Farmacologia generală veterinară Definiţia. Ramurile. Relaţiile cu alte ştiinţe. Importanţa farmacologiei Definiţii

Mineralocorticoizii

Sunt sintetizati în zona glomerulata a corticosuprarenalei.

Cei mai importanti sunt :-aldosteronul (aldosterona);

-dezoxicorticosterona.

Mineralocorticoizii acţionează predominant în sfera metabolismului apei şi al elementelor minerale; astfel, stimulează reabsobţia de apa şi Na de la nivelul tubilor renali, retinand apa în organism. Retenţia de Na în organism poate duce la edeme, polidipsie şi cresterea tensiunii arteriale şi este favorizata eliminarea de K.

In comert se gaseste produsul uman şi veterinar Mincortid -care este acceptat de dezoxicorticosteron (A.D.C.)

-există fiole de 1 ml soluţie uleioasa 1% şi este indicat în tulburări digestive insotite de diaree, în stari de soc (soc traumatic, obstetrical sau soc prin arsura), în tulburări hepatice când se asociază cu vitamina A, C şi metionina, în adinamie şi slabiciune musculara;

-se injecteaza i.m. timp de 3-5 zile la animalele mari în doza de 100-200 mg, la animalele mijlocii 20-50 mg şi la animalele mici 5-10 mg.


MEDICATIA URGENTELOR
Cele mai importante sunt tulburările hemodinamice manifestate prin soc sau colaps vascular şi hemoragiile interne sau externe masive.

Tratamentul starilor de soc şi colaps vascular are obiectivele: 1) refacerea volemiei care se corecteaza cu substanţe rehidratante şi mineralocorticoizi.

2) combaterea dezechilibrului hidroionic cu substanţe rehidratante.

3) combaterea acidozei cu substanţe rehidratante alcaline.

4) aprovizionarea celulelor cu oxigen şi substanţe nutritive cu soluţii nutritive.

5) tonifierea centrilor nervosi superiori cu substanţe analeptice.

6) redresarea circulaţiei sangvine cu substanţe simpaticomimetice.

Terapia rehidratanta: -este indicata în hipovolemii prin diaree, voma, perioada indelungata de anorexie, stari de soc, iminenta de colaps vascular, hemoragii masive, stari toxiinfectioase.

Există 2 categorii de lichide rehidratante: -soluţii cu electroliti;

-soluţii macromoleculare.

A) SOLUŢII CU ELECTROLITI: -sunt soluţii apoase care conţin unii electroliti ai sângelui (ex: Na, K, Ca, Mg, Cl, ionul bicarbonat) putându-se adauga în caz de nevoie şi alte ingrediente. De obicei, se injecteaza s.c. sau dacă este posibil i.v. Avantaje: sunt ieftine, uşor de preparat şi administrat. Dezavantaje: se elimina repede, NU reusesc sa remedieze tensiunea arteriala decât pentru o perioada scurtă (aprox. 30 minute-1ora).

Există soluţii de electroliti: -incomplete care conţin doar 1-2 electroliti;

-complete ce conţin toti electrolitii.

Au indicaţii foarte precise: -in deshidratari hipotone: diaree, uremie, diureza neosmotica; se foloseşte soluţia de florura de Na până la concentraţia de58% şi soluţiile complete de electroliti;

-in deshidratari izotone ca pierderile de sânge se folosesc soluţiile complete de electroliti;

-in deshidratari hipertone ca setea accentuata, transpiratie intensa, diureza osmotica se folosesc soluţiile incomplete de electroliti, ser fiziologic, soluţia izotona de glucoza 5%. Serul sangvin are o osmolaritate de 280-300mmoli /litru; soluţiile cu peste 500 mmoli/litru sunt considerate soluţii hipertone.

!!!! Toate soluţiile se administrează caldute.

SERUL FIZIOLOGIC –soluţie izotonica de NaCl 0.9%;

-in organism raportul Na:Cl este 3:2, iar în serul fiziologic 1:1;

-doza pentru rehidratare la un animal este între 500-2000 ml;

-osmolaritatea = 308.

SERUL GLUCOZAT –izotonic 5%;

-glucoza NU este electrolit, dar poate fi utilizata cu rol energizant;

-osmolaritatea = 277;

-administrată i.v. sau s.c. în doza: -30 ml/kg/zi la animalele mari;

-80 ml/kg/zi la animalele mici în 3-4 administrări.

SOLUŢIA MC. SHERRY -conţine acetat de Na 7.5%, NaCl 4.95%, KCl 0.75%, CaCl₂ 0.3%, MgCl₂ 0.3%;

-izotonica cu sângele.

Perfuzii prevazute în FR X: -SOLUŢIA PERFUZABILA RINGER;

-PERFUZIA cu 1.3% BICARBONAT DE Na;

-PERFUZIA cu KCl şi NaCl.

IONOSERUL -produs ce conţine NaCl , KCl, CaCl₂ , MgCl₂, citrat de Na, glucoza şi cafeina;

-flacoane de 250 ml;

-osmolaritate = 645;

-injectat s.c. în doze de 750-1000 ml la animalele mari;

100-500 ml la animalele mijlocii;

20-40 ml la animalele mici; administrarea se repeta la nevoie.

-este o soluţie puternic hipertonica de aceea este bine sa fie diluat cu apa distilata în proporţie de 1:1;

-poate fi administrat i.v. şi i.p. totdeauna sub formă de soluţie calduta;

-reechilibrarea pompei de Na-K se face după mai multe administrări.

ENERGOSOL -pulbere, amestec de săruri minerale;

-conţinutul unei pungi se dizolva în 10 litri de apa sau ceai;

-se administrează per os;

-la vitel 5 litri/zi 2-3 zile.

REHIDRASOL -soluţie cu amestec de săruri, glucoza, cafeina, acetat de Na;

-administrat asemănător ionoserului;

-in caz de acidoza grava se injecteaza în prealabil s.c. soluţie de bicarbonat de Na 13-15% în doza de 500-1000ml.

REHIDRAVIT -injectabil;

-compozitie foarte bogata: săruri minerale, cafeina, glucoza, vitamine, benzoat de Na.

ROMHIDROSEL -pulbere de uz veterinar;

-tonic general rehidratant şi trofic tisular.

LECTADE-PLUS -rehidratant oral pentru vitei mai ales;

-plicul A + plicul B se solubilizeaza în apa.

In MU se mai folosesc: -POLIVITAMINIZANT -drajeuri;

-SĂRURI pentru REHIDRATARE ORALĂ;

-LACTAT de K – fiole 10ml │se dilueaza cu ser fiziologic. Anionul lactat este labil şi în

-LACTAT de Na – fiole de 20ml │cursul metabolizarii sale se transformă parţial în bicarbonat astfel ca efectul este mai lent – nu există pericolul de supradoza.

B)SOLUŢII MACROMOLECULARE (INLOCUITORI de PLASMA)

DEXTRANUL -este polimer al glucozei;

-cu greutate moleculara de 50.000 Dal;

-se elimina prin urina;

-se utilizează Dextranul 70 sau 40 (de la proportia în care se elimina prin urina);

-se utilizează în deshidratari pasive şi hemoragii, arsuri, peritonite, tromboza;

-ridica tensiunea arteriala pentru 6-8 ore;

-se perfuzeaza lent i.v.;

-este lipsit de toxicitate, dar poate da uneori reacţii alergice traduse prin soc şi astm;

-preparat:Vetoplasm -indicat la vitei şi purcei în diaree neonatala, hipoglicemie, intoxicatii alimentare, colibaciloza;

-administrat i.v. sau i.p.;

-doza: 4-8ml/kg; tratamentul se poate repeta la interval de 5-6 ore.

C)SOLUŢII NUTRITIVE: -conţin glucide sau aminoacizi.

Glucidele = substrat energetic uşor asimilabil ce restabilesc rezervele energetice ale organismului;

-din acesta categorie fac parte: glucoza, fructoza, sorbitolul.

GLUCOZA –sub formă de pulbere alba, dulce, uşor solubilă în apa;

-in comert există concentraţiile 5%, 10%, 20%, 33%, 40%;

-reprezintă un substrat energetic imediat mai ales în injectarea i.v.;

-excesul este depozitat în ficat sub formă de glicogen; in cursul metabolizarii furnizeaza ATP (adenozin trifosfat) substanţa care creste excitabilitatea chemoreceptorilor tisulari;

-pe langa funcţia energetica mai are funcţiile: antitoxică, diuretica (mai ales în soluţiile hipertonice), tonifica contractiile miocardului şi uterului.

Indicaţii: -după interventii chirurgicale, obstetricale, la animalele slabite, epuizate, subnutrite, în convalescenta, în stare de soc, la animalele cu intoxicatii, cu miocardite, hepatite, în cetonemia vacilor.

-la animalele cu stare normala de hidratare se pot administra şi soluţiile hipertone; la cele deshidratate trebuie evitate soluţiile hipertone datorită efectului diuretic şi deshidratant al acestora la care se vor injecta soluţii izotonice; se face o administrare şi se repeta la nevoie;

-se injecteaza s.c. şi i.v., chiar şi i.p.;

-doze: 0.33 g/kg la animalele mici şi mijlocii;

0.16 g/kg la animalele mari.

-pe cale s.c. şi i.p.se utilizează concentraţia maximă de 10%.

FRUCTOZA -sunt zaharuri a caror metabolizare NU depinde de prezenta insulinei;

SORBITOLUL -au aceeasi valoare energetica ca glucoza, dar eliberarea energiei este mai lentă;

-fructoza se descompune mai ales în ficat, iar glucoza peste tot; sorbitolul se descompune mai ales în ficat, dar trece mai intai în fructoza;

-fructoza există sub formă de flacoane de 100ml 20%, iar sorbitolul în pungi de 250 sau 500ml 5%; ambele preparate sunt de uz uman;

-se utilizează mai ales în deshidratari, în diaree, în doza de 1000-2000 ml/animal/zi.

Există comprimate energizante cu glucoza, cafeina, vitamina C, B₁, B₂ şi ATPsodic.

Aminoacizii : -sunt un aport alimentar proteic de mare valoare; de obicei, se utilizează formă levogira a aminoacizilor esentiali (leucina, metionina, triptofan, izoleucina).

-se pot utiliza şi alte surse de N;

-in medicina umană se folosesc diverse preparate care pe langa amionacizi conţin şi electroliti; ex: Aminoplasmal, Aminosteril, Levamin, Salviamin, Aminofusin, Aminosolut (pentru diabetici), Efortex (drajeuri ce conţin acid glutamic, tirozina, aspartat de Mg şi K, cafeina; se administrează în stari de oboseala, convalescenta, pentru mentinerea efortului la sportivi).

Analeptice cardiorespiratorii: -maresc consumul de O₂ la nivelul SNC;

-inhiba fosfadiesteraza care la randul ei descompune AMP-ciclic, favorizand depunerea acestei substanţe în celule.

Categorii: -excitante corticale care în MU se mai numesc şi stimulente psihomotorii (cafeina);

-excitante bulbare (camforul , pentetrazol) -v. excitante SNC!!!!

Substanţe simpaticomimetice: -directe: adrenalina, noradrenalina.

-indirecte: efedrina.

Efecte: -produc vasoconstrictie generală cu exceptia vaselor cerebrale, coronare şi pulmonare;

-activeaza toate funcţiile inimii: tahicardie, în special, hipertensiune arteriala;

-scade tonusul musculaturii netede intestinale, bronhice (are efect favorabil în alergii);

-contracta musculatura splinei;

-scade secretiile digestive şi bronsice;

-produce midriaza activă;

-creste nivelul glicemiei prin descompunerea glicogenului din ficat;

-sunt stimulante ale SNC, respiratiei;

-creste număr de leucocite şi temperatura corporală.

Indicaţii: -ca hemostatice sub formă de tamponari;

-in asociere cu anestezicele locale pentru prelungirea efectului;

-in astm bronsic, soc anafilactic, urticarie, colaps cardiac;

-la om în crizele ee astm bronsic.

Contraindicaţii: -in narcoza cu preparate halogenate (Cloralhidral, Halotan).

Tratamentul hemoragiilor:

Oprirea hemoragiei -pe cale chirurgicala: hemostaza mecanica prin presare, comprimare şi sutura vasului, prin frig;

-pe cale medicamentoasa prin hemostatice.

HEMOSTATICE: -LOCALE;

-GENERALE.

HEMOSTATICE LOCALE: -substanţe astringente şi simpaticomimetice prin acţiunea lor vasoconstrictoare;

-produse hematologice de uz uman: bureti de fibrina, pudra de fibrina, trombina uscata pe plăgi sângerande.

HEMOSTATICE GENERALE:

VITAMINA K -antihemoragica; este o vitamina sintetizata de regnul vegetal (vitamina K₂ ) si de populatia rumenala sau intestinală.

→vitamina K₃ este o vitamina sintetică care se mai numeste şi menadiona bisulfit de Na ;

-la om şi păsări sinteza digestiva este insuficienta, de aceea se utilizează frecvent în terapie;

-rolul fiziologic al vitaminei K în procesul de coagulare al sângelui, respectiv, intervine în sinteza hepatică de protrombina şi a factorului VII (convertina); dacă în urma administrării vitaminei K NU creste protrombinemia rezulta ca există o afecţiune la nivel hepatic.

-starile de carenta apar când se administrează timp indelungat per os substanţe antibacteriene (sulfamide, antibiotice, substanţe coccidiostatice); în intoxicatii cu antivitamine K (derivati cumarinici) apar afecţiuni hepatice grave.

-indicaţii: -in hemoragii şi stari hemoragipare;

-in insuficienta hepatică;

-in tratamentele prelungite cu sulfamide, antibiotice cu spectru larg şi coccidiostatice;

-înainte şi după interventii chirurgicale sângeroase;

-in intoxicătii cu derivati cumarinici (warfarina).

-forme de prezentare: -vitamina K în fiole de 10 ml 1%, injectabilă s.c. sau i.m. la animalele mari 0.1-0.3 g , iar la cele mici 1-3 cg putându-se repeta administrarea de 2-3ori în cursul unei zile;

-vitamina K₃ soluţie 1% buvabila în flacoane de 50, 100 sau 1000 ml; este destinata păsărilor şi se administrează în apa de băut dimineata: 1ml la 10 pui timp de 3-5 zile ;

-vitamina K₃ pulbere furajera care se poate administra la mamifere sub formă de breuvaj, în doze asemănătoare cu cele de vitamina K fiole: 0.1-0.3 g la animalele mari; la păsări se administrează în hrana de obicei concomitent cu medicatia coccidiostatica, sulfamidica sau antibioticele în doza de 3-6 g/tona de furaj pe o durata de 4-7 zile.

-fitomenadiona în fiole de 1ml 1% de uz uman.

VENOSTAT(REPTILASE) -este o hemocoagulaza izolată din veninul unor serpi sud-americani ce activeaza transformarea fibrinogenului în fibrina;

-timpul de coagulare scade la o 1/3 din valoarea iniţiala, iar timpul de sângerare scade la 1/5;

-există fiole de 1ml de uz uman ce conţin 1 unitate hemocoagulaza; se utilizează profilactic în cazul unor interventii chirurgicale, cât şi curativ în interventii insotite de hemoragii ;

-calea de administrare este s.c. sau i.v.

ETAMPSILAT –fiole de 1ml; se utilizează similar Venostatului.
ELEMENTE DE HOMEOPATIE
Alopatia se sprijina pe principiul „contrariile se combat prin contrarii” = „contraria contrariis curantur”; are ca parinte pe Hipocrate.

Homeopatia se sprijina pe principiul „similia similibus curantur” = „asemănătoarele se combat prin asemănătoare”; are ca parinte pe Sammuel Hahneman; se bazeaza pe principii active din plante, extracte sau tincturi; substanţele utilizate se numesc remedii.

Remediile folosite în domeniul homeopatiei pornesc de la extracte vegetale supuse ulterior unor dilutii succesive şi unor procese de dinamizare (dilutiile pot ajunge până la 1:1.000.000 şi chiar mai mult, iar prin dinamizare = agitarea periodica, ritmică şi sustinuta a dilutiilor respective) astfel încât în urma acestor operatiuni soluţiile capata proprietăţi chimice, dar mai ales fizice deosebite. Dacă astfel de soluţii se administrează în concentraţii mari, ele declanseaza în organism simptoame pe care le anihileaza sub formă remediilor homeopate. Aceste remedii acţionează prin stimularea fortelor organismului de a se opune agresiunii unor factori externi astfel ca în ultima instanta vor restabili homeostazia iniţiala fiziologica.