În decursul timpului predica a fost mutatã la priceasnã, dupã împãrtãsirea preotului, sau chiar la sfârsitul Liturghiei. Aceastã mutare s-a fãcut pe fondul scãderii evlaviei si a râvnei credinciosilor, din motive care nu numai cã nu tin de logica internã a Sfintei Liturghii ci uneori chiar o contrazic. Se încerca astfel retinerea cât mai mult la slujbã a credinciosilor, stiut fiind faptul cã, încã din vremea Sfântului Ioan Gurã de Aur, unii dintre acestia plecau dupã ascultarea predicii. Pe de altã parte se cãuta a-i ajuta pe cei care ajungeau mai târziu la slujbã sã nu piardã predica.
