Fauna in tratarea si alimentarea omului

UTILIZAREA VIERMILOR IN FARMACIE

Majoritatea oamenilor au auzit despre utilizarea lipitorilor, in tratarea varicelor de pe membrele inferioare. Pana acum sunt descrise 20 de specii. Nu toate speciile de lipitori sunt curative si deaceea inainte de a aplica unguentele in scop curativ, este necesara o documentare riguroasa. Se selecteaza numai lipitorile medicinale, care se deosebesc dupa culoare. Ele au partea dorsala de culoare verzuie sau brun-roscata. Un criteriu mai sigur este prezenta a doua dungi intrerupte, de culoare galben-orange, care sunt pe toata lungimea corpului. Lipitorile medicinale, au mandibulele bine dezvoltate si produc muscaturi adanci in tesutul cutanat. Celelalte specii, produc muscaturi periferice si nu pot suge mult sange. Lipitorile din spatiile acvatice, pot patrunde deseori, in timpul adapatului vitelor, in tractul digestiv al animalelor, unde se prind de pereti intestinali, provocand traume si chiar moartea animalelor.

Una dintre cele mai raspandite lipitori din Europa de Est , este Hirudo afficinalis. La acesti indivizi, partea abdominala este bruna cu pete galbene sau brune si prezinta sase dungi galbene cu pete negre. Corpul lipitorilor este alungit spre partea anterioara, care este ascutita, si are 90-100 de inele. In partea anterioara prezinta mandibule bine dezvoltate cu aproximativ 180 de dintisori, cu care se prind puternic de pielea omului, pe care o sparg pana ajung la vasele sanguine, de unde sug intens sange. In timp de 30 de minute, o lipitoare poate absorbi 30 de ml de sange, marindu-si de 3-4 ori volumul.

Utilizarea lipitorilor pentru tratarea sistemului sanguin, prin introducerea unor enzime specifice in sistemul circulator, este cunoscuta inca din timpurile stravechi. In multe din descrierile antice se vorbeste despre utilizarea lipitorilor in scop curativ. Astfel, lipitorile folosite nu sunt nici prea tinere, nici prea batrane, cu greutatea de la 1g, pana la 5g. Se pot mentine cateva zile intr-un vas cu apa curata la temperatura de 20-25°C. Apa se schimba in fiecare zi. Dupa utilizarea pe pielea picioarelor afectate de varice sau cu vase sparte, lipitorile trebuiesc limpezite. Initial, acestea au o pozitie de ou. La pacientii cu tensiunea arteriala marita, lipitorile se pun dupa urechi, iar in cazurile insulturilor se pun dupa ceafa. In aceste cazuri se recomanda utilizarea a pana la 20 de lipitori. De obicei, se aplica de la 4 la 20 de lipitori.Pentru a stopa procesul de absorbtie, lipitorile se apuca cu degetele de la jumatate si se strang. In acest caz, sangele se intoarce in cavitatea bucala si lipitoarea se desprinde de corp.

In timpul absorbtiei, lipitorile elimina in sange o proteina numita hirudin, care are proprietati anticoagulante si inactiveaza protrombina. Saliva lipitorilor include si componenti de tipul histaminicelor, care provoaca dilatarea vaselor sangvine.

Dupa stabilirea proprietatilor hirudinei, folosita des in medicina, a aparut o noua directie, numita hirudaterapia, care se practica mult in unele tari europene, mai ales in Marea Britanie, unde doctorul R. Sayer a fondat in 1984 in Sebs o societate speciala de hirudaterapie , care se ocupa cu cresterea lipitorilor si utilizarea lor in tratarea afectiunilor cardio-vasculare, mai ales a spasmelor,acteriilor coronare, tromboflebite, hipertoniilor si in scopuri de reabilitare dupa interventii chirurgicale. Principiul activ al lipitorilor este hirudina, utilizarea careia este descrisa in brevetul nr.3432596 din SUA.

Acum sunt laboratoare specializate in cresterea speciilor de lipitori care pot fi comercializate pentru centre farmaceutice, putand fi utilizate doar sub supravegherea medicilor. Intr-un laborator specializat, de marime optima, intr-un an de zile pot fi crescute pana la 5 milioane de lipitori.

Lipitorile mai au insa, proprietati care inca nu au fost cercetate. Asa spre exemplu, K.S. Samalnic descrie o reteta conform careia, lipitorile se coc de vii intr-o tigaie cu ulei unde se adauga acid acetic.Aceasta solutie se utilizeaza pentru stoparea cresterii parului, in locurile nedorite.

Din clasa viermilor inelari , in medicina naturista, se mai utilizeaza si viermii obisnuiti (viermii de ploaie). In Finlanda , este descrisa o reteta veche dupa care, se aduna viermii intr-un ghem, se pun intr-un vas de metal inchis si se lasa la soare pana cand , din viermi se elimina un lichid lipicios, care se filtreaza si se foloseste pentru afectiuni ale ochilor.

In Rusia, viermii se utilizeaza altfel. Se iau ghemele de viermi, se acopera cu un strat de sare si se lasa cateva ore, pana cand se elimina o solutie, care se filtreaza si se foloseste pentru tratarea keratitelor la ochi, atat la om cat si la animalele domestice.

In Polonia, viermii se macereaza, apoi se amesteca cu alcool de 70% si solutia obtinuta , se foloseste la tratarea reumatismului.

In Caucaz, viermii se sareaza, apoi se maruntesc pana la formarea unei paste, care se utilizeaza la stoparea hemoragiilor.

F.H.Sleret, scria in cartea sa, in 1793, numita ’’Farmacia’’ sau ’’Stiinta despre fabricarea medicamentelor ’’, ca: viermii de ploaie se amesteca cu acid citric si se face masaj cu acea solutie, pentru disparitia convulsiilor si frisoanelor.

In retetele antice descifrate , se descriu retete de obtinere a preparatelor pentru tratarea keratitelor oculare. In acest scop, se aduna viermii de ploaie, se pun intr-un vas in care se lasa pana la putrefactie, moment in care , din ei se elimina un ulei gras, care este folosit pentru tratarea afectiunilor ochilor, in special pentru tratarea keratozelor.

O alta reteta de utilizare a virmilor inelari, indica folosirea acestora pentru ridicarea potentei sexuale : se aduna 30 de viermi, se usuca, se maruntesc pana la formarea unei pudre, care se amesteca cu vinca minor , iar din produsul rezultat, se inghite cate o lingurita inainte de somn.

Mai exista , insa, retete care nu au putut fi descifrate, pe baza carora se stopau infectiile cutanate, durerile de urechi, se stopa albirea parului, se regla tensiunea arteriala, s.a.m.d.

Medicina contemporana, considera insa ca, retetele antice includ profetii care nu sunt clare, din punctul de vedere al actiunii lor, si de aceea, nu sunt luate in serios. Dar dezvoltarea tehnico-stiintifica va aprecia, in viitor,aceste informatii, la adevarata lor valoare si va descifra proprietatile substantelor active, extrase din viermii inelati.

In lucrarile lui S.P.Pigulschii se spune ca,in timpul inmultirii, viermii inelati devin toxici, deoarece,in luna iunie in multe cazuri, daca gainile se hranesc cu viermi pot muri. Extractele efectuate din viermi, in concentratie de 0,2ml, omoara o vrabie, iar la sobolani provoaca paralizia si apoi moartea. In timpul iernii, aceste substante toxice dispar.

In lucrarea ’’Izvorul sanatatii’’, scrisa de autorul chinez Pan Sum, sunt amintite cateva retete de utilizare a viermilor inelari, pentru tratarea epilesiei. Pentru aceasta, se colecteaza intr-un pahar de 100ml, viermi care se spala in vin de strugure , dupa care se pun in untdelemn si se lasa 30 de zile la soare. Substanta obtinuta poate fi folosita pentru frectii in tratarea reumatismului.

Au fost descoperite informatii pretioase si despre viermii rosii de sub scoarta copacilor si despre viermii de mare, din care a fost extras telepinul, care poate fi utilizat ca un preparat antifungic pentru tratarea micozelor cutanate.

HO CH₂ Br




=O

Br O B

In viermii de mare au fost depistate substante biologic active cu actiune keratolitica, care influenteaza membranele celulare ale sistemului nervos.

Unele specii ale viermilor de mare includ substanta homarin si trihamelin. Prima, intensifica functia inimii, iar a doua actioneaza asupra functiei neuronilor. In acesti viermi a fost depistat pigmentul de tipul banelin si cel anhidrobanelin, care sunt toxici pentru protozoare. Aceste substante pot fi utilizate pentru obtinerea preparatelor pentru tratarea infectiilor provocate de aceste microorganisme. Din viermi, au fost obtinute si substante biologic active asupra unor tipuri de tumori, care inca nu au fost studiate suficient.

Pescarii japonezi, au observat ca, daca unele insecte se asezau pe viermii cu care prindeau peste , in scurt timp dispareau. Astfel, din viermii respectivi, s-a extras un nou insecticid ’’padan’’, care se utilizeaza cu succes in protectia orezului, de insecte daunatoare.
Formula padanului si a nepistoxinului:
H₃C CH₃ H₃C CH₃

N N

S S H₂NOCS SCONH₂

NEORISTOXIN PADAN
Obtinerea insecticidului padan, este un exemplu clar de modelare a unor substante biologic active din organismul viermilor,la care s-a gasit o aplicare directa si s-a pus in practica.