Facultatea drept

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA DREPT

REGULAMENT
privind elaborarea tezelor de licenţă la ciclul I „licenţă”

(metoda de elaborare, reguli de oformare, procedura de susţinere)

Aprobat la şedinţa Consiliului Profesoral № 2 din 27.10.2008

Preşedinte Consiliul Profesoral Vitalie GAMURARI

doctor în drept,

conferenţiar universitar
Secretar Consiliul Profesoral Valeriu BAEŞU

master în drept

INTRODUCERE

Procesul de elaborare şi susţinere a tezei de licenţă reprezintă o formă a activităţii de cercetare individuală, ce reflectă nivelul de pregătire profesională a juristului, inclusiv capacităţile acestuia de cercetător ştiinţific.

Obiectivele tezei de licenţă constau în determinarea nivelului de cunoştinţe acumulate pe parcursul anilor de studii, capacitatea de studiere a literaturii la domeniul respectiv, compararea conceptelor ştiinţifice, inclisiv aplicarea lor în practică, determinarea lacunelor în reglementarea normativă, formularea propriilor concluzi şi propuneri.

Teza de licenţă, în conformitate cu Planul de învăţământ a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, conformat cu Procesul de la Bologna, este elaborată la anul IV BAC secţia zi şi anul V BAC secţia frecvenţă redusă ciclul I licenţă, reprezentând etapa finală a programului la specialitatea licenţiat în drept.

Elaborarea tezei de licenţă reprezintă o etapă a studiului individual aprofundat a materialului teoretic într-un domeniu concret, cu examinarea actelor normative internaţionale şi a prevederilor legislative naţionale în domeniul respectiv, analiza practicii aplicării acestora, precum şi formularea propunerilor referitor la perfecţionarea reglementării juridice a diverselor categorii de relaţii sociale.

Fiind între timp o formă de control, teza de licenţă reflectă nivelul de acumulare de către student a cunoştinţelor atât în domeniul dreptului în general, cât şi în domeniul mai restrâns – cel abordat în lucrare, acumulează deprinderi să opereze cu literatura ştiinţifică, actele normative, să generalizeze şi să analizeze materialele practicii, să determine problemele cu care se confruntă reglementarea legislativă şi să găsească căile de soluţionare a problemelor respective.

Fiind o lucrare creativă, teza de licenţă are ca obiectiv demonstrarea capacităţilor studentului de a analiza şi a concluziona analitic, de a efectua cercetare ştiinţifică, capacitatea de a analiza şi de a aprecia în mod critic opiniile şi poziţiile altor jurişti, să-şi argumenteze propria poziţie.

Fiind un studiu de sinestătător, conţinutul tezei de licenţă trebuie să demonstreze nivelul gnoseologic (metodologic) al juristului, capacitatea lui de a aplica corect, la timp şi creativ a metodelor ştiinţifice, inclusiv generale, private şi speciale, acumulate pe parcursul studiilor, să opereze cu fapte, determinate în baza acestora, precum şi să formuleze concluzii bine argumentate.

Criteriul ştiinţific în teza de licenţă trebuie să persiste nu doar în conţinut, ci şi în formă. Oformarea tezei de licenţă trebuie să corespundă unor reguli strict determinate, care între timp nu lipseşte diplomantul de libertatea academică, care constituie unul din pilonii tradiţiilor învăţământului european.

La elaborarea şi susţinerea tezei de licenţă sunt admişi studenţii ce au îndeplinit integral Planul de învăţământ, au susţinut examenele curente.

Teza de licenţă este elaborată sub îndrumarea conducătorului ştiinţific. Alegerea temei tezei de licenţă are loc în termenii planificaţi în programele de lucru ale catedrelor. Tema tezei de licenţă este coordonată cu şeful de catedră, este introdusă în procesul verbal al şedinţei catedrei, acceptată de „Serviciul Control Proces Educaţional” şi este confirmată prin ordinul emis pe Facultate. În caz contrar lucrarea nu este admisă spre susţinere. În cazuri excepţionale tema tezei poate fi repartizată mai târziu şi anexată la ordinul respectiv. Termenul însă nu poate depăşi şase luni până la începutul sesiunii examenelor de licenţă.

Elaborarea tezei de licenţă, oformarea, precum şi susţinerea ei are loc concomitent cu practica de producţie, în cadrul căreia are loc acumularea, generalizarea şi analiza materialelor practicii, elucidarea problemelor ce ţin de reglementarea juridică, luându-se în consideraţie specificul întreprinderii, instituţiei în cadrul căreia diplomantul îşi petrece practica.

Teza de licenţă, elaborată în conformitate cu cerinţele fixate, cu condiţia prezenţei avizului pozitiv al conducătorului ştiinţific, care confirmă posibilitatea admiterii ei spre susţinere, este prezentată la catedră în termenii fixaţi.

Următoarea etapă este susţinerea prealabilă în termenii fixaţi de catedra de profil. Spre susţinerea prealabilă teza de licenţă este admisă cu condiţia prezenţii avizului pozitiv al conducătorului ştiinţific.

Susţinerea tezelor de licenţă are loc în faţa Comisiei de Licenţă conform Regulamentului cu priviire la desfăşurarea examenelor de licenţă în termenii şi condiţiile stabilie de Rectorul ULIM. Admiterea spre susţinere are loc în baza ordinului pe ULIM în conformitate cu decizia catedrei. Tema tezei de licenţă şi aprecierea susţinerii tezei sunt introduse în Fişa de Examinare.

1. Cerinţe generale faţă de teza de licenţă

1.1. Teza de licenţă are ca obiectiv examinarea unui studiu de caz, de regulă (în domeniile corespunzătoare), sarcina căruia constă în determinarea formelor şi metodelor de aplicare a prevederilor normative în practică. Cerinţele în cauză sunt adresate tezelor ce au un aspect practic aplicativ şi nu au un conţinut strict teoretic.

1.2. Teza de licenţă va elucida direcţiile principale, principiile şi specificul reglementării juridice a domeniului propus pentru studiu, inclusiv problemele existente şi căile de soluţionare. Este necesară analiza retrospectivă a reglementării juridice a domeniului propus, fiind luate în consideraţie cauzele sociale, economice sau de alt gen ce au dus la apariţia sau modificarea ei.

1.3. Autorul tezei de licenţă va demonstra că este familiarizat cu literatura ştiinţifică la temă, că reflectă viziunile ştiinţifice, conceptele şi teoriile, că le poate aprecia în mod critic, să le analizeze şi să le aplice în raport cu problema cercetată.

1.4. Teza de licenţă va conţine analiza normelor de drept existente, inclusiv a normelor legislative naţionale, va elucida lacunele şi căile de soluţionare, precum şi aspectul comparativ a normelor analogice a altor state. În special se va atrage atenţia asupra necesităţii efectuării studiului prin prisma procesului de integrare europeană, care impune ca un imperativ în faţa diplomantului analiza regulamentelor şi a directivelor Uniunii Europene ce reglementează problema propusă drept studiu pe teritoriul statelor membre a Uniunii Europene.

1.5. Teza de licenţă se va baza pe practica reglementării juridice acumulate şi publicaţii din diverse surse. Analiza practicii respective se va efectua atât din punct de vedere al corespunderii ei legislaţiei naţionale, cât şi de pe poziţia analizei conceptelor ştiinţifice, înclusiv a celor menţionate în lucrare. În plus, se va analiza corespunderea acestei practici standardelor Uniunii Europene, inclusiv prevederilor legislative ale statelor membre a Uniunii Europene şi a dreptului european.

1.6. Teza de licenţă va fi oformată în conformitate cu cerinţele înaintate. La elaborarea lucrării autorul va face trimitere doar la autorii şi sursele din care au fost preluate materialele. Trimiterile la sursele care nu au fost studiate de sinestătător se admit cu condiţia menţionării surselor din care acest material a fost selectat.

1.7. Conţinutul tezei de licenţă trebuie să fie expus în mod logic şi bine argumentat, inclusiv rezultatele cercetării, cu respectarea terminologiei juridice, în lipsa unor greşeli gramaticale şi stilistice. Lucrarea va evita utilizarea termenilor generali, a declaraţiilor neargumentate, a compilărilor.

1.8. Teza de licenţă este prezentată în formă copertată în limba română, rusă, engleză sau franceză, la alegerea autorului şi a conducătorului ştiinţific.

1.9. Teza de licenţă ce nu corespunde criteriilor indicaţi nu este admisă spre susţinere.

2. Etapele principale de elaborare şi susţinere a tezei de licenţă

Procesul de elaborare şi susţinere a tezei de licenţă prevede câteva etape consecutive.

În primul rând, studentul trebuie să-şi aleagă tema tezei de licenţă, luând în consideraţie actualitatea ei, interesul pe care-l prezintă din punct de vedere ştiinţific, precum şi a viitoarei activităţi profesionale. Tema aleasă va fi înregistrată în modul stabilit de catedră.

Cea de-a doua etapă presupune concretizarea direcţiiei de cercetare cu conducătorul ştiinţific, inclusiv studierea prealabilă a literaturii, în baza căreia este elaborat planul, care la rândul său este coordonat cu conducătorul ştiinţific.

Etapa a treia include analiza literaturii ştiinţifice, a materialelor normative naţionale şi internaţionale, inclusiv prin prisma practicii aplicării acestora.

Etapa a patra prevede lucrul nemijlocit cu conţinutul textului tezei de licenţă. La această etapă diplomantul generalizează materialul acumulat în urma studiului efectuat, îl analizează, îl sistematizează şi formulează concluzii logice şi argumentate.

La cea de-a cincia etapă studentul oformează lucrarea în conformitate cu cerinţele înaintate faţă de tezele de licenţă.

Pregătirea către susţinerea tezei de licenţă constituie cea de-a şasea etapă.

Cea de-a şaptea etapă constă în susţinerea prealabilă a tezei de licenţă la catedra de profil.

Etapa finală – susţinerea tezei de licenţă în faţa Comisiei de Licenţă.

3. Alegerea temei tezei de licenţă

Tematica tezei de licenţă este elaborată şi confirmată de catedră, fiind luată în consideraţie actualitatea şi direcţiile ştiinţifice principale, asupra cărora lucrează colaboratorii catedrei.

Diplomantului i se oferă dreptul de a alege tema tezei de licenţă din cele confirmate de catedră.

În cazul expunerii dorinţei motivate din partea diplomantului se admite anexarea tematicii tezelor de licenţă. În acest caz tema propusă va fi supusă procesului de confirmare in integrum, ulterior fiind repartizată de catedră diplomantului.

Pentru alegerea corectă a temei diplomantul se va familiariza cu literatura pe câteva direcţii şi după consultarea cu conducătorul ştiinţific va face alegerea respectivă. Totodată, se va ţine cont de tematica cercetărilor efectuate, a intereselor, inclusiv caracterul şi profilul specialităţii ulterioare la ciclul II master, după caz, locul petrecerii practicii de producţie, posibilităţile de selectare a literaturii şi a materialului practic.

La alegerea temei se va ţine cont de nivelul de cunoştinţe de către diplomant a limbilor de circulaţie internaţională, inclusiv accesibilitatea literaturii în una din aceste limbi. Utilizarea lucrărilor în cel puţin una din limbile de circulaţie internaţională este motivată prin necesitatea efectuării studiului respectiv prin prisma aspectului comparativ al legislaţiei naţionale şi al dreptului european, clauză argumentată în punctul precedent.

Alegându-şi tema, studentul va depune o cerere pe numele şefului de catedră privind repartizarea după el a temei în cauză. Temele se vor repartiza în cadrul şedinţei catedrei în conformitate cu cererile depuse.

Modificarea sau schimbarea temei poate fi efectuată doar de catedră, cu confirmarea din partea „Serviciului Control Proces Educaţional”, în baza demersului conducătorului ştiinţific şi a studentului cu indicarea cauzelor obiective.

Procedura de elaborare şi de susţinere a tezei de licenţă diplomantul o coordonează cu conducătorul ştiinţific.
4. Structura tezei de licenţă

4.1. Cerinţe generale faţă de structura tezei de licenţă

Structura tezei de licenţă include:

• 
  foaia de titlu;
  
• 
  cuprinsul;
  
• 
  introducerea;
  
• 
  dispoziţiile de fond, ce includ două-trei capitole, fiecare, la rândul său, fiind constituit din două-trei paragrafe;
  
• 
  încheiere;
  
• 
  lista bibliografică;
  
• 
  anexe (mostre de contracte (tratate), scheme, proiecte de acte juridice etc.) – facultativ.
  

Faţă de fiecare din aceste elemente sunt înaintate anume cerinţe, enumerate mai jos.
4.2. Foaia de titlu a tezei de licenţă

Foaia de titlu este completată în forma următoare:

• 
  denumirea ministerului de resort, a instituţiei de învăţământ, a facultăţii, a catedrei;
  
• 
  denumirea (tema) tezei de licenţă;
  
• 
  numele, prenumele studentului, anul de studii;
  
• 
  gradul ştiinţific, titlul didactico-ştiinţific, funcţia, numele şi prenumele conducătorului ştiinţific;
  
• 
  referinţe privind admiterea tezei de licenţă spre susţinere;
  
• 
  oraşul, anul.
  

4.3. Cuprinsul tezei de licenţă

Cuprinsul include enumerarea paginilor, titlurile capitolelor şi a paragrafelor tezei, inclusiv – introducerea, încheierea, lista bibliografică şi anexele, după caz.

4.4. Introducere

Introducerea va conţine referinţe privind actualitatea temei, obiectivele urmărite în lucrare, nivelul de cercetare a temei propuse pentru cercetare şi descrisă structura tezei.

Volumul „Introducerii” va constitui 2-3 pagini (5-7 % din volumul tezei de licenţă).
4.5. Dispoziţiile de fond

Înainte de a începe lucrul asupra textului examinat, se va elabora planul de lucru cu evidenţierea capitolelor şi a paragrafelor. Faţă de structura lucrării sunt înaintate cerinţe ce reflectă subordonarea logică a temei lucrării, inclusiv a denumirilor capitolelor şi a paragrafelor respective. Aşa, tema lucrării va fi mai largă în raport cu fiecare din capitolele prezente, iar titlul fiecărui capitol – mai larg în raport cu fiecare din paragrafele sale. La denumirea titlurilor capitolelor şi paragrafelor este inadmisibilă repetarea titlului tezei de licenţă în titlurile capitolelor, iar titlul paragrafului nu poate repeta titlul capitolului.

Fiecare din elementele structurale reprezintă paşi concreţi în procesul de desriere a temei. Volumul fiecărui element structural a dispoziţiilor de fond va fi în proporţie corectă cu celelalte elemene.

Partea principală a tezei de licenţă ce conţine dispoziţiile de fond constă din capitole. Numărul lor este determinat în dependenţă de tema şi chestionarele care vor fi reflectate, de regulă 2-3. Fiecare capitol se va începe din pagină nouă, fiind indicate numărul şi titlul.

Capitolele constau din paragrafe. În timp ce capitolul reflectă o problemă aparte a temei şi are ca obiectiv soluţionarea unei sarcini concrete, paragraful – este parte componentă a acestei probleme. Paragrafele sunt enumerate separat în fiecare capitol şi se plasează unul după altul, fiind indicat numărul paragrafului şi titlul acestuia. La finele fiecărui paragraf sunt formulate concluziile la care s-a ajuns în urma generalizării rezultatelor teoretice şi practice.

Conţinutul primului capitol de regulă are un caracter teoretico-metodologic. Aici este determinat conţinutul termenilor utilizaţi, este făcută analiza istorică a problemei, sunt evidenţiate criteriile sociale şi politice care au favorizat evoluţia problemei în cauză. Finalizarea capitolului va avea loc printr-un rezumat ce va reflecta cercetările efectuate în domeniul respectiv.

Capitolul doi (facultativ), de regulă argumentează direcţia de cercetare, efectuiază analiza problemei, dă clasificarea faptelor, a obiectelor. Conţinutul capitolului dat poate fi diferit în dependenţă de caracterul tezei de licenţă. În cazul în care teza are un caracteri teoretico-analitic, capitolul doi serveşte drept prelungire a analizei teoretice a problemei în cauză sau va constitui o trecere la o examinare mai profundă a temei.

În cazul în care lucrarea are un caracter aplicativ, capitolul dat se va baza pe o analiză a conţinutului normelor juridice, a mecanismelor de realizare a lor, corespundrea normelor dreptului naţional cu standardele şi normele internaţionale în general şi cele europene în special.

Cerinţele înaintate faţă de capitolului doi, după caz, pot fi incluse în primul capitol, următorul fiind dedicat examinării problemei sub aspect practic.

Capitolul trei are ca scop reflectarea problematicii temei, contrapunerea rezultatelor obţinute cu obiectivele propuse în introducere, indicarea principalelor căi de soluţionare a problemelor şi a lacunelor în reglementarea juridică la nivel naţional sau internaţional. În unele cazuri acest capitol este benefic de a-l consacra analizei comparative a conţinutului normelor dreptului internaţional sau european şi a normelor dreptului naţional al Republicii Moldova şi a altor state, problemelor cu care se confruntă procesul de implementare a normelor de drept inernaţional şi de drept european în ordinea juridică internă a statelor.

În cadrul expunerii materialului se va tinde spre analiza direcţiilor existente în literatura ştiinţifică, compararea lor, inclusiv a diferitor autori pe una şi aceeaşi problemă, argumentarea motivată a propriei poziţii.

În cadrul expunerii şi analizei materialului se vor utiliza în mod argumentat exemple din practica aplicării lor de către organele competente ale diferitor state, inclusiv a Republicii Moldova, precum şi, după caz, de către organismele internaţionale. Examinând o speţă, se vor expune doar acele momente care au tangenţă cu tematica studiată, fiind supuse studiului doar acele fapte juridice care prezintă interes pentru tema dată. Speţa examinată va confirma sau va respinge o opinie, va servi drept probă la expunerea unei sau altei ipoteze; acesta va trebui în mod obligatoriu studiat, fiind formulată problematica juridică, norma de drept, pe care s-a bazat la soluţionarea cazului, corectitudinea (incorectitudinea) deciziei, comentariul autorului referitor la sursa utilizată, expunerea propriilor concluzii.

Intru argumentarea unor sau altor teze proprii sau la expunerea opiniilor a doi autori se va aplica citarea. Citatele vor fi prezentate în ghilimele, fiind indicate la trimiteri datele sursei utilizate. În unele cazuri se admite expunerea gândului autorului în formă liberă, în cazul dat, la fel se va indica sursa.

La finalul capitolului, paragrafului se va generaliza materialul expus, se vor formula concluziile, se vor indica problemele nesoluţionate, problemele discutabile asupra soluţionării cărora se va concentra în următoarele paragrafe ale lucrării. La finele paragrafului se vor indica sarcinile, se va argumenta necesitatea examinării unei sau altei probleme în următorul paragraf. Necesitatea acesui obiectiv este dictată de criteriul logic, integru şi consecutiv al cercetării problematicii lucrării.

4.6. Încheiere

În „Încheiere” se vor generaliza rezultatele studiului efectuat, se vor expune rezultatele obţinute. La început se va da o apreciere scurtă problemei examinate, iar mai apoi vor fi formulate concluziile la toate problemele abordate care se vor baza pe materialele şi concluziile capitolelor lucrării.

Concluziile principale în cadrul „Încheierilor” se vor expune (după caz) în forma unor teze enumerate, formularea cărora va fi clară, expresă, laconică şi perfectă din punct de vedere juridic.
4.7. Lista bibliografică

Lista bibliografică (literatura utilizată) reprezintă un element obligatoriu al tezei de licenţă. Lista bibliografică constă din trei compartimente (după caz):

• 
  literatura normativă;
  
• 
  literatura specială;
  
• 
  materialele practicii.
  

Actele normative sunt menţionate în primul compartiment al listei bibliografice în conformitate cu forţa juridică şi-n ordine cronologică, în prim plan fiind fixate actele legislative naţionale, după care urmează actele internaţionale:

• 
  Constituţia Republicii Moldova;
  
• 
  Actele normative elaborate de Parlamentul Republicii Moldova;
  
• 
  Actele normative emise de Preşedintele Republicii Moldova;
  
• 
  Actele normative adoptate de Guvernul Republicii Moldova;
  
• 
  Actele normative ale ministerelor şi departamentelor;
  
• 
  Actele normative internaţionale: tratate, convenţii, declaraţii, rezoluţii ale organizaţiilor internaţionale etc.
  

Literatura specială este fixată în ordine alfabetică: după primele litere ale numelui autorului, sau în lipsa acestuia – după primele litere ale titlului. În caz că sunt indicate câteva lucrări ale unui autor, atunci ele sunt indicate în ordine cronologică.

Compartimentul „Materialele practicii” conţine menţiuni la arhivele instanţelor judiciare, a instituţiilor, a întreprinderilor, a altor organizaţii de unde este preluat materialul. În cazul indicării practicii judiciare internaţionale se indică sursa citată – fie site-ul Internet, fie lucrarea care a fost consultată.

Lista bibliografică a tezei de licenţă va conţine, de regulă între 30-40 surse.
4.8. Anexele (facultativ)

Anexele reprezintă partea facultativă a tezei de licenţă. În calitate de „Anexe” la lucrare pot fi atribuite diverse materiale ce permite stabilirea valorii practice a lucrării.

5. Textul tezei de licenţă

Cerinţele generale şi recomandările înaintate textului tezei de licenţă:

1) Expunerea şi structura lucrării va fi supusă unui obiectiv clar – realizării scopurilor şi sarcinilor formulate în „Inroducere”. Textul nu va conţine nimic din ceea ce depăşeşte tema şi obiectivele lucrării.

2) Materialul va fi expus logic, consecutiv şi argumentat. Prevederile teoretice expuse vor fi argumentate şi demonstrate.

3) Atenţie se va atrage stilului expunerii materialului surselor utilizate. În cazul citării se va face trimitere la sursă. Utilizarea citatelor directe în lucrare va fi limitată şi argumentată. Excesul de citate directe în lucrare crează impresia compilării textului tezei. Este binevenită urmarea citatelor directe şi indirecte. În unele cazuri se va limita la o menţiune generalizată în text referitor la careva concept sau opinie, cu aplicarea trimiterii respective.

4) Este necesar de a respecta cultura expunerii, stilistica, utilizarea lexicului ştiinţific. Nu se va abuza de fraze simple: nivelul de expunere a textului ştiinţific implică o oarecare fomă lingvistică. Materialul în lucrare va fi expus la persoana I plural (de exemplu, „considerăm...”, „în opinia noastră...”, „suntem de acord cu punctul de vedere...”).

5) Volumul tezei de licenţă va constitui 40-45 pagini, inclusiv foaia de titlu şi cuprinsul. Anexa şi lista bibliografică nu este inclusă în volumul tezei de licenţă.
6. Oformarea tezei de licenţă

Teza de licenţă este executată în variantă electronică (la computer), imprimată pe pagini format A4 (210 x 297 mm), interval 1,5, Times New Roman, mărimea 12.

Fiecare abzaţ începe cu rând nou.

Parametrii paginii: sus – 2 cm; dreapta – 1 cm; stânga – 3 cm; jos – 2 cm.

Prima pagină a fiecărui capitol, introducerii, încheierii, listei bibliografice şi anexelor încep din pagini noi. Titlul „Cuprins”, „Introducere”, titlul capitolului, „Încheiere”, „Lista bibliografică”, „Anexe” sunt situate simetric textului şi sunt tipărite cu litere mari.

Titlurile paragrafelor sunt tipărite cu litere mici bold (cu exepţia primei litere) simetric textului. Punct la finele titlurilor nu se pune.

Numerotarea paginilor tezei de licenţă începe cu foaia de tilu, însă ea şi pagina ce conţine cuprinsul, care o urmează, nu vor fi enumerate – enumerarea începând cu „Inroducere”, care în colţul drept de jos este enumerată cu cifra „3” (şi aşa în continuare pâna la finele lucrării, inclusiv toate paginile ce conţin titlurile capitolelor şi anexele).

Titlul paragrafului ulterior din cadrul unui paragraf începe pe aceiaşi pagină pe care s-a terminat ultima frază a paragrafului precedent, este separat de el prin două intervale şi este tipărit cu litere mici bold (cu exepţia primei) simetric textului. Nu se admite tipărirea pe pagină titlul paragrafului în lipsa textului ce-l urmează. În cazul dat titlul paragrafului este recut pe pagina următoare.

Capitolele sunt enumerate cu cifre romane, iar paragrafele cu cifre arabe. Numărul capitolului se fixează după cuvântul „Capitol”. Paragrafele sunt numerotate în cadrul fiecărui capitol, conţinând numărul paragrafului şi numărul său. De exemplu:

CAPITOLUL II. REGLEMENTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL UMANITAR ÎN VIZIUNEA POLITICII EXTERNE ŞI DE SECURITATE COMUNĂ

2.1. Dreptul internaţional umanitar ca parte a politicii declaratorii şi obiect al dreptului declaratoriu al Uniunii Europene

Tabelele, schemele, graficele, hărţile vor fi amplasate nemijlocit după prima menţiune (pe aceeaşi pagină sau, în caz de insuficienţă de loc, pe următoarea). Ilustraţiile şi tabelele sunt numerotate consecutiv, de exemplu: „Desenul 1”, „Desenul 2” etc.; „Tabelul 1”, „Tabelul 2” etc.

În caz de utilizare a citatelor, a materialelor practicii, a actelor normative se va indica sursa în care au fost publicate trimiterile indicate în textul tezei de licenţă.

Trimiterile pot fi făcute în subsol sau (după caz) în paranteze patrate, indicându-se numărul sursei în lista bibliografică şi numărul paginii din lucrare ([5, pag.163]).

Trimiterea la monografie, manual include: numele, iniţialele autorului, titlul lucrării, oraşul, editura, anul, volumul, pagina la care se face trimitere.

În cazul trimiterii la un articol dintr-o ediţie periodică sau dintr-o culegere, după denumirea articolului prin două bare (//) se separă titlul ediţiei periodice sau a culegerii. Apoi este indicat anul ediţiei, numărul, pagina.

În cazul în care autorul intru argumentarea opiniei sale face trimitere la alt autor, trimiterea va conţine termenul „Vezi:”, după care la un interval este tipărit numele; în cazul în care citată este adusă în întregime fixată în ghilimele, termenul „Vezi:” nu este fixat, iar după simbolul trimiterii, la un interval, imediat este indicat numele autorului.

În cazul câtorva trimiteri la aceeaşi sursă, care urmează concomitent pe aceiaşi pagină, după prima menţiune urmează „Vezi: Ibidem, – p.27-28”. În cazul în care lucrarea conţine deja o trimitere la un autor, după ce urmează o altă trimitere, următoarele indică doar numele şi iniţialele autorului, după ce urmează „Op. cit., – p.29”.

De exemplu, autorul tezei de licenţă la p.9 indică: „Dacă din considerente a unei competenţe generale şi finalizate a Uniunii Europene în materia drepturilor omului,¹ doar referinţele la această ramură de drept internaţional era prezentă în cadrul instrumentelor politicii externe şi de securitate comună (PESC), astăzi ultimele sunt mai precise şi au integrat dimensiunea dreptului internaţional umanitar. Nu fără dificultăţi, includerea acestor instrumente convenţionale a fost acceptată”.²

Ulterior, la p.17 face două trimiteri la lucrarea comună a La Rosa A.-M. şi Scherrer S., citată în argumentarea opiniei sale: „Un şir de probleme apar în legătură cu aplicarea dreptului internaţional umanitar în timpul desfăşurării operaţiunilor de menţinere a păcii de către ONU, ce cad sub aplicabilitatea dreptului internaţional umanitar.³ Unii autori consideră că dreptul internaţional umanitar se aplică „în caz că Consiliul de Securitate nu se foloseşte de împuternicirile acordate de Capitolul VII al Cartei ONU pentru instaurarea unui nou regim”.⁴

La p.21 autorul încă odată face trimitere la lucrarea lui Sassoli M. „Droit international pénal et droit pénal interne: les cas des territoires se trouvant sous administration internationale”, in Marc Henzelin and Robert Roth, Le Droit Pénal a l’épreuve de l’internalisation (Bruxelles: Bruyant 2002).⁵

În cazul trimiterilor la actele normative este adusă denumirea completă, data adoptării, de cine a fost adoptat, sursa în care a fost publicat actul normativ. Se va face trimitere doar la surse oficiale: „Legea Republicii Moldova privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova (Nr.595 – XIV din 24.09.1999. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.24-26 din 02.03.2000)”; „Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr.17 privind aplicarea în practica judiciară de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale din 19.06.2000, Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova 9-10’2000”; „Carta ONU din 26.06.1945, în vigoare pentru Republica Moldova din 02.03.1992. Publicată în ediţia oficială „Tratate internaţionale”, 2001, volumul 26”; „Convenţia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor din 23.05.1969 http://untreaty.un.org/ilc/publications/yearbooks/Ybkvolumes(f)/ILC_1969_v1_f.pdf”

În cazul în care lucrarea conţine exemple din practică, se va indica sursa menţionâdu-se aspectele tehnice: „Judgment, The Prosecutor v. Dusko Tadic. Case № IT-94-1-A, ICTY Appeals Chamber, 15 Juli 1999. http://www.un.org/icty/tadic/appeal/judgement/index.htm”; „Cour International de Justice. Licéité de l'utilisation des armes nucléaires par un Etat dans un conflit armé, ordonnance avis consultatif, 8 juillet 1996 http://www.icj-cij.org/cijwww/cpublications.htm”.

Schemele, graficele, tabelele şi alte materiale ce nu fac parte din textul lucrării, sunt incluse în rubrica „Anexe”, amplasată în cuprins după „Lista bibliografică”. Anexele sunt numerotate în dreapta sus (Anexa A, Anexa B etc.). În text se indică: (vezi: Anexa A).

Oformarea definitivă a tezei de licenţă are loc conform indicaţiilor conducătorului ştiinţific după eliminarea tuturor neajunsurilor menţionate.

Teza de licenţă este tipărită într-un singur exemplar şi însoţită de varinat electronică (CD) este prezentată la catedra de profil în termenii fixaţi. Expirarea termenului fixat poate servi motiv pentru neadmiterea diplomantului spre susţinerea tezei de licenţă.

7. Pregătirea spre susţinerea tezei de licenţă

Cu o săptămână până la susţinerea tezei de licenţă este necesar pregătirea următoarelor materiale:

• 
  Textul tezei de licenţă.
  
• 
  Textul prezentării în forma unui raport de 5-7 pagini.
  
• 
  Materiale adăugătoare necesare pentru ilustrarea raportului.
  

Trebuie de ţinut cont că la momentul susţinerii trebuie să fie prezentat avizul conducătorului ştiinţific. Din aceste considerente, cu cel puţin 1 (una) lună până la termenul susţinerii, conducătorului ştiinţific i se va prezenta textul definitivat al tezei de licenţă pentru control şi apreciere.

Odată cu respectarea tuturor formalităţilor, obiectivul principal al studentului, în procesul de pregătire spre susţinere, va consta în lucrul asupra prezenării rezultatelor cercetărilor în forma unui raport, ce are drept scop stabilirea esenţei temei, a valorii teoretice şi practice a lucrului efectuat.

Sub aspect structural, raportul poate fi compus din trei părţi, constituite din blocuri relativ independente.

Prima parte a raportului în linii generale repetă „Introducerea” tezei de licenţă. Problemele abordate în această parte, de regulă corespund aspectelor ce reflectă actualitatea temei alese, caracterizează problematica lucrării, a nivelului de cecetare, a obiectului şi subiectului, formulează obiectivele şi sarcinile studiului efectuat. După caz, pot fi menţionate şi metodele cu ajutorul cărora a fost acumulat în fond materialul tezei de licenţă.

Partea a doua, în conformitate cu sarcinile, indicate de student, inclusiv logica cercetării, se va caracteriza conţinutul şi structura generală a lucrării, se vor caracteriza capitolele lucrării şi rezultatele finale.

Raportul finalizează cu partea ce se bazează pe textul cuprins în „Încheiere” a tezei de licenţă. Aici este binevenită enumerarea concluziilor generale (nefiind repetate generalizările făcute la caracterizarea capitolelor din cadrul dispoziţiilor de fond) şi gruparea într-un singur bloc a recomandărilor esenţiale.

Textul raportului va fi coordonat cu conducătorul ştiinţific.

Comisia de Licenţă este în drept să pună întrebări pentru aprecierea corectă a diplomantului. Răspunsurile la întrebările puse trebuie să fie exprese, clare şi argumentate. În cazul în care este posibil, se va face trimitere la textul tezei de licenţă. Aceasta face ca răspunsul să fie mai convingător şi în acelaşi timp va permite confirmarea corectitudinei rezultatelor studiului efectuat, dat fiind că nu doar conţinutul textului raportului, dar şi caracterul expunerii acestuia, inclusiv răspunsurile sigure la întrebările abordate în mare măsură determină aprecierea din partea Comisiei de Licenţă. Iată de ce, în timpul pregătirii către susţinere şi în cadrul expunerii publice este necesar de ţinut cont de următoarele reguli:

a) este important ca discursul diplomantului să fie clar, din punct de vedere gramatical precis, sigur, ce îl face înţeles şi convingător;

b) un compartiment important este caracterul expresiv al discursului, care depinde de vorbire, voce şi intonaţie. Este necesar de a exclude graba, înghiţirea terminaţiilor cuvintelor, caracterul neexpresiv al expunerii, fapt ce scade esenţial calitatea raportului;

c) este inadmisibă încălcarea aşa numitor norme ale exprimării literare, în special utilizarea accentelor incorecte în cuvinte.

Din categoria recomandărilor generale, ce ar putea încuraja diplomantul în timpul expunerii raportului, menţionăm:

• 
  sublinierea în text a cuvintelor care sunt evidenţiate în procesul expunerii raportului;
  
• 
  la culegerea textului se va lăsa loc liber, ce va permite ulterior completarea raportului cu menţiuni proprii;
  
• 
  utilizarea cuvintelor simple şi a frazelor afirmative simple;
  
• 
  neadmiterea unui număr mare de fraze ce sunt greu de pronunţat şi în acelaşi timp greu de conceput.
  

Trebuie de ţinut cont şi de aşa detalii, cum sunt alegerea hainei, ţinuta în timpul susţinerii raportului, inclusiv gesturile, manerele, precum şi alte forme externe de comportament. Eleganţa şi acurateţea contribue la crearea unei bune imagini din partea membrilor Comisiei de Licenţă, precum şi a înregului auditoriu.
8. Susţinerea tezei de licenţă

Susţinerea tezei de licenţă include două etape. Prima etapă – susţinerea prealabilă la catedra de profil, cea de-a doua – susţinerea în faţa Comisiei de Licenţă.

Susţinerea prealabilă este numită orientativ cu o lună până la susţinerea în faţa Comisiei de Licenţă de către şeful de catedră şi are ca obiectiv aprecierea nivelului de finalizare, a calităţii tezei de licenţă, a nivelului de pregătire a diplomantului spre susţinere, cunoştinţele lui în domeniul problematicii lucrării. De regulă, la susţinerea prealabilă se prezintă lucrarea in integrum cu avizul conducătorului ştiinţific. Susţinerea prealabilă are loc după formula susţinerii în faţa Comisiei de Licenţă – expunerea verbală a diplomantului, expunerea conducătorului ştiinţific, răspunsurile diplomantului la înrebările abordate etc. Diferenţa constă în aceea, că diplomantului în cadrul susţinerii prealabile i se poate recomanda perfectarea sau modificarea unei părţi a lucrării, să regleze unele greşeli evidente, să studieze careva literatură, să perfecteze raportul verbal.

După susţinerea prealabilă catedra elaborează raportul privind admiterea sau respingerea diplomantului spre susţinere în faţa Comisiei de Licenţă.

Teza de licenţă este admisă spre susţinere în faţa Comisiei de Licenţă cu condiţia prezenţei hotărârii catedrei referitor la admiterea diplomantului spre susţinere, acordului din partea „Serviciului Control Proces Educaţional" şi a avizului pozitiv din partea conducătorului ştiinţific.

Susţinerea tezei de licenţă are loc în cadrul şedinţei deschise a Comisiei de Licenţă, în forma expunerii verbale a diplomantului, a răspunsului acestuia la înrebările abordate şi aprecierea tezei de licenţă.

În cadrul expunerii verbale, care va dura între 7-10 minute, diplomantul va elucida actualitatea şi importanţa temei, va descrie conţinutul succint şi structura lucrării, va caracteriza argumentat concluziile la tema cercetată.

Urmează întrebările puse diplomantului, la care acesta răspunde la indicaţia Preşedintelui Comisiei de Licenţă. Răspunsurile trebuie să fie exprese, clare şi succinte.

După discutarea tezei de licenţă, diplomantului i se oferă ultimul cuvânt pentru a confirma sau a concretiza poziţia sa pe problemele discutate, sunt aduse mulţumiri conducătorului ştiinţific, catedrei, precum şi membrilor Comisiei de Licenţă.

În cadrul şedinţei închise Comisia de Licenţă discută rezultatele susţinerii tezei de licenţă. Lucrarea este apreciată, fiind luate în consideraţie nivelul prezentării, nivelul şi calitatea lucrării, capacitatea diplomatului de a se orienta în materie, de a răspunde la întrebări, de a întreţiene dialogul ştiinţific.

Aprecierea are loc prin votarea membrilor Comisiei de Licenţă: prin simpla majoritate a membrilor Comisiei de Lcenţă. În cazul numărului egal de voturi – hotărâtor este cel al Preşedintelui Comisiei.

Susţinerea repetată a tezei de licenţă ce are drept scop modificarea notei nu se admite.

În cazul nesusţinerii tezei de licenţă diplomantul are dreptul la susţinere repetată la următorul an, Comisia de Licenţă fiind în drept să stabilească dacă are sau nu diplomantul dreptul să susţină teza pe aceeaşi temă sau el va elabora o altă teză pe tema fixată de catedra de profil.

Teza de licenţă este predată, prin proces verbal, în Arhiva ULIM, în ziua susţinerii în faţa Comisiei de Licenţă.

1 Rideau J. Le rôle de l'Union européenne en matièr de protection des droits de l'homme // RCADI 1997, tome 265. M.Nijhoff Publishers. The Hague/Boston/London. 1999, – p.478.

2 Ferraro T. Le droit international humanitaire dans la politique étrangère et de sécurité commune de l’Union européenne // Revue Internationale de la Croix Rouge, juin 2002. Vol.84. N 846, – pp.435-461.

3 La Rosa A.-M. et Scherrer S. Les Nations Unies et le droit international humanitaire, Actes du Colloque international a l’occasion du cinquantieme anniversaire des Nations Unies, Geneve, 19, 20 et 21 octobre 1995. Paris, Pedone, 1996, – p.298.

4 Ibidem, – p.301.

5 Sassoli M., op. cit., – p.141-149.