F4045-01-03-Act1-Pagina curenta

6.2 Protecţia socială şi ajutoarele pentru utilităţi

Rolul principal în protecţia socialã a populaţiei revine Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei care asigurã asistenţa socialã prin acordarea de ajutoare pentru încãlzirea locuinţei familiilor şi persoanelor singure cu venituri reduse, în scopul degrevãrii bugetelor de familie de efortul plãţii cheltuielilor crescute, de întreţinere a locuinţei.

Conform OUG nr.57/2006 pentru modificarea OUG nr. 5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încãlzirea locuinţei, precum şi a unor facilitãţi populaţiei pentru plata energiei termice, s-a impus adoptarea unor mãsuri prin instituirea, începand cu sezonul rece 1 noiembrie 2006 - 31 martie 2007, a unui nou sistem de acordare a ajutoarelor pentru încãlzirea locuinţei, mult mai flexibil şi cu impact direct asupra familiilor defavorizate.
Agenţii economici şi serviciile publice producători şi/sau distribuitori de energie termică în sistem centralizat (furnizori de energie termică) stabilesc pe bază de contract, împreună cu asociaţiile de proprietari/chiriaşi sau cu persoane fizice (titulari de contract de furnizare a energiei termice), modul de facturare şi de plată a contravalorii energiei termice consumate, după cum urmează:

• 
  facturarea şi plata în tranşe lunare egale pe perioada unui an calendaristic, pe baza cantităţilor medii lunare de energie termică consumată efectiv în anul calendaristic anterior;
  
• 
  facturarea şi plata în tranşe lunare egale, stabilite diferenţiat în perioada sezonului rece şi în restul anului, pe perioada unui an calendaristic, pe baza cantităţilor medii lunare de energie termică consumată efectiv în perioadele corespunzătoare ale anului calendaristic anterior;
  
• 
  facturarea şi plata lunară pe baza consumului efectiv.
  

Astfel, familiile si persoanele singure cu venituri reduse, care utilizeazã pentru încãlzirea locuinţei energie termicã furnizatã în sistem centralizat, beneficiazã de ajutor lunar pentru încãlzirea locuinţei prin compensarea procentualã a valorii efective a facturii la energie termicã.

 În funcţie de veniturile medii nete lunare pe membru de familie, compensarea prevazutã se acordã dupã cum urmeazã:

• 
  în proporţie de 90% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situeaza pânã la 125 lei;
  
• 
  în proporţie de 80% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situeazã între 125 lei şi 170 lei;
  
• 
  în proporţie de 70% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situeazã între 170 lei şi 210 lei;
  
• 
  în proporţie de 60% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situeazã între 210 lei şi 250 lei;
  
• 
  în proporţie de 50% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situeazã între 250 lei şi 290 lei;
  
• 
  în proporţie de 40% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situeazã între 290 lei şi 345 lei;
  
• 
  în proporţie de 30% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situeazã între 345 lei şi 390 lei;
  
• 
  în proporţie de 20% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situeazã între 390 lei şi 440 lei;
  
• 
  în proporţie de 10% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situeazã între 440 lei şi 500 lei.
  

Persoanele singure ale cãror venituri se situeazã în limitele prevãzute, beneficiazã de o compensare mai mare cu 10% fata de proporţiile stabilite pentru familie.

Fondurile necesare plăţii ajutorului pentru încălzirea locuinţei prevăzut mai sus se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale şi Familiei.

Compensarea se acordã pe o perioadã de 5 luni în situaţia în care beneficiarii au optat pentru facturarea şi plata în tranşe lunare egale, stabilite diferenţiat în perioada sezonului rece şi în restul anului, pe perioada unui an calendaristic, pe baza cantităţilor medii lunare de energie termică consumată efectiv în perioadele corespunzătoare ale anului calendaristic anterior;

În vederea stabilirii ajutorului lunar pentru încãlzirea locuinţei în condiţii de echitate se instituie zone de temperaturã. Judeţul Prahova este localizat în zona temperată (cf. O.U.nr. 57/2006).
Consumul lunar maxim, stabilit pe tipuri de apartamente pentru zona temperată, (cf. O.U.nr. 57/2006) sunt prezentate în tabelul urmãtor:

Tipul apartamentului	Consum maxim lunar (Gcal)
1 camera	0,91
2 camere	1,36
3 camere	1,76
4 camere	2,45

CAPITOLUL 7. PIAŢA DE ENERGIE ELECTRICĂ ŞI TERMICĂ

7.1 Contextul sectorial

Prioritatea acordată cogenerării este importantă în contextul creşterii competiţiei pe piaţa de energie şi rezidǎ din avantajele sale principale, desprinse din experienţa acumulată până în prezent:

• 
  Economie de combustibil primar; producerea combinată a energiei electrice şi termice în instalaţia de cogenerare este considerabil mai eficientă decât producerea aceloraşi cantităţi de energie electrică şi termicǎ separat în centrale electrice şi centrale termice clasice.
  
• 
  Reducerea poluǎrii atmosferice; eficienţa ridicată a utilizării combustibilului are un impact pozitiv asupra mediului, emisiile de gaze de ardere fiind mai reduse decât în cazul oricărei alte metode de producere a energiei. De aceea extinderea cogenerării poate fi un instrument de bază în îndeplinirea programelor de reducere a poluării şi mai ales a emisiilor atmosferice de bioxid de carbon – pentru care, conform Protocolului de la Kyoto, România şi-a asumat un obiectiv de reducere cu 8% până în anul 2012 faţǎ de nivelul anului 1989.
  

Astfel, promovarea/extinderea sistemelor de cogenerare răspunde necesităţilor generale privind creşterea eficienţei energetice şi protecţia mediului inconjurator.

Pentru promovarea dezvoltarii unui sistem de cogenerare, trebuie avute in vedere urmatoarele:

• 
  Distribuţie corespunzǎtoare a costurilor pentru o conformare la cerinţele pieţei de energie electricǎ şi termicǎ;
  
• 
  Alegerea combustibilului şi instituirea taxelor pentru mediul inconjurator intr-un mod în care să sprijine cogenerarea urbană
  
• 
  Introducerea unor reguli obiective si transparente pentru dezvoltarea de noi centrale de cogenerare şi conectarea lor la reţelele de transport şi distribuţie.
  

Efectele cogenerării sunt cunoscute în ţara noastră, sistemul energetic naţional incluzând un număr important de centrale de cogenerare cu turbine cu abur de puteri mari. În România, aproximativ 40 % din energia electrică este produsă în centrale de cogenerare.

Starea actualǎ a sectorului energetic se caracterizeazǎ prin:

• 
  eficienţǎ redusă în utilizarea surselor de energie,
  
• 
  grad înalt de uzurǎ a instalaţiilor şi echipamentelor, fapt ce conduce la pierderi deosebit de mari şi nejustificate, suportate în final de către consumatori
  
• 
  randamente tehnico-economice scǎzute
  
• 
  costuri mari de exploatare şi întreţinere
  
• 
  impact negativ asupra mediului
  

Adaptarea la legislaţia europeană privind protecţia mediului (Directiva UE 93/76 – privind limitarea emisiilor poluante prin creşterea eficienţei energetice), obligǎ ţara noastră să adopte unele măsuri de restructurare a sectorului energetic, în vederea creşterii eficienţei utilizării energiei electrice şi limitǎrii emisiilor poluante.

Aceste mǎsuri se pot concretiza fie prin aducerea instalaţiilor energetice la nivelul tehnologic actual pe plan mondial prin lucrǎri de retehnologizare, reabilitare şi/sau modernizare, fie prin realizarea unor capacităţi noi atât în sectoarele de producţie, cât şi în cele de transport şi distribuţie.
Piaţa energiei electrice din România va evolua spre o piaţa deschisă transnaţională şi integrată cu piaţa energetică a Uniunii Europene.
Piaţa energiei termice va rămâne intrinsec o piaţa locală ce va evolua în sensul demonopolizării locale.
Formarea/Consolidarea pieţelor de energie electrică şi termică se va realiza funcţie de continuarea procesului de restructurare şi privatizare a companiilor de producere şi distribuţie din sector.
Actuala politică energeticǎ este marcată de dezvoltarea sectorului energetic orientat spre economia de piaţă. În perioada ultimilor ani sectorul energiei electrice şi termice din România s-a restructurat profund, obiectivele principale ale acestei restructurări fiind:

• 
  creşterea eficienţei,
  
• 
  reducerea costurilor,
  
• 
  atragerea de investiţii private,
  
• 
  utilizarea eficientă a resurselor naţionale disponibile.