originalele, care au fost create pentru necesităţile ramurii concrete a economiei naţionale (adică au destinaţie specializată), în prealabil se reproduce numărul de copii determinat de beneficiar, după aceea perfectarea de mai departe se execută în modul stabilit cu aplicarea semnelor convenţionale de bază pentru planuri topografice.


Dostları ilə paylaş:
  1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   13
Orklarla döyüş:

Google Play'də əldə edin


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə