Facultatea de Ştiinţe Politice Relatii Internationale si studii Europene
Yüklə 45,81 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Tipologia Grupurilor de Interese si Perspectiva Europeana
- II. Influenta Grupurilor de Interese
- Identificarea influentei grupurilor de interes
- Gradul de conflict
- Conditiile structurale ale influentei
- Tipul de influenta
- Influenta la nivelul UE
- Studii de caz – influenta grupurilor de interese la nivelul UE Cazul ERIKA
|
SNSPA Facultatea de Ştiinţe Politice Relatii Internationale si studii Europene Grupa 1
Politicile Uniunii Europene Analiza tipologiei grupurilor de interese la nivelul UE și oferiți exemple specifice diverselor politici ale UE. Catalina Baciu – Tipologia grupurilor de interese si perspectiva Europeana Mihaela Dragana – Influenta grupurilor de interese, Cazul Erika
Procesul decisional al Uniunii Europene este unul complex, politicile implementate de aceasta institutie supranationala trebuie analizate din doua perspective in vederea unei eficiente maxime: in prima instanta din prisma interesului national iar in a cea de-a doua, din prisma interesului Uniunii Europene si a procesului de europenizare si integrare. In vederea acuratetei realizarii politicilor UE, grupurile de interese detin un rol essential in modelarea si influentarea acestora. Acestea pot fi definite asemenea unor „entitati responsabile de reprezentarea sectiunilor private din societate, nonguvernamentale, formale sau informale in vederea influentarii procesului politic, politicile publice. Au un caracter voluntar si transparent” (Grossman, PE, no 7, pg 5) Grupurile de interes au fost acceptate initial, in mod formal, de catre cultura anglo-saxona prin institutionalizarea acestui concept, alaturi de literatura de specialitate care a avut un impact asupra perceptiei initiale despre grupurile de interese. In functie de interesul si industia in care grupul de interes isi desfasoara activitatea, puteam observa o diversitate in randul acestora. Plecand de la marile firme de lobby, sindicatele si patronatele repezentate la nivelul Uniunii Europene, marile corporatii si terminand cu cele guvernamentale, rolul grupurilor depinde de segmentul reprezentat: social, corporatist, de bussines, asociatii, existand chair coalitii ale grupurilor. Categorii de grupuri: Ecomomice – asociatiile producatorilor, Grupuri de interes privat sau public. Gruparile de interese nu se refera in mod strict la o entitate din punct de vedere fizic, statul fiind un exemplu elocvent, in acelasi timp unul dintre „grupurile” de interese cu influenta semnificativa. In urma adoptarii Actului Unic European fenomentul grupurilor de interese – lobby a cunoscut o crestere semnificativa din punctul de vedere al puterii de influenta.’’ O noua tendinta in urma acestei sustineri este creearea unor coalitii transversale, pe mai multe nivele. In urma transferului de putere dinspre guvernele nationale catre institutiile Uniunii Europene, actorii politici vor transfera comunitatilor practicile politice, specificul aliantelor si expectativele politice. (Grossman, PE, no 7, pg 9) O consecinata a transferului de putere si interese este aceea a aparitiei unei reprezentari tarnsnationale de interese care vor avea efect asupra procesului decizional si in special asupra manierei de consituire a aliantelor si coalitiilor de interese. Grupurile de interese pot fi analizate deasemenea privind spre rolul lor in procesul de integrare europeana, progres economic si al influentei asupra aplicabilitatii ideologiilor politice europene. (Sauruger, PE, no 7, pg 6) Ideea conforma careia grupurile de interese influenteaza procesul democratic si integrarea europeana este sustinuta de numeroase teorii si abordari, printre care neofunctionalismul (procesul de integrare este acceptat ca unul inevitabil, influenta statala se reduce) si interguvernamentalismul neoliberal (importanta guvernelor nationale se diminueaza, economia – actorii economici- tinde sa stopeze interventia statului). „Grupurile de intesers, facand lobby creeaza un ansablu legislativ, alaturi de litigiile rezultante.” In contradictie cu abordarile precedente, conform carora grupurile de interese au un rol important si indispensabil in procesul integrarii europene, Andrew Moravcsik „contesta ideea influentei grupurilor asupara deciziilor comunitare” (Brossman, Pe, no7, pg 10). In acceptiunea acestuia, singurele organe responsabile de integrare sunt guvernele nationale. Grupurile pot exercita presiuni asupra guvernelor nationale, insa nu pot interveni in procesul interguvernamental de integrare si cooperare. Euro-pluralismul (Brossman, Pe, no 7, Philippe Schmiter) definit ca un mod reprezentativ comunitar –comun de reprezentare a intereselor, introduce diversitate din punct de vedere al nivelelor de reprezentare a intereselor, grupurile politice putand fi analizate si din prisma actiunilor colective sociale. Guvernanta la nivele multiple este axata pe regiunile Uniunii Europene, insa poate conduce din cauza discrepantelor, la dezechilibru si redistribuirea puterii. Un alt factor al acestei consecinte sunt factorii de schimbare: „globalizare, reformele statului, procesul de europenizare, etc”. Actiunea grupurilor de interese este aceea de a influenta, deci de a pune presiune pentru ca anumite proceduri, legi, etc sa fie ratificate in functie de interesul sustinut si rezultatul scontat. Exista insa si posibiliatea ca un grup de interes, reprezentat la nivel european, sa aiba rolul de control politic, adeseori in favoarea statului. „Gradul de autonomie al fiecarui actor politic depinde de stadiul in care procesul de europenizare se afla, deasemenea de loialitatea sau tardarea partenerilor”. Din punctul de vedere al procesului de europenizare si al rolului grupurilor, extista patru modele de actiune colective (Grossman, PE, no7. pg45): Internalizarea uitilizata la nivelul national, reprezentand o dezvoltare a mobilitatii locale sau nationale pe langa antujajele europene, urmata de metoda externalizarii care este des corelata cu activitatea din domeniul economic al grupurilor de interes, presiunea exercitandu-se direct asupra instritutiilor UE din Bruxelles. Supranationalizarea reprezinta procesul de institutionalizare a legaturilor intre grupurile de interes nationale, poate rezulta in urma acestui proces: federatiile nationale, putem lua drept exemplu marile firme, corporatii. Pentru a evidentia cel de-al patru lea model, al transnationalizarii, vom face referire la cazul Marii Britanii, luand in consideratie domeniul economic. Tendinta de externalizare si lobby este una frecventa in aceasta tara a Uniunii Europene, inca din 1979 aceasta a cunoscut reforme financiare care vizau transparenta prcesului bancar alaturi de introducerea bancilor de investitie straina, pe piata. Aceste demersuri au condus la preluarea bancilor britanice de investitie de catre cele americane, independent de o institutie supranationala. II. Influenta Grupurilor de Interese Un factor important pentru abilitatea grupurilor de interese de a contribui la infaptuirea democratica a deciziilor este echilibrul dintre aportul lor si autonomia politica a factorilor de decizie. Grupurile de interes ajuta la organizarea si la agregarea intereselor si astfel le ofera sistemelor politice importanta si un caracter reprezentativ. Schmitter considera ca influenta grupurilor de interes este un element ce ajuta la depasirea deficitului democratic al UE. Insa grupurile de interes nu respecta o caracteristica principala si anume nu sunt alese de cetateni. Puterea trebuie sa fie delegata. Grupurile reprezinta interesele specifice ale membrilor sai, fie publice sau in interes de afaceri. Exista diferite abordari cu privire la rolul grupurilor de interese in democratie si la potentialul acestora de a o imbunatatii. Conceptul de democratie asociativa propune un transfer a cat mai multor functii posibile a guvernelor catre organizatiile voluntare, cu conditia ca acestea sa fie reglementate intr-un mod democratic. Teoria democratiei deliberative sustine ca o decizie democrativa reiese din dezbaterile dintre cei ce sunt afectati de respectiva decizie sau problema. Aceste idei normative a democratiei asociative si deliberative sunt completate de modelul relatiilor dintre stat – grupuri de interese, relatie in care grupurile de interese au un impact puternic in infaptuirea deciziilor. In relatia stat – grupuri de interes avem doua concepte: pluralism (statul este actorul decisiv in relatia data – acesta ofera un cadru de schimb, ca mai apoi sa selecteze acele interese pe care doreste sa le preia) si neocorporatism (statul selecteaza grupurile de interes ale caror sarcini sun delegate). Comisia Europeana in 2001, intr-un capitol din White Paper on European Governance (Hartia Alba despre Guvernanta Europeana) confera grupurilor de inters un rol consultativ, decizia final apartinand Comisiei. Criticii insa spun ca aceste grupuri de interes sunt mult prea influente in procesul de infaptuire a deciziilor si constituie astfel un pericol pentru o guvernare democratica. La nivelul European, Greven afirma ca problema principala in inlocuirea guvernului traditional reprezentativ cu reprezentarea prin grupurile de interes, consta in faptul ca guvernarea nu va mai fi responsabila si transparenta, iar reprezentarea va deveni inegala deoarece permite ca cetatenii mai putin organizati si cu mai putine resurse sa nu fie reprezentati. Eschenburg si Greven sustin ca sistemul politic poate fi influentat de catre grupurile de interes mult mai mult decat viceversa. Pentru a rezolva aceasta problema s-a recurs la instituirea unor mecanisme institutionale variate pentru registrele grupurilor de interes, suportul public pentru ONG-uri, etc. La nivelul european nu exista o evidenta empirica pentru a vedea cat de mult isi exercita grupurile de interes influenta si ce fel de influenta au. Cercetatorii au atribuit conceptului de influenta a grupurilor de interes intelesul de acces la informatii. Asadar se axeaza pe masurarea accesului la informatii ca o conditie obligatorie pentru ca reprezentantii interesului privat sa obtina influenta. Accesul la informatii nu poate fi decat un indicator al exercitarii influentei, neputand fi folosit pentru a investiga daca influenta a fost cu adevarat exercitata. Chiar daca grupurile de interes se bucura de un acces important la factorii de decizie, este posibil ca ele sa fie un status doar de distribuitori ai informatiilor, fara a se tine cont de interesele lor in infaptuirea deciziei. De asemenea si lipsa de influenta poate si interpretata ca un indicator. Identificarea influentei grupurilor de interes Pentru a vedea care este influenta exercitata de catre grupurile de interes trebuie mai intai sa definim influenta. O definitie de baza a influentei este obtinerea completa a intereselor urmarite de catre grupurile de interes – rezultatele finale. Steven Schier defineste influenta „ ca abilitatea unui grup de a produce rezultatul dorit in timpul guvernari, chiar daca pentru a ajunge la acel rezultat s-a recurs la o schimbare sau nu”. Astfel influenta unui grup de interes se reflecta in rezultatele politice. Actorii activitatii de lobby considera insa ca activitatea in sine duce la influenta. Rezultatele nu sunt de fiecare data reprezentative activitatii de lobby in sine. Exista situatii in care rezultatele reflecta intr-adevar o schimbare fata de pozitia initiala a factorilor de decizie, insa grupurile de interes si activitatea lor nu sunt neaparat principalele forte ce au dus la aceasta modificare (activitatile altor actori sau circumstantele procesului de negociere pot sa fie mai decisive). Pentru a verifica influenta grupurilor de interes trebuie sa tinem cont de anumite variabile, cum ar fi dezvoltarile politice care au loc in timpul procesului de negociere. Actorii politici isi pot urmari propriile intentii si pot tine cont de presiunile institutionale. Grupurile de interese fie sustin aceste intentii, fie nu reusesc. Prin urmare definitia influentei ar trebui sa tina cont si de dezvoltarile procedurale, nu numai de intentiile initiale si de rezultate. Definita ca influenta este si situatia in care un actor este convins sa urmareasca un anumit curs pentru o situatie, pe care initial nu vroia sa il urmeze. Pentru a determina gradul de influenta trebuie sa tinem cont de trei indicatori: gradul de conflict intre actorii privati si factorii de decizie, conditiile structurale ale influentei si tipul de influenta exercitata.
Gradul la care grupurile de interes formeaza o coalitie de advocacy cu alte organizatii ce au aceleasi interese sau gradul la care grupurile de interes trebuie sa se lupte pentru interesele lor impotriva unui numar mai mare de interese opuse lor, ce detin probabilitatea de a influenta puterea de opinie si de a modifica un act legislativ. Bauer a analizat rolul presiunilor externe asupra membrilor congresului SUA in domeniul politicilor afacerilor externe. Concluzia cercetarii a fost fie ca grupurile de interes nu au exercitat o influenta in domeniul vizat, fie ca influenta exercitata nu putea fi deosebita de noroc sau de opinia prestabilita a politicienilor . Acesta argumenteaza ca grupurile de interes au devenit mai mult un „birou de servicii” pentru membrii congresului, decat o problema activa. Acest studiu a aratat o slabiciune in structura si functionarea grupurilor de interes, favorizand o tendinta a acestora de suport pentru politicieni ce deja sustineau punctul lor de vedere decat opozitie. Exercitarea influentei grupurilor poate fi considerata si in situatia in care factorii de decizie isi urmaresc propriul interes ce rezulta a fi favorabil cu interesul grupurilor de presiune. Argumentele grupurilor de interes sunt astfel acceptate si in acest caz se ajunge la un consens, iar grupurile de interes isi pot modela decizia. Influenta poate fi exercitata si atunci cand factorii de decizie sunt dezinteresati de rezultatul politic, fie pentru ca vor fi satisfacuti prin numai daca se va ajunge la un astfel de rezultat, sau pentru ca au deja o preferinta pentru rezultatul politic insa nu ii intereseaza problema particulara a exercitarii influentei grupului de interes. In acest caz gradul de conflic este scazut. Poate exista insa si un interes puternic al factorilor de decizie, fapt ce ingreuneaza exercitarea influentei grupurilor de interes. Influenta in acest caz poate sa nu aiba loc, sau sa fie dependenta de conditiile structurale ale influentei. O optiune pentru a exercita influenta este data de potentialul de putere pe care agenda grupului de interes il are. Exercitarea influentei poate fi si in situatia in care grupul de interes reuseste sa influenteze pozitia si agenda politica inainte ca sa avem de-a face cu un conflict propriu zis, deoarece gradul de conflict este determinat chiar de la inceput.
Acestea au un rol decisiv in gradul de influenta exercitat de grupurile de interes. Sistemului politic al UE i s-a reprosat existenta unui deficit democratic – in special lipsa responsabilitatii, a transparentei deciziilor si a oportunitatii participative. Vazuta prin perspectiva intereselor grupurilor de interes, actorii guvernamentali sunt singurii actori capabili de a lua decizii cu un caracter obligatoriu din punct de vedere legal, prin urmare acestia sunt responsabili – insa domeniul de acordare a influentei depinde de procedura de infaptuire a deciziilor. Institutia cheie in procesul de infaptuire a politicilor, CE, nu este aleasa, prin urmare nu depinde de interesele alegatorilor. Intr-un proces de infaptuirea a deciziilor non-transparent sau intr-un proces in care interesele „alegatorilor” nu trebuie luate in considerate, grupurilor de interes le lipseste o pozitie puternica de negociere. Tipul de influenta Cel mai puternic potential de conflict apare atunci cand grupurile de interes doresc schimbarea unui act legislativ de baza („influenta directionala”). Modificarea continutului de baza a actului legislativ reprezinta o influenta semnificativa discutabila si constituie un tip de interes ce poate fi considera problematic intr-o democratie. Influenta tehnica – atunci cand grupurile de interes doresc modificarea anumitor detalii a unui act legislativ, detalii ce nu contravin interesului oricarei alte parti interesate si nu modifica continutul de baza al legislatiei, astfel nu intra in contradictie cu interesele politice alte factorilor de decizie. Grupurile de interes invoca in acest caz schimbari minore a factorilor de decizie, schimbari ce nu schimba rezultatul politic. Influenta in stabilirea agendei - grupurile de inters pot influenta intrarea unei probleme in agenda politica. In acest caz se poate vorbi de o influenta a activitatii de lobby, precum si in cazul in care nu avem un conflict clar definit, fie pentru ca interesul grupurilor este acelasi cu cel politic, sau atunci cand schimbarile sunt de natura tehnica. In aceste cazuri conditiile structurale cu privire la transparenta procesului de infaptuirea a deciziilor nu au importanta. In cazul unei influente tehnice este bine sa avem o transparenta a structurii factorilor de decizie deoarece acestia vor fi considerati responsabili. Influenta poate exista fie daca avem un grad de conflic redus sau puternic. O probabilitate redusa a exercitarii influentei apare in situatia influentei directionale, fie avand un grad redus de influenta, fie ca procedurile sunt transparente sau nu. Cel mai important caz de exercitare a influentei a grupurilor de interese, avand un caracter democratic in procesul de infaptuire a deciziilor este acela in care grupurile reuseste sa modifice interesul politic de baza al factorilor de decizie, atunci cand reusesc sa-si exercite o influenta directionala.
O caracterisitca importanta a sistemului european este fragmentarea institutiilor, oferind astfel multiple cai de influenta a deciziilor prin intermediul: Comisie Europene (CE), Consiliului si Parlamentului European(PE). CE este prima institutie vizata de aceste grupuri de interese din cauza caracterului legislativ detinut de aceasta. Consiliul poate fi influentat in trei moduri: prin presiuni indirecte asupra delegatiilor nationale la Bruxelles, prin influentarea gazdelor grupurilor de experti sau prin influenta directa a guvernelor nationale. In PE grupurile de presiune pot influenta prin proceducare de codecizie sau in gestionarea bugetului. Deseori „grupurile cheie” ce sustin a reprezenta cetatenii se dovedesc a fi finantate de agentiile de consultanta a corporatiilor cu interese bine stabilite. Astfel apar anumite riscuri produse de lobocratie: accesul privilegiat, usile rotative sau metodele suspecte. Accesul privilegiat se refera in general la firmele mari sau la asociatiile de angajati reprezentate in grupurile de experti. Persoanele de contact si informatiile din interior sunt ingrediente vitale pentru o activitate de lobby eficienta. Intensitatea lor creste o data cu viteza usilor rotative intre institutiile Europene si grupurile de interese. Metodele suspecte se refera la agenda grupurilor de interese ce este deseori privata, ascunsa, si actorii de lobby sustin ca reprezinta organizatii nonprofit sau experti independenti. Studii de caz – influenta grupurilor de interese la nivelul UE Cazul ERIKA
OCIMF vizeaza doua propuneri: eliminarea treptata, insa rapida a tancurilor petroliere cu un singur corp (rezulta un potential deficit al navelor de inchiriat) si stabilirea planificarii unui fond European compensatoriu complementar celui american, deja existent (generarea unor costuri suplimentare industriei de petrol). In acest caz influenta este evaluata sub conditia unui grad ridicat de conflict intre actorii privati si actorii publici, si interesele ce ating intentiile politice de baza a factorilor de decizie. Gradul de conflict: - ridicat. Accidetul ERIKA a generat o problema importanta pentru responsabilul DG TREN a Comisiei Europene, deoarece acesta promova transportul pe mare din cauza ultilizarii excesive a transportului feroviar, aerian si rutier (Comisia Comunitatilor Europene 2001). DG TREN tocmai lansase un White Paper in care anunta aceasta promovare. Accidentul ERIKA va influenta negativ eforturile de promovare, si prin urmare, a necesitat luarea unei pozitii ferme si rapide privind poluarea maritima si a unor masuri imediate. Accidentul a dus la crearea unei vointe politice puternice la nivelul institutiilor europene prin proiectarea unui cadru legislativ asigurand securitatea maritima. Cel mai afectat membru OCIMF – TotalFinaElf, detinatorul tancului petrolier, a incercat sa modeleze opinia publica, cat si a guvernului francez prin curatarea plajelor si prin dialogul cu autoritatile publice si membrii parlamentului. Cu toate acestea o campanie ce promova interesul publicului a avut rezultate mai bune si a dat un caracter politic problemei. Un obstacol la nivelul UE era acela ca directorul DG TREN era francez, siin cele din urma a cedat presiunilor guvernului Francez si a sustinut o legislatie care sa asigure siguranta transportului maritim. In continuarea procesului, din cauza evolutiilor politice in cazul mentionat si a aparitiei unei probleme cu prioritate politica ridicata, atat in Comisia Europeana, cat si in Parlament, oportunitatile pentru exercitarea influentei si informatiei sau schimbat din cauza modificarilor intereselor institutiilor. Conflictul ce celelalte grupuri de interes era totusi scazut. Organizatiile pentru protejarea mediului, in mare datorita pozitiei favorabile a Comisiei, nu a dorit sa se implice. Constructorii de nave, ce aveau un interes economic in obligatia de a face navele mai sigure, datorita necesitatii de a construi, nu s-au implicat pentru nu a ofensa clientii lor. Interesul ce ar trebui analizat din punctul de vedere al stabilirii agendei, este cel al mediului inconjurator. Interesele lor erau promovate puternic atat de Comisia Europeana, cat si de Guvernul Francez. Totusi, grupurile de inters ale mediului inconjurator, la nivel national,s-au folosit de aceasta problema pentru a promova campanii puternice impotriva transportului maritim al petrolului si pentru un transport maritim mai sigur, dar fara a fi coordonate la nivelul UE. Din potriva, la nivel european, organizatiile nu s-au implicat in aceasta problema, fiind multumite de pozitia luata de CE.
La scurt timp dupa accident, s-a realizat un dosar in cadrul DG TREN (Ianurie 2000) si dupa o intalnire de consultanta tarzie cu reprezentantii industriali, au fost alocate 2 saptamani pentru comentarii. Acest timp acordat pentru consultanta a fost extrem de scurt, ceea ce a determinat OCIMF sa se concentreze pe activitatea de lobby in Parlamentul European – insa interese specifice ale membrilor PE s-au dovedid a fi obstacole destul de mari. Intr-un final asa numitul Pachet Erika I a fost introdus, si la scurt timp dupa Pachetul Erika II. Acestea aveau scopul de a creste securitatea maritima prin masuri variate subliniate in sase propuneri. Tipul de interes Prima propunere dorea eliminarea treptata a unui singur corp petrolier; reprezentantii industriei s-au trezit confruntandu-se cu o dilema financiara prin propunerea Comisiei de a elimina treptat toate tancurile petroliere cu un singur corp pana in 2015, acceptata de OCIMF. Desi aceasta decizie era logica din punct de vedere politic ( Erika era un tanc cu un singur corp, si asta a fost vazuta precum o posibila cauza a cantitati de petrol scrusa in mare), industria tancurilor considera ca fiind imposibil sa cresti suficient numarul de tancuri cu corpuri duble intr-un timp atat de scurt, si sa continue transportul de petrol intre timp. O alta propunere controversata privea planul pentru „Fonduri Pentru Compansarea Daunelor Poluarii cu Petrol in Apele Europene” (COPE). Inca o problema de natura economica. Comisia vizeaza cresterea cantitatii resurselor a fondului si stabilirea unui fond European, aditional celui international, existent deja. Industria petroliera a sustinut ca, in timp ce nevoia de fonduri era incontestabila, proprietarii navelor trebuie sa fie trasi la raspundere de asemenea si ar trebuie sa plateasca o parte din fonduri. Atat industria petroliera cat si proprietarii de nave doreau sa schimbe reglementarea la nivelul international, pentru a asigura un regim international comun. In procesul de infaptuirea a politicilor, PE, in special, a cautat sa fie un exemplu in exercitarea puterii si sa emita un avertisment catre industria chimica, pe care o considera ca periculoasa in trasportarea maritima a bunurilor, precum industria petrolului. Astfel PE a extins directiva in amendamentele sale, in arii ce nu erau dorite nici de industria petroliera, nici de grupurile de interes pentru protejarea mediului inconjurator. Aceasta problema speciala nu a trecut de Consiliu si de cea de-a doua audiere Parlamentara. Interesele grupului se puteau rezuma doar la limitarea daunelor. In acest caz, OCIMF este de multumita cu directia de ansamblu a Comisiei privind masurile de reglementare cu scopul de a realiza o legislatie mai favorabila cu detalii specifice. Directivele urmau sa apara, asadar scopul era de a le transfera la nivel international pentru a se asigura ca si concurenta va trebui sa suporte costurile. Rezultatul politic si Concluzia In cele din urma, decizia Comisiei cu privire la raspunderea si proprietarilor de nave a fost in favoarea argumentelor aduse de OCIMF, si intregul proces legislativ din cadrul Comisiei a fost oprit pentru a astepta o decizie internationala – asa cum OCIMF si ale grupuri de interes au propus. Stabilirea unui fond European a fost eliminata, insa fondul international s-a marit. In ce priveste eliminarea tancurilor cu un singur corp, Parlamentul a acceptat ca decizia sa apartina Organizatiei Maritime Internationale. Aceasta a dus la o reglementare internationala ce a fost adoptata la nivel european prin pachetul Erika I. Prin cele analizate mai sus putem spune ca OCIMF a exercitat o influenta in infaptuirea politicilor. Totusi aceasta influenta a fost una la nivel tehnic. Sistemul UE, prin lipsa unui echilibru riguros democrativ, inca poate fi vazut ca relativ imun la presiunile externe. Oficialii institutiilor pot alege pe cine sa asculte, pastrand astfel puterea decizionala. Intr-un sistem mai democratic, cu o dependenta a voturilor a actorilor guvernamentali, activitatea de lobby se astepata a fi mai puternica. Bibilografie:
Yüklə 45,81 Kb. Dostları ilə paylaş:
|