Fata lui Chiriac

TABEL CRONOLOGIC

1802, 6 ianuarie — Se naşte la Târgovişte Ioan Rădu­lescu, fiul lui Ilie Rădulescu, mic boiernaş, funcţionar militar (căpitan de poteră, polcovnic de dorobanţi) şi proprietar, care, mai târziu, va participa la mişcarea lui Tudor Vladimirescu, şi al Eufrosinei, fiica lui Al. Danielopol, fost colonel în armata ţaristă.

1811 — În timp ce învăţa carte grecească, după moda timpului, cu un dascăl Alexe, descoperă Alexandria populară şi învaţă să citească româneşte cu un argat.

1813-1815 — Învaţă mai departe, la Bucureşti, cu dascălul Naum, călugăr la Sf. Niculae (probabil Naum Râmniceanu).

1815-1818 — Urmează la şcoala grecească de la Schitu Măgureanu, unde continuă să facă încercări poetice. Spre sfârşitul acestei perioade, probabil, desco­peră versurile lui Atanasie Hristopol, care-i “taie tot cheful de a mai face versuri” şi pe care le traduce în întregime.

1818-1820 — Urmează la şcoala românească de la Sf. Sava, înfiinţată şi condusă de Gh. Lazăr.

1820-1821 — Rămâne la Sf. Sava, ca ajutor al lui Gh. Lazăr, nefiind inclus — nu ştim de ce — în grupul primilor patru bursieri trimişi în occident (printre care Eufrosin Poteca).

1822 — După plecarea lui Lazăr, redeschide şcoala de la Sf. Sava în condiţii grele şi — se pare — fără nici o retribuţie la început. Acum au loc probabil primele încercări de traducere din Boileau.

1827 — Ia parte activă la înfiinţarea “Soţietăţii literare” patronate de Dinicu Golescu şi redactează statutele; în şedinţele acestei societăţi va citi pentru prima oară traduceri din Lamartine.

1828 — Apare la Sibiu Gramatica românească, după modelul gramaticii lui Le Tellier, pregătită se pare de pe la 1820. Principala ei inovaţie este reducerea numărului de slove (litere) conform principiului fonetic.

1829 — Heliade afirmă că în acest an mor, de ciumă, amândoi părinţii; de fapt, mama sa murise mai înainte pentru că în Dispoziţiile şi încercările mele de poezie aminteşte de tragedia pe care a vrut s-o scrie la moartea mamei, intitulată Ion ţel zalnic, cu pelticia de care s-a vindecat după “intrarea la şcoala românească” (1818).

Începe să publice gazeta Curierul românesc, de o importanţă deosebită în formarea limbii şi a gustului literar al vremii.

1830 — În jurul acestei date cunoaşte pe Young, pe care-l menţionează acum în Curierul românesc, şi — probabil — pe Ossian, din care va traduce înainte de 1837 în orice caz.

Apare primul său volum de versuri: Meditaţii poetice dintr-ale lui A. de la Martin, în care sunt cuprinse şi primele poezii originale (Sonet, La anul 1830, Trecutul, Dragele mele umbre, Cântarea dimineţii, La moartea lui Cârlova etc.).

1831 — Publică traducerea piesei Fanatismul sau Mahomed proorocul de Voltaire, şi Regulile sau gramatica poeziei, traducere şi prelucrare parţială după Cours de littérature, d’histoire et de philosophie... de Lévizac şi Moysant, operă eclectică, influenţată de Marmontel, La Harpe, Voltaire.

1833 — Ia parte — alături de Câmpineanu, Aristia, Voinescu II, Poenaru, fraţii Goleşti etc. — la înfiinţarea “Societăţii filarmonice”, pe care o susţine organizatoric şi băneşte; Societatea milita pentru dezvoltarea literaturii, a artelor şi a teatrului românesc, în care scop înfiinţează şi o şcoală, şcoala filarmonică, unde Aristia era profesor, iar Heliade director.

1836 — În acest an Heliade imaginează pentru prima dată cuprinderea producţiei sale poetice, “care îşi au o legătură întru sine ca să facă un tot” (Serafimul şi heruvimul şi Visul). Tot acum se gândeşte şi la o “colecţie de autori clasici”, la care visa încă din 1829; s-ar fi publicat 24 de broşuri pe an (Alfieri, Byron, Homer, Vergiliu, Tasso, Hugo etc). De aici ies traducerile lui Heliade din Byron.

Apare volumul Culegeri din scrierile lui I. Eliad de prose şi de poezie. Târziu, spre sfârşitul anului, apare primul număr din revista literară Curier de ambe sexele, care înlocuieşte publicaţia anterioară a lui Heliade, Gazeta teatrului naţional (1835 — 1836).

1840 — Este descoperită conjuraţia lui Mitică Fili­pescu, care urmărea răsturnarea domnului, şi partici­panţii sunt arestaţi (printre ei Bălcescu, M. Serghiescu, Eftimie Murgu). Între conjuraţi se aflau şi Gr. Alexan­drescu şi Cezar Boliac, motiv în plus ca Heliade, care dezaproba din principiu orice violenţă, să privească cu antipatie mişcarea. Din această cauză, Căderea dracilor, poem scris anterior după cum afirmă Heliade, dar publicat abia acum (ulterior va fi integrat în Anatolida), va fi înţeles de contemporani ca o alegorie a evenimentelor: “Mihalache Ghica este arhanghelul Mihail şi noi toţi, cei închişi şi esilaţi la 1840, demonii trăsniţi de acesta” (C. Boliac).

1844 — Publică, în Curierul românesc, Zburătorul, sub titulatura — evident nepotrivită — de “baladă”.

1846 — Heliade lansează faimosul său proiect de traduceri, care prezintă, după proiectul similar al obscurului profesor francez L. Aimé Martin, cea mai îndrăzneaţă încercare de sistematizare a transpunerii clasicilor universali în româneşte.

1848-1849 — Deşi iniţial se ţine departe de pregă­tirile făcute sub mantia “Asociaţiei literare”, când evenimentele se precipită, Heliade se alătură comitetului revoluţionar (Bălcescu, Rosetti, Ghica, Brătianu, Goleştii, Tell etc). La 9 iunie Heliade citeşte proclamaţia de la Islaz şi intră în guvernul provizoriu, unde se va opune — în câteva puncte esenţiale — liniei decise a lui Bălcescu. După înăbuşirea revoluţiei, Heliade părăseşte ţara, ajunge în Franţa, la Londra, apoi din nou la Paris, apoi în Grecia, la Constantinopol — unde nu este primit — şi se întoarce în Franţa. În timpul emigraţiei, Heliade păstrează o atitudine independentă şi ostilă celorlalţi revoluţionari (Bălcescu, Ghica), începând să pozeze în victimă a intrigilor şi neînţelegerii generale.

1851 — Se stabileşte la Chios.

1859 — Se întoarce în ţară şi îşi pune candidatura ca deputat, dar nu va fi ales decât în 1864. Începe să publice Echilibru între antiteze, opera sa capitală cu caracter filozofic.

1867 — Este ales preşedinte al Societăţii Academice Române, viitoarea Academie.

1868 — Începe să-şi republice creaţia poetică, revăzută, în Curs Întreg de poezie generală (patru volume, 1868—1870).

1872, 27 aprilie — Moare Ion Heliade Rădulescu; funeralii grandioase (vorbesc: G. Sion, Haşdeu, C. Exarcu); e înmormântat în curtea bisericii Mavrogheni, de la şosea.