Federatia sindicatelor libere din îNVĂŢĂMÂnt revista presei
Yüklə 263,48 Kb.
|
|
FEDERATIA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂŢĂMÂNT 
REVISTA PRESEI www.fsli.ro 28 Septembrie 2015 PREUNIVERSITAR http://adevarul.ro/educatie/scoala/remus-cernea-profesorul-emil-moise-istoricul-eugen-ciurtin-despre-razboiul-ora-religie-luni-adevarul-live-1200-1_56080fb6f5eaafab2c0e7ed3/index.html Adevărul Live, luni, ora 12.00. Remus Cernea, profesorul Emil Moise şi istoricul Eugen Ciurtin, despre războiul pe ora de Religie Luni, la Adevărul Live, de la 12.00, deputatul Remus Cernea şi Eugen Ciurtin de la Institutul de Istorie a Religiilor vor dezbate metodologia de înscriere la ora de Religie alături de profesorul Emil Moise, cel care a contestat la Curtea Constituţională modul în care se face înscrierea la ora de Religie şi a câştigat. Înscrierea la ora de Religie se va face în fiecare an, iar cererile se vor depune până în luna decembrie, pentru anul şcolar următor, potrivit unui ordin al ministrului Sorin Cîmpeanu, publicat joi, în Monitorul Oficial. Ministerul Educaţiei a lăsat în grija şcolilor modul în care va fi organizat timpul elevilor care nu fac Religie, reglementând însă posibilitatea ca ei să stea în bănci, fără să participe, la orele altor culte sau să facă ora de Religie direct la Biserică. Totuşi, Patriarhia susţine că textul oridinului semnat de ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, trebuie interpretate în sensul în care cererea de înscriere este valabilă pe toată durata de şcolarizare a elevului. Înscrierea elevilor la ora de Religie se va relua în fiecare an şcolar, termenul pentru depunerea cererilor fiind luna decembrie, potrivit metodologiei din Monitorul Oficial. În ceea ce-i priveşte pe copiii care îşi fac debutul în şcoala primară, opţiunea lor va fi bifată în cererea-tip de înscriere în învăţământ. Cererile depuse ulterior termenelor menţionate, inclusiv după începerea cursurilor şcolare, sunt aprobate de consiliul de administraţie dacă în unitatea respectivă de învăţământ se predă această disciplină, iar elevii respectivi vor fi incluşi în formaţiunile deja existente. „În cazul în care elevul nu frecventează orele de Religie, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează pentru elevul căruia din motive obiective nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină”, se arată în documentul oficial.
„În situaţia în care părinţii/tutorii legali instituiţi ai elevului minor, respectiv elevul major decid, în cursul anului şcolar, schimbarea opţiunii de a frecventa ora de Religie, situaţia şcolară a elevului respectiv pe anul în curs se încheie fără disciplina Religie”, se mai arată în metodologie,cu menţiunea că solicitarea de retragere de la ora de Religie se va face tot prin cerere scrisă. Ora de Religie se organizează cu întreaga clasă, dacă cererile depuse solicită frecventarea orei de Religie la acelaşi cult. Dacă pentru un nivel de clasă s-au depus solicitări pentru frecventarea orei de Religie la culte diferite, elevii se vor grupa pe culte. Dacă numărul elevilor care au solicitat un anumit cult nu întruneşte numărul minim legal, studierea disciplinei Religie pentru acel cult se poate face şi simultan, adică se grupează elevi din ani diferiţi, dar din acelaşi ciclu de învăţământ (primar, gimnazial, liceal, profesional), cu aprobarea inspectoratului şcolar. Totuşi, soluţia nu este una fericită, consideră Horia Pătraşcu, director adjunct al Colegiului Naţional Bilingv „George Coşbuc”, din Capitală: „Este greu de realizat aşa ceva, elevii au diferite stadii de dezvoltare, diferă modul în care le transmitem cunoştinţele ca să nu mai spun că diferă şi programa”. Ora de Religie direct la Biserică „Elevii cărora nu li s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină pot să participe la studiul Religiei în cadrul cultului propriu”, mai spune metodologia. Pentru studiul disciplinei religie în cadrul cultului propriu, inspectoratele şcolare trebuie să încheie parteneriate cu reprezentanţii instituţiilor de cult, valabile cel puţin pe durata unui an şcolar. Parteneriatul trebuie să reglementeze: locul de desfăşurare a orei de Religie, asigurarea de către cult a profesorilor de Religie, modalitatea de evaluare şi transmiterea absenţelor şi a rezultatelor şcolare către unitatea şcolară. „Este foarte periculos să se acrediteze ideea imixtiunii Bisericii în învăţământul românesc”, este de părere Horia Pătraşcu. Pe de altă parte, Emil Moise, profesorul buzoian care a reclamat la Curtea Constituţională modalitatea de înscriere la ora de Religie, salută opţiunea oferită de Ministerul Educaţiei: „Salut decizia ministerului, Biserica este singurul loc în care ar trebui să se predea disciplina Religie”. Elevii care nu fac Religie, povara şcolii Pentru elevii care nu frecventează ora de Religie, unităţile de învăţământ stabilesc prin propriul regulament activităţile pe care aceştia le pot desfăşura, spaţiile în care se desfăşoară activităţile, precum şi responsabilităţile privind asigurarea supravegherii şi siguranţei elevilor, în perioada în care ceilalţi elevi participă la ora de Religie. „Este foarte dificil să asiguri spaţiu dedicat, de obicei noi îi trimitem la bibliotecă, sub supravegherea bibliotecarului. Până acum am încercat să evităm situaţia prin gruparea orelor la începutul sau la finalul orarului”, a comentat Horia Pătraşcu. Pe de altă parte, Emil Moise susţine că are cunoştinţă de cazuri în care şi elevii care nu s-au înscris la Religie au fost obligaţi de conducerea şcolii să stea în clasă, în timpul orelor de la această disciplină, în lipsa unei soluţii pentru organizarea timpului lor. „M-au sunat mai mulţi părinţi din ţară să se plângă de abuzurile care se fac în lipsa unei reglementări clare a activităţilor pe care le fac copiii care nu frecventează ora de Religie. Disciplina ar trebui să fie plasată doar la începutul şi finalul orarului şcolar, ca el să poată pleca acasă, deoarece există o reglementare care spune că n-ai voie să-i faci elevului fereastră în orar. Programul lor şcolar trebuie să fie continuu, de la sosirea în şcoală, până la plecare”, a spus Emil Moise. Unii elevi ar putea sta degeaba la orele de Religie Totuşi, metodologia permite, însă doar dacă există o solicitare în scris pentru această variantă, ca elevii cărora nu li se pot asigura condiţiile frecventării orei de Religie la un anumit cult să participe, în calitate de audienţi, la orele de Religie organizate în şcoală pentru elevii aparţinând altor culte. Elevii audienţi nu vor fi evaluaţi, iar situaţia şcolară se va încheia fără disciplina Religie. Patriarhia introduce expresia „pe toată durata de şcolarizare” Pe de altă parte, reprezentanţii Patriarhiei susţin că elevii nu trebuie să depună cerere de înscriere la ora de Religie decât o singură dată, opţiunea ramânând valabilă pe toată durata şcolarizării elevului, în timp ce schimbarea opţiunii se realizează tot printr-o cerere scrisă. Totuşi, Emil Moise spune că metodologia este foarte clară, în sensul în care se depune cerere anual. „Precizăm că textul Legii nr. 153/2015 preia conţinutul propunerii Consiliului Consultativ al Cultelor, reunit în data de 28 februarie 2015, a cărui idee centrală este că opţiunea în vederea participării la ora de Religie, odată exprimată, rămâne valabilă pe toată durata şcolarizării (cu excepţia exprimării în scris a schimbării opţiunii) pentru evitarea obstacolelor birocratice şi umilitoare pentru părinţi prin reînscrierea anuală sau pe cicluri de învăţământ”, se arată într-un comunicat de presă al Patriarhiei. De asemenea, Patriarhia mai susţine că luna decembrie este, de fapt, termenul pentru depunea cererilor elevilor care n-au fost înscrişi în anul şcolar curent sau a celor care doresc să se retragă începând cu anul şcolar următor. „Cu privire la interpretarea eronată a unor jurnalişti a art. 3, alin. (5) din Metodologia menţionată <<În vederea prefigurării catedrelor, pentru elevii deja înscrişi în unitatea de învăţământ, cererile menţionate la alin. (1) şi (3) se depun, de regulă, până la sfârşitul lunii decembrie, pentru anul şcolar următor>>, facem următoarele precizări: Art. 3, alin. (5) din Metodologie nu face referire la faptul că elevii trebuie să se reînscrie în fiecare an la ora de Religie, ci se referă la perioada în care trebuie să se depună la secretariatul unităţii de învăţământ cererile menţionate în art. 3, alin. (1) şi (3), adică cererile de înscriere (pentru cei care nu şi-au exprimat niciodată opţiunea de a participa la ora de Religie), respectiv de schimbare a opţiunii (pentru cei care şi-au exprimat cândva opţiunea de a participa la această oră)”, este interperetarea dată de Patriarhie, dar contestată de Emil Moise. „Este absurd, expresia
Pe de altă parte, şi Patriarhia susţine că va face recurs la Justiţie dacă metodologia nu va fi interpretată de reprezentanţii sistemului de învăţământ, în sensul valabilităţii cererii pe toată durata de şcolarizare. „În situaţiile în care în mod abuziv se vor realiza modificări în SIIIR, fără cererea expresă a părinţilor sau aceştia vor fi obligaţi de către şcoli să facă cereri de reînscriere la Religie, împotriva prevederilor Legii, ale Metodologiei şi a voinţei părinţilor, Patriarhia Română va sesiza autorităţile competente, solicitând sancţionarea celor vinovaţi”, spun reprezentanţii Patriarhiei. Nici parlamentarii nu au tranşat problema valabilităţii cererii de înscriere la ora de Religie, când au adoptat, în vară, Legea 153/2015 pentru modificarea alin. (2) al art. 18 din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, ce are ca scop transpunerea în legislaţie a deciziei Curţii Constituţionale din 12 noiembrie 2014: „Înscrierea elevului pentru a frecventa orele de religie se face prin cerere scrisă a elevului major, respectiv a părintelui sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor. Schimbarea acestei opţiuni se face tot prin cerere scrisă a elevului major, respectiv a părintelui sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor. În cazul în care elevul nu frecventează orele de religie, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină”.
Autorităţile se codesc de aproape un an de zile să găsească o formă de aplicare a unei decizii a Curţii Constituţionale din 12 noiembrie 2014, care spune că elevii care doresc să participe la ora de Religie trebuie să facă o cerere în acest sens, la începutul anului şcolar. Mai exact, CCR a decis că este neconstituţional articolul din Legea Educaţiei care spune că „La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de Religie”. „Exprimarea unei opinii din perspectiva prevederilor constituţionale referitorare la libertatea conştiinţei şi a religiei aplicabile în domeniul învăţământului religios trebuie să aibă întotdeauna un sens pozitiv (persoana alege să studieze religia), iar nu un sens negativ (persoana alege să nu studieze religia), întrucât în cea de-a doua ipoteză, persoana este prezumată ca manifestând deja opţiunea de a studia, fiind nevoită să acţioneze ulterior pentru excluderea sa din grupul de studiu. Or, o atare reglementare nu reprezintă altceva decât o constrângere a persoanei în manifestarea unei opţiuni, cee ce de plano (automat), contravine libertăţii conştiinţei consacrată de Constituţie”, se arată în motivarea CCR. Judecătorii au luat această decizie, în unanimitate, în urma unei sesizări depuse de un profesor din Buzău, Emil Moise, care nu a considerat că este normal ca fata lui să depună cerere de retragere de la ora de Religie. „Credeam că o să pierd procesul şi când am aflat că de fapt am câştigat a fost un şoc foarte puternic. Fata mea, care este studentă acum şi care m-a susţinut în toată lupta, m-a felicitat şi ei îi dedic această victorie, dar şi copiilor care au suferit de pe urma predării Religiei la şcoală“, a spus atunci Emil Moise. http://adevarul.ro/educatie/scoala/sherlock-holmes-dambovita-pregatiti-viitorii-detectivi-particulari-singura-scoala-profil-romania-1_5602d1bff5eaafab2ceb2a7d/index.html Sherlock Holmes de Dâmboviţa - cum sunt pregătiţi viitorii detectivi particulari în singura şcoală de profil din România La Colegiul UCECOM „Spiru Haret“ din Capitală funcţionează singura şcoală postliceală de detectivi particulari din România. În această vară a absolvit deja a doua promoţie. Când am intrat în apartamentul de la etajul cinci al blocului din buza Pieţei Alba Iulia, Maria Bumbaru dădăcea doi discipoli în sala de şedinţe a agenţiei de detectivi: „Sigur el a luat Bac-ul?“, îi încearcă ea pe Andrei şi pe Marius. „Apărea pe listă...“, argumentează de pe partea cealaltă a mesei unul dintre ei. „Verificaţi vârsta, să nu fie coincidenţă de nume“, încheie femeia cu ton matern şi se întoarce către mine cu naturaleţe, conştientă de la început de prezenţa mea în pragul uşii. „I-am învăţat să se ferească de pericole, să nu încalce legea, să fie perseverenţi şi să verifice de mai multe ori informaţiile. Răspunsurile corecte sunt primite când sunt puse întrebările corecte“, explică articulat şi cu gesturi largi, trădând experienţa prelegerilor. „Nu este o meserie foarte diferită de jurnalismul de investigaţie, care poate îţi e mai familiar“, continuă ea stimulată de paralelă. „Diferenţa este că noi lucrăm doar la solicitare privată, iar jurnaliştii doar pentru interesul public. Dezvăluirile noastre rămân întotdeauna confidenţiale şi sunt predate clientului care îşi asumă responsabilitatea asupra utilizării lor, însă dosarele sunt atât de bine întocmite, încât pot merge direct în instanţă.“ „Angajabilitatea este de 100%“ Maria Bumbaru este detectiv particular de 25 de ani. Ce-i drept, unul dintre cei mai vechi în această meserie misterioasă, care a evoluat discret în România postdecembristă. Acum conduce propria agenţie, afiliată la o reţea internaţională, şi este preşedintele Asociaţiei Naţionale a Detectivilor din România. Mai mult, simte că este pregătită să primească sub aripă generaţia tânără, care să-i continue munca: dezvoltarea detectivismului în România. Aşa a apărut, în urmă cu trei ani, în cadrul unui parteneriat cu Uniunea Naţională a Cooperativei Meşteşugăreşti (UCECOM) „Spiru Haret“ din Capitală, singura şcoală postliceală de detectivi particulari din România. Şcoala se adresează absolvenţilor de liceu, dar diploma de Bacalaureat nu este necesară. Cursurile au o durată de doi ani, iar taxa se ridică la 2.200 de lei pe an. Cu câte 15 elevi la clasă, a oferit deja două promoţii, iar „angajabilitatea este de 100%“, după cum susţine Gabriel Zorzini, directorul Colegiului. Dar în detectivism nu intri cu una-cu două: indiferent dacă ai absolvit postliceala, un curs de calificare sau nimic, pentru a primi insignă de detectiv în husă de piele, ca în filmele poliţiste, trebuie să iei mai întâi examenul de atestare organizat de Inspectoratul General al Poliţiei Române. Adrian şi Marius au absolvit postliceala de la UCECOM în acest an, dar au continuat toată vara să stea cu burta pe cărţile de legislaţie, pentru examenul de atestare. Printre picături, băieţii fac practică la agenţie, pentru că meseria asta nu este pentru amatori. Şi nici pentru indivizii aceia din filme, solitari şi cam beţivi, care aşteaptă faliţi într-un birou prăfuit să intre un client cu un caz de legendă. Astă seară filăm în familie Detectivismul se învaţă şi se practică, de fapt, în familie – cu mama, tata, copilul şi căţelul, într-o breaslă foarte închegată, în care onestitatea este paşaportul către o reputaţie solidă. „În filme, munca de detectiv este făcută de un singur om, dar în realitate se lucrează în echipă, iar dovezile nu sunt obţinute aşa uşor“, explică Marius cu un aer de cunoscător. Şi, de fapt, chiar ştie foarte multe despre detectivismul din spatele ecranelor de cinema. „Tatăl meu este detectiv, iar eu am început să umblu cu ei pe la 14 ani. Stăteam împreună la filaje şi mă trimitea «Du-te şi tu şi vezi ce adresă e acolo» sau «Plimbă-te pe acolo şi află despre ce discută la telefon». Fiind copil, nu dădeam de bănuit“, spune el. Maria Bumbaru confirmă: „Chiar aşa se întâmplă de cele mai multe ori, detectivismul se practică în familie pentru că este nevoie de echipe unite“. „Dacă petreci câteva ore singur la o masă, într-un restaurant, este posibil să atragi atenţia, dar dacă eşti cu soţia şi cu copilul, altfel te amesteci în peisaj şi altfel trece timpul.“ „Am învăţat să fiu curios“ Un alt mit din filme este că fluturi din mers insigna, rupi cordonul şi pătrunzi în camera secretelor. Deşi detectivii români admit că n-au prea multe reproşuri în relaţia cu poliţiştii, cu care sunt amici şi care îi ajută când pot, cu ce pot, legislaţia românească nu le permite detectivilor accesul la bazele de date ale Poliţiei, astfel încât sunt nevoiţi să profite cât mai mult de informaţiile publice şi, unde se poate, să dezvolte surse alternative. „De-a lungul anilor, am început să fac şi chestii mai complicate şi am învăţat multe lucruri, mai ales din greşeli. De exemplu, să ai grijă cui îi dezvălui identitatea. Odată m-am dus cu un coleg mai tânăr de-ai lui tata într-un sat de romi, să dăm de urma unui bulibaşă. Cum să facem, că acolo se ştie toată lumea cu toată lumea, iar noi nu ne încadram deloc în peisaj şi nici nu ne simţeam prea în siguranţă. Ne-am dus la postul local de poliţie şi prietenul ăsta al meu a scos cu infatuare insigna: «Sunt detectiv particular». Se aştepta să-i dea pe spate pe băieţii ăia de acolo, dar n-a fost aşa. Ne-au reţinut pentru verificări şi au colaborat cu noi abia după ce au primit confirmare în scris de la agenţie. Noi ne făceam fel de fel de scenarii că sunt mână în mână cu cei pe care îi investigam, dar a ieşit bine până la urmă“, îşi aminteşte Marius. Chiar şi aşa, cu un mentor acasă şi cu toate peripeţiile din copilărie, Marius recunoaşte acum, la 23 de ani, că nu insigna te face detectiv: „Până la o vârstă, credeam că detectivul face doar teren şi filaje, dar şcoala asta mi-a arătat că există diversitate mult mai mare de tehnici şi de activităţi pe care trebuie să le cunoşti“. Şi Adrian, care are 33 de ani şi este de profesie jurist, spune că şcoala de detectivi îţi oferă perspective pe care nu le găseşti la Facultatea de Drept: „Am învăţat să gândesc din punct de vedere detectivistic, să pun întrebări, să caut răspunsuri, să fiu curios. Iar noţiunile de logică sunt parte integrantă a fiecărei materii“.
Maria Bumbaru spune că un detectiv trebuie să investească mai tot ce câştigă, pentru construirea unui renume internaţional, esenţial în această eră a globalizării. Astfel, devin ingrediente esenţiale afilierea la reţelele internaţionale, colaborarea permanentă cu parteneri externi şi perfecţionarea continuă prin participarea la diferite congrese anuale, în care se întâlnesc şi fac schimb de experienţă detectivi din toată lumea. Ea însăşi a ajuns să practice profesia în urma unei întâmplări petrecute când se afla în vizită în Franţa. „Mă invitase o prietenă imediat după Revoluţie, eram foarte tânără, de pe băncile facultăţii. Am fost împreună la o recepţie unde am intrat în vorbă cu un domn, director la o companie franceză care dorea să investească în România şi mi-a propus să fac investigaţie economică pentru el. Mi-a oferit salariul minim pe economie în Franţa, ceea ce în România era enorm şi m-a şcolit în străinătate, la fel de fel de cursuri şi şcoli internaţionale“, îşi aminteşte Maria Bumbaru.
Maria Bumbaru îşi aminteşte cum a luat amploare detectivismul în România. „În 1996 am participat la summitul de la Londra, se punea întrebarea dacă România a atins toţi parametrii democraţiei, dacă avem anchetă privată. Atunci am aflat prima oară că o democraţie trebuie să ofere obligatoriu alternativă la ancheta publică“, a explicat femeia. Aşa că în acelaşi an a fost încropită şi prima lege dedicată. „A fost iniţiată de Departamentul Public al Poliţiei Române şi avea trei pagini scrise cu litere mari. Abia în 2003 a apărut legea detectivului particular după care ne ghidăm astăzi“, a spus Bumbaru. „Am avut cinci detectivi infiltraţi ca angajaţi“ Multă vreme, detectivismul a avut o conotaţie de cancan în România, fiind asimilat cu amantlâcul şi furişarea sub cearşafurile altora, însă lucrurile încep să se schimbe, mai ales graţie relaţiilor internaţionale, consideră Maria Bumbaru. Astfel, investigaţiile au virat în zona de escrocherii cu ramificaţii internaţionale, de investigaţii economice şi luptă antifraudă. „Avem şi cazuri în care lucrăm sub acoperire pe toată durata anchetei. De exemplu, am avut o companie în care se fura masiv cupru, printr-o reţea care se întindea de la directori adjuncţi, până la oameni care asigurau ieşirea din ţară. Am avut cinci detectivi infiltraţi ca angajaţi care au lucrat acolo timp de şase luni, până i-am dat de cap“, a povestit Maria Bumbaru. „Româncele şi moldovencele, cele mai bandite“ Însă cel mai des, detectivii români sunt asaltaţi cu cazuri de escrocherii în care sunt implicaţi cetăţeni străini. „Nemţii nu se mai căsătoresc între ei de multă vreme. Nemţoaicele se uită după italieni şi jamaicani, iar nemţii după asiatice şi mai nou, a început o modă cu est-europencele. Cu rusoaica sau cu ucraineanca mai faci casă, dar româncele şi moldovencele sunt cele mai bandite“, zâmbeşte Dorel Brahmer, detectiv particular cu ştate vechi şi cetăţenie româno-germană. „Am avut un client neamţ amorezat de o româncă stomatolog de profesie, care lucra de doi ani într-un bordel din Germania. Neamţul i-a dăruit fetei 50.000 de euro să nu mai aibă grija zilei de mâine şi un Mercedes, iar fata şi-a luat tălpăşiţa. Am găsit-o acasă la părinţi, la Băile Felix, făcea nuntă. Rudele credeau că a lucrat ca stomatolog în Spania. Cum e la ţară, că lumea te cheamă şi dacă te vede că treci pe uliţă, m-am amestecat şi eu printre nuntaşi şi la miezul nopţii m-am dus să o felicit. «Dar cine sunteţi dumneavoastră?», mă întreabă. «Detectiv particular. Ştiţi de ce sunt aici...» Aşa o femeie n-am mai întâlnit. Avea o prezenţă de spirit, prim-ministru trebuia să se facă, nu prostituată. A încercat să mă îmbuneze, pe urmă să mă mituiască. A văzut că nu merge, mi-a zis să mă distrez că vorbim a doua zi. Şi dimineaţa mi s-a făcut milă de ea, se luase cu un fost coleg de facultate. Am recuperat ce am putut din pagubă şi i-am zis neamţului că a fugit la Odessa şi că eu acolo nu intru după ea“, îşi aminteşte detectivul. Impotent pentru banii de asigurare În detectivism niciodată nu ştii unde ajungi când primeşti un caz nou: de la protagonistul unor situaţii hilare, la martorul unor drame umane sau la un nume pe o statuie din Germania, ridicată în semn de mulţumire. „Odată ne-a cerut ajutorul o companie americană de asigurări în legătură cu un angajat român de pe un vas de croazieră, care cerea despăgubiri de un milion de dolari, în urma unui accident de muncă. Căzuse şi se lovise la şold, dar susţinea că a rămas cu traume psihologice în urma cărora nu mai este capabil să aibă viaţă sexuală. Trimitea pentru decontare teancuri de chitanţe de la şedinţe la psiholog şi de la prescripţii contrafăcute de medicamente scumpe. Dar cum dovedeşti că omul n-are nicio problemă, mai ales că în public se prefăcea invalid, cu probleme la picior? L-am filat vreo două săptămâni şi am aflat că îşi angajase iubita pe post de infirmieră. Într-o zi, s-au dus împreună la picnic şi un coleg s-a gândit să se urce într-un copac să aibă vedere mai bună, doar că tinerii ăştia şi-au pus pătura chiar sub copacul cu pricina. A filmat detectivul ce-a filmat şi când au început să se pupe a căzut din copac fix pe pătura oamenilor. A rămas de poveste. În final, am reuşit să demonstrăm că nu are probleme sexuale cu ajutorul unor poze făcute în spatele unei terase, în care l-am surprins urinând şi din care medicii americani au dedus că este sănătos. Ne-au felicitat la proces, nu le-a venit să creadă americanilor câtă perseverenţă am avut să ducem la bun sfârşit cazul ăsta“, a povestit Maria Bumbaru. Bătrânii răpiţi de fiu La polul opus, Dorel Brahmer a povestit cazul unui cuplu de octogenari saşi, emigraţi în Germania în anii ’50, care au fost răpiţi din propria locuinţă şi aduşi în Tulcea, la Babadag, de unde au fost salvaţi în ultimul moment. „Erau bolnavi de Alzheimer amândoi, dar nu voiau să locuiască la azil şi, pentru că aveau resurse financiare, angajaseră o firmă de avocatură să le administreze afacerea şi să aibă grijă de ei. Doar că într-o zi, infirmiera nu i-a mai găsit acasă, iar vecinii au declarat că au văzut un Opel cu numere de România parcat în faţa casei lor. Cei doi erau foarte bolnavi şi, în lipsa medicaţiei, puteau muri în orice moment. În contextul ăsta, Interpolul se mişca prea greu, aşa că m-au trimis pe mine în ţară, să dau de urma lor. Aveam un singur indiciu, numele unuia dintre cei doi copii care trăiau în România. L-am găsit pe internet, într-un articol de presă în care era acuzat că a împuşcat nişte câini la Babadag. Cum aveam un elev plecat acasă la Tulcea, l-am trimis la Babadag să facă cinste la birt şi să afle dacă au ajuns în localitate doi bătrâni. Mi-a confirmat povestea şi m-am dus peste ei. Îi răpise copilul ca să le folosească banii de pe cardurile de credit. I-am găsit într-o severă stare de deshidratare, bătrâna era inconştientă, dar am reuşit să îi salvăm până la urmă“, a povestit Brahmer vădit emoţionat. Mai mult, avocaţii germani au fost atât de impresionaţi de eforturile detectivilor români, încât au ridicat în cinstea lor o statuie cu Sherlock Holmes în faţa companiei. Nu e de mirare, deci, că România găzduieşte anual la Sinaia şi singura şcoală de vară pentru detectivi din Europa - International Center of Excellence in Investigations.
În lume, sunt aproximativ 4.000 de detectivi afiliaţi la reţele internaţionale, iar în România activează în jur de 100, din care jumătate numai în Capitală. „Nu este uşor să trăieşti din această meserie, este o inflaţie de foşti poliţişti care nu acordă nicio şansă tinerilor, iar criza economică a afectat foarte mult câştigurile. Acum zece ani, un venit de 50.000 de euro pe lună, la nivel de agenţie, nu era o problemă. Astăzi, un debutant este plătit cu salariul mediu pe economie, dar secţionat în plată pe oră“, a explicat Maria Bumbaru. Înainte să angajezi un detectiv... Dar ca în orice altă meserie, şi în cea a detectivilor există uscături care distrug încrederea oamenilor în astfel de servicii. Sunt mulţi clienţi creduli, escrocaţi de diverşi indivizi care se dau detectivi particulari, păstrează un aer de mister, se întâlnesc pe bancă în parc şi le cer diferite sume de bani ca să le rezolve problemele. „Lucrurile nu funcţionează aşa, înainte să angajezi un detectiv, îi verifici agenţia, îi ceri licenţa de funcţionare, afli dacă face parte din asociaţii profesionale“, recomandă Maria Bumbaru.
Viaţa detectivilor este mai uşoară în Germania, mai ales că acolo au acces la tehnici inovatoare de urmărire, iar societatea le oferă un statut special. „În Germania eşti tratat ca o vedetă. Nemţii înţeleg cât de dificilă este meseria asta, iar femeile, când aud că eşti detectiv, te iau în braţe“, povesteşte Dorel Brahmer. Mai ales că detectivii din Germania sunt mai bine pregătiţi ca poliţiştii, chiar dacă şi la ei ajung în privat o mulţime de foşti poliţişti ca urmare a unei reguli nescrise: dacă o sursă din poliţie este concediată pentru că a dezvăluit informaţii confidenţiale unui detectiv, acel poliţist va fi angajat de agenţie, indiferent dacă au nevoie de el sau nu. „În Germania au echipamente foarte performante, însă dacă detectivul neamţ şi-a uitat trepiedul acasă, anulează filajul. Românii sunt inventivi, se adaptează imediat, atuuri importante în aceeastă meserie“, a explicat Brahmer. Şi încă ceva: detectivii germani îşi scot pălăria în faţa colegelor de breaslă. „Femeile sunt mai bine plătite. Dacă un detectiv încasează în Germania 60 de euro pe oră, o femeie detectiv ia 80 de euro pe oră“, a spus Dorel Brahmer. Iar explicaţia vine de la Maria Brumaru: „În meseria asta trebuie să fii suspicios din cale-afară, dar în acelaşi timp plăcut şi de încredere, un actor desăvârşit. Păi toţi avem un detectiv acasă. Cel mai bun pe care l-am cunoscut vreodată este mama“.
Reprezentanţii Patriarhiei susţin că elevii nu trebuie să depună cerere de înscriere la ora de Religie decât o singură dată, opţiunea ramânând valabilă pe toată durata şcolarizării elevului, în timp ce schimbarea opţiunii se realizează tot printr-o cerere scrisă. Emil Moise, profesorul care a reclamat la Curtea Constituţională modalitatea de înscriere la ora de Religie, susţine că metodologia este clară, în sensul în care se depune cerere anual. Înscrierea elevilor la ora de Religie se va relua în fiecare an şcolar, termenul pentru depunerea cererilor fiind luna decembrie, potrivit unui Ordin al ministrului Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, publicat în Monitorul Oficial. În ceea ce-i priveşte pe copiii care îşi fac debutul în şcoala primară, opţiunea lor va fi bifată în cererea-tip de înscriere în învăţământ. Cererile depuse ulterior termenelor menţionate, inclusiv după începerea cursurilor şcolare, sunt aprobate de consiliul de administraţie dacă în unitatea respectivă de învăţământ se predă această disciplină, iar elevii respectivi vor fi incluşi în formaţiunile deja existente. „În cazul în care elevul nu frecventează orele de Religie, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează pentru elevul căruia din motive obiective nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină”, se arată în document.
Patriarhia susţine însă că metodologia confirmă demersurile lor de stabilire a valabilităţii cererii de înscriere pe toată durata şcolarizării. „Precizăm că textul Legii nr. 153/2015 preia conţinutul propunerii Consiliului Consultativ al Cultelor, reunit în data de 28 februarie 2015, a cărui idee centrală este că opţiunea în vederea participării la ora de Religie, odată exprimată, rămâne valabilă pe toată durata şcolarizării (cu excepţia exprimării în scris a schimbării opţiunii) pentru evitarea obstacolelor birocratice şi umilitoare pentru părinţi prin reînscrierea anuală sau pe cicluri de învăţământ”, se arată într-un comunicat de presă al Patriarhiei. “Legea 153/2015 pentru modificarea alin. (2) al art. 18 din Legea educatiei nationale nr. 1/2011. Inscriere orele de religie: Articol unic Alineatul (2) al articolului 18 din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si va avea urmatorul cuprins: (2) Inscrierea elevului pentru a frecventa orele de religie se face prin cerere scrisa a elevului major, respectiv a parintelui sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor. Schimbarea acestei optiuni se face tot prin cerere scrisa a elevului major, respectiv a parintelui sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor. In cazul in care elevul nu frecventeaza orele de religie, situatia scoala se incheie fara disciplina Religie. In mod similar se procedeaza si pentru elevul caruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplina”. Patriarhia susţine că luna decembrie este, de fapt, termenul pentru depunea cererilor elevilor care n-au fost înscrişi în anul şcolar curent sau a celor care doresc să se retragă începând cu anul şcolar următor. „Cu privire la interpretarea eronată a unor jurnalişti a art. 3, alin. (5) din Metodologia menţionată <<În vederea prefigurării catedrelor, pentru elevii deja înscrişi în unitatea de învăţământ, cererile menţionate la alin. (1) şi (3) se depun, de regulă, până la sfârşitul lunii decembrie, pentru anul şcolar următor>>, facem următoarele precizări: Art. 3, alin. (5) din Metodologie nu face referire la faptul că elevii trebuie să se reînscrie în fiecare an la ora de Religie, ci se referă la perioada în care trebuie să se depună la secretariatul unităţii de învăţământ cererile menţionate în art. 3, alin. (1) şi (3), adică cererile de înscriere (pentru cei care nu şi-au exprimat niciodată opţiunea de a participa la ora de Religie), respectiv de schimbare a opţiunii (pentru cei care şi-au exprimat cândva opţiunea de a participa la această oră)”, se arată într-un comunicat al Patriarhiei. „Este absurd, expresia <> nu se regăseşte în textul metodologiei. Atât timp cât se precizează că cererile se <>, aşa se va face. Dacă nu, facem dosare penale ”, a comentat Emil Moise, profesorul buzoian care a contestat la Curtea Constituţională modalitatea de înscriere la ora de Religie şi preşedinte al Asociaţiei Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă. Pe de altă parte, şi Patriarhia susţine că va face recurs la Justiţie dacă metodologia nu va fi interpretată de reprezentanţii sistemului de învăţământ, în sensul valabilităţii cererii pe toată durata de şcolarizare. „În situaţiile în care în mod abuziv se vor realiza modificări în SIIIR, fără cererea expresă a părinţilor sau aceştia vor fi obligaţi de către şcoli să facă cereri de reînscriere la Religie, împotriva prevederilor Legii, ale Metodologiei şi a voinţei părinţilor, Patriarhia Română va sesiza autorităţile competente, solicitând sancţionarea celor vinovaţi”, spun reprezentanţii Patriarhiei.
Elevii de liceu pot câştiga finanţări de până la 10.000 de euro pentru şcolile lor, dacă urmează un curs online gratuit de educaţie financiară şi e-commerce, în cadrul competiţiei naţionale „Bani pentru şcoala ta!”.Aflată la a doua ediţie, competiţia se adresează elevilor, absolvenţilor, profesorilor, părinţilor şi oricăror susţinători ai unităţilor de învăţământ, cu vârsta mai mare de 15 ani. Participanţii îşi pot îmbunătăţi cunoştinţele financiare şi de utilizare a comerţului electronic urmând unul sau ambele cursuri online - BaniIQ şi Banii pe net pe platforma www.banipentruscoalata.ro. Ei trebuie să completeze chestionarul pre-training, să urmeze cu atenţie fiecare modul şi să-şi verifice cunoştinţele printr-un test final. Fiecare instituţie de învăţământ este înregistrată automat în competiţie odată cu înscrierea elevilor şi susţinătorilor în training şi acumulează EUROpuncte pentru fiecare participant ce urmează trainingul şi completează testul de verificare a cunoştinţelor. Liceul cu cel mai mare număr de participanţi care completează cursul va primi un premiu constând într-o sumă egală cu numărul acestora, în limita a 10.000 de Euro. Premiul va fi folosit exclusiv pentru modernizarea liceului prin dotarea laboratoarelor, a claselor, achiziţia de echipamente moderne şi resurse educaţionale. Competiţia Bani pentru şcoala ta! este organizată de Junior Achievement România, in cadrul programului de educaţie financiara susţinut de Visa şi băncile membre. Programul naţional JA de educaţie financiară pentru tinerii peste 15 ani, din care fac parte trainingurile BaniIQ şi Banii pe net, are ca scop îmbunătăţirea cunoştinţelor financiare ale populaţiei şi promovarea unui comportament responsabil, în contextul în care peste 14% din românii cu vârste cuprinse între 14 şi 45 de ani sunt analfabeţi financiar, iar 65% au dificultăţi sau nu reuşesc să-şi acopere nevoile financiare zilnice. Peste 140.000 de elevi au luat parte gratuit în anul şcolar 2014-2015 la cele două programe, folosind o metodologie learning by doing, adaptată la mediul economic din România şi îmbogăţită cu exemple din viaţa reală. Concepte precum venituri, cheltuieli, impozite, economii, credit, debit, ipotecă, Euribor, scadenţă, obligaţiuni şi multe altele au fost explicate pe înţelesul elevilor, cu ajutorul consultanţilor voluntari din mediul bancar care au participat în program. În urma unui sondaj de evaluare, 97% dintre tinerii participanţi au apreciat faptul că sesiunile le-au oferit atât informaţii teoretice, cât şi exemple şi exerciţii practice. De asemenea, 75% dintre cursanţi au declarat, după program, că domeniul financiar le este mult mai accesibil şi mai pe înţelesul lor. Competiţia se derulează în perioada 20 septembrie – 30 octombrie 2015.
Un număr de 67 de ONG-uri au semnat o scrisoare deschisă adresată Ministerului Educaţiei, Institutului pentru Ştiinţele Educaţiei, Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Tineretului, în care solicită ca educaţia sexuală să devină disciplină obligatorie la şcoală. Pe această cale, grupul de ONG-uri au lansat şi o petiţie dedicată acestui subiect, care poate fi semnată aici. Redăm textul integral al scrisorii semnate de 67 de ONG-uri, dintre care amintim Coaliţia pentru Egalitate de Gen, Organizaţia Slavaţi Copiii, Asociaţia ActiveWatch, Fundaţia Centrul pentru Jurnalism Independent, Grupul pentru Democraţie Participativă, Funky Citizens, Asociaţia Secular-Umanistă din România, Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România, Consiliul Naţional al Elevilor, Consiliul Tineretului din România şi Asociaţia Română AntiSIDA. „La început de an şcolar, semnalăm situaţia critică din România în care tinerii din învăţământul preuniversitar continuă să fie privaţi de informaţii cu privire la educaţia sexuală, care ar putea preveni o multitudine dintre problemele cu care fetele şi băieţii se confruntă în zilele noastre, de la apariţia de sarcini nedorite, infecţii cu transmitere sexuală, până la manifestări sexiste şi homofobe şi acte de violenţă sexuală. Trăim într-o societate în care se transmit masiv informaţii distorsionate despre sexualitate, prin canalele media, din care lipsesc elemente ce ţin de responsabilitate, înţelegerea funcţionării propriului corp şi respectul în relaţiile intime. Statul român, prin educaţia pe care o oferă generaţiilor tinere, are datoria de a cultiva respectul şi egalitatea între femei şi bărbaţi, acceptarea diversităţii şi cunoaşterea despre afecţiune şi sexualitate, care să-i facă pe copii şi tineri să se înţeleagă pe sine şi pe cei din jur. Cerem elaborarea unui plan strategic pentru educaţie sexuală, care trebuie inclusă în curriculum-ul naţional obligatoriu şi care să fie accesibilă tuturor elevilor. Solicităm ca aceste prevederi pentru educaţie sexuală să impună un standard de calitate şi să preia definiţia educaţiei sexuale formulată de centrala europeană a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Aceasta precizează, printre altele, că educaţia sexuală înseamnă a învăţa despre aspectele cognitive, emoţionale, sociale, interactive şi fizice ale sexualităţii. Educaţia sexuală este adecvată vârstei şi este corectă din punct de vedere ştiinţific, având ca scop înzestrarea copiilor şi tinerilor cu informaţii, competenţe şi valori pozitive legate de propria sexualitate, relaţii sănătoase şi respectul faţă de sănătatea lor sexuală şi a altora. Statisticile îngrijorătoare şi evenimentele grave din decursul ultimului an ar trebui să constituie un semnal de alarmă pentru autorităţi. În conformitate cu definiţia OMS, educaţia sexuală trebuie să promoveze:
Educaţia sexuală obligatorie este necesară înainte ca tinerii să devină activi sexual. O arată statisticile, o arată realitatea din jurul nostru. O arată şi atitudinea oficială a României la nivel internaţional cu privire la educaţia sexuală: ţara noastră este semnatară a Programului de Acţiune al Conferinţei Internaţionale a ONU privind Populaţia şi Dezvoltarea care prevede educaţie sexuală şi servicii de planificare familială accesibile şi de calitate pentru toţi. O arată chiar şi legea din România: reamintim că obligativitatea educaţiei sexuale în unităţile şcolare este recunoscută prin Legea 272/2004 (republicata in 2014) privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Însă, în practică, în şcolile din România nu se schimbă nimic. De aceea, cerem Ministerului Educaţiei Naţionale să adopte o poziţie oficială pentru obligativitatea educaţiei sexuale în şcoli. Cerem Institutului pentru Ştiinţele Educaţiei (ISE) introducerea explicită a educaţiei sexuale în noul proiect de politici educaţionale „Repere pentru proiectarea şi actualizarea curriculum-ului naţional”, pentru a nu mai încălca dreptul unor alte generaţii de copii şi tineri la educaţie sexuală de calitate. De asemenea, cerem ISE crearea unor manuale şcolare care să cuprindă informaţii adecvate vârstei elevilor, relevante şi corecte din punct de vedere ştiinţific, precum şi formarea cadrelor didactice competente pentru predarea educaţiei sexuale. Salutăm promisiunea Ministerului Sănătăţii din „Strategia pentru Sănătate 2020” şi cerem respectarea acesteia: reducerea numărului de sarcini nedorite şi avorturi la adolescente şi colaborarea cu Ministerul Educaţiei pentru „creşterea nivelului de cunoştinţe privind sănătatea reproducerii la tinerii adolescenţi”. Solicităm ca această colaborare între ministere să asigure accesul gratuit la metode moderne de contracepţie pentru tineri, inclusiv în zonele rurale, accesul la avort (atât din punct de vedere financiar, cât şi logistic) pentru fetele minore, precedat şi/sau urmat de consiliere psihologică, şi informarea cu privire la prevenirea infecţiilor cu transmitere sexuală, prin afişe şi pliante informative puse la dispoziţie în cabinetele medicale şcolare, aflate în administrarea autorităţilor publice locale. Salutăm şi cerem respectarea angajamentelor luate de Ministerul Tineretului şi Sportului, care recunoaşte că reducerea numărului mare de naşteri şi avorturi înregistrat în cazul adolescentelor sub 19 ani „constituie un semnal de alarmă” şi reprezintă „o provocare specială” pentru „Strategia Naţională de Tineret 2015-2020”, angajându-se să promoveze un pachet educaţional pentru educaţia sexuală dedicat tinerilor, să elaboreze un set de măsuri de conştientizare şi planificare familială dedicate tinerelor din categorii vulnerabile social şi să prevină transmiterea infecţiei HIV/SIDA în rândul tinerilor prin dezvoltarea de programe care să răspundă nevoilor specifice ale grupurilor vulnerabile”. http://adevarul.ro/educatie/scoala/ministerul-educatiei-Scoala-putea-deveni-obligatorie-varsta-5-ani-noua-lege-educatiei-1_56051e49f5eaafab2cfc783a/index.html Ministerul Educaţiei: Şcoala ar putea deveni obligatorie de la vârsta de 5 ani, în noua Lege a Educaţiei Vârsta de la care şcoala a devenit obligatorie a coborât la şase ani în urmă cu trei ani, când s-a înfiinţat clasa pregătitoare, iar acum reprezentanţii Ministerului Educaţiei vorbesc despre demersuri avansate pentru coborârea vârstei obligatorii de înscriere în învăţământ la cinci ani, astfel încât toţi copiii din România să urmeze grupa mare de la grădiniţă. „O astfel de măsură nu se poate aplica dintr-o dată dacă n-avem suficiente spaţii pentru a-i primi pe toţi, însă avem în vedere introducerea grupei mari de la grădiniţă în învăţământul obligatoriu. Oricum, măsura este aproape implementată de facto, având în vedere că am ajuns la o cuprindere în sistem de 90% a copiilor de cinci ani. Cel mai probabil, măsura se va concretiza legislativ când va intra în vigoare noua Lege a educaţiei”, a declarat pentru Adevărul Liliana Preoteasa, director în Ministerul Educaţiei, fost subsecretar de stat pentru învăţământul preuniversitar. Liliana Preoteasa a mai precizat că una din avantajale introducerii în lege a învăţământului obligatoriu de la vârsta de cinci ani ar fi faptul că măsura va asigura finanţare pentru construirea de noi grădiniţe. Ideea a mai fost vehiculată şi de fostul ministru al Educaţiei, Remus Pricopie, el fiind de altfel şi cel care a creat clasa pregătitoare. „Voi merge in Parlament, dar nu acum, trebuie să vedem momentul potrivit în care să cer modificarea momentului în care copiii sunt obligaţi să meargă la şcoală. Am avut şapte ani, am coborât la şase ani. Sunt state europene care au obligativitatea de a merge, nu la şcoală, ci la grădiniţă, de la patru ani”, a declarat, în 2013, Remus Pricopie. De altfel, el a anticipat atunci că, într-un an, maximum doi, reprezentanţii Ministerului Educaţiei ar trebui să ceară în Parlament ca cei mici să înceapă grădiniţa la cinci ani - la grupa mare, după care să intre în clasa pregătitoare. În prezent, legea educaţiei naţionale prevede ca părinţii să-şi dea în mod obligatoriu copiii la şcoală de la vârsta de şase ani. Şi UNICEF recomandă ca ultimul an de grădiniţă să devină obligatoriu Măsura este susţinută şi de reprezentanţii UNICEF România, care consideră că în cazul copiilor defavorizaţi, ar trebui să se asigure minimum doi ani de educaţie timpurie, precum şi extinderea învăţământului obligatoriu de la 11 la 12 ani. Reprezentantul UNICEF în România, Sandie Blanchet, a mai declarat vineri că România a realizat progrese semnificative în ce priveşte şcolarizarea copiilor, precizând că rata cuprinderii şcolare a crescut de la 65 la sută la 78 la sută în decurs de 12 ani, iar programa şcolară corespunzătoare învăţământului preşcolar a fost revizuită astfel încât să urmeze mai îndeaproape bunele practici aplicate la nivel internaţional. „Cu toate acestea, provocările nu s-au terminat. Există inechităţi semnificative: potrivit unui studiu ONU, copiii de etnie romă au de două ori mai puţine şanse de a se înscrie la grădiniţă decât copiii non-romi. De asemenea, lipsa unei pregătiri adecvate limitează capacitatea profesorilor de a pune în practică noua curriculă şi de a folosi cele mai recente metode didactice atunci când le predau copiilor mici", a spus Blanchet, potrivit Mediafax. Reprezentanta UNICEF în România a subliniat că alocarea bugetară pentru învăţământul preşcolar nu este una adecvată şi, pe lângă faptul că bugetul per total repartizat educaţiei a scăzut considerabil în perioada crizei economice - poziţionând astfel România pe ultimul loc din UE în ce priveşte investiţia în educaţie -, fondurile bugetare alocate învăţământului preşcolar au fost reduse, iar diferenţa a fost repartizată învăţământului de nivel terţiar. UNICEF recomandă creşterea investiţiei în învăţământul preşcolar, atât din punct de vedere financiar, cât şi al resurselor umane, formarea educatorilor după modelul bunelor practici internaţionale, asigurând astfel creşterea calităţii învăţământului prin care se pune accent şi pe abilităţile noncognitive, sociale şi emoţionale - nu numai pe cele care ţin de studiul în sine şi focalizarea eforturilor educaţionale asupra categoriei copiilor celor mai vulnerabili. De asemenea, experţii recomandă extinderea duratei învăţământului obligatoriu de la 11 la 12 ani, precum şi includerea ultimului an de grădiniţă în cadrul învăţământului obligatoriu. Studiul privind stadiul implementării strategiei privind educaţia timpurie, prezentat vineri, arată că deşi se înregistrează ameliorări vizibile în ce priveşte educaţia timpurie, există diferenţe de cuprindere pe medii de rezidenţă, vârstă, apartenenţă etnică a copiilor în instituţiile de acest tip şi, concomitent cu scăderea numărului creşelor, nu există nicio diversificare a acestei oferte şi nicio acompaniere a acestor tipuri de servicii clasice cu modele complementare, inovatoare. Un aspect pozitiv este faptul că există numeroase resurse de sprijin elaborate în domeniul educării copiilor între 0-7 ani, dedicate părinţilor şi educatorilor. Pe de altă parte, în ciuda unor precizări legislative, în grădiniţe există numeroase grupe supraaglomerate, unde numărul de copii este semnificativ mai mare decât cel admis. http://adevarul.ro/educatie/scoala/salariile-educatia-romaneasca-cele-mai-mici-europa-1_5607cd2df5eaafab2c0cc2c0/index.html Salariile în educaţia românească – cele mai mici din Europa Nici nu s-au uscat bine florile primite odată cu deschiderea noului an şcolar, că învăţătorii şi profesorii au primit un tomnatic duş rece. Într-o nouă rundă de negocieri, sindicatele au cerut majorarea salariile personalului didactic cu 15% şi ministrul Sorin Cîmpeanu a dat obişnuitul răspuns „Nu sunt bani”. Desigur, ştim. Pentru educaţie se găsesc doar cuvinte pompoase, discursuri sforăitoare, amicale strângeri de mână şi complimente făţarnice. Niciodată resurse şi bani. Nici măcar bunăvoinţa de a asculta. Guvernarea social-democrată actuală se dovedeşte cel mai întunecat coşmar pentru finanţarea educaţiei. Pe parcursului mandatului premierului Victor Ponta, România a consemnat cel mai mic procent din PIB alocat educaţiei de după Revoluţie. În anul 2013, banii alocaţi pentru educaţie au coborât până la abisalul 2,5%. Un semn greu de tăgăduit al iresponsabilităţii guvernului faţă de viitorul educaţiei. Mai mult, a tăia bugetul educaţiei cu bisturiul unui guvern de stânga, de culoare social-democrată, care se revendică, cel puţin discursiv, de la laburismul britanic, dă seamă de confuzia doctrinară ce bălteşte în apele stângii. La stânga social-democrată ne-am pricopsit cu tot soiul de personaje analfabete politic pentru ceea ce înseamnă parcursul stângii europene. Iar rata de analfabetism politic pare mult mai îngrijorătoare decât rata analfabetismului din şcolile româneşti. Dat fiind procentul alocat educaţiei, se înţelege şi că salariile personalului didactic reflectă o penurie crudă. Nu ştiu dacă mai există naivi care să plece urechea la trombonismele oficialităţilor reciclate la începutul anului şcolar. Salarii „mici” presupune însă un sistem de referinţă. De regulă, ca să nu amestecăm mere cu pere, practica este să ne raportăm la puterea de cumpărare sau produsul intern brut per locuitor. Astfel evităm o eroare comună, a compara salariile din Belgia cu salariile din Botoşani în sume nete, cum adesea se întâmplă în mass-media. Un raport al Comisiei Europene arată că România, alături de Slovacia, Lituania şi Letonia oferă învăţătorilor un salariu minim mai mic cu 50% faţă de valorea PIB-ului per capita. La polul opus se află Germania, Spania, Portugalia, unde valoarea salariului minim se află la 140-150% din PIB per capita. La fel se întâmplă pentru salariile din ciclurile următoare. Salariile personalului didactic din România sunt cele mai mici din Europa, oricum am compara, în cifre absolute sau raportate la produs intern per locuitor. După ce au eşuat negocierile privind creşterea salarială, s-a aşternut liniştea. Sindicatele au bombănit printre dinţi, ministrul Sorin Cîmpeanu a bălmăjit ceva legat de legea salarizării unice. Apoi, dezbaterea publică a fost acaparată de tema imigraţiei, deşi niciun imigrant nu ar dori să se trezească pe malul Dâmboviţei sau al Begăi. Profesorii şi învăţătorii se gândesc deja la venituri suplimentare pentru a acoperi facturile de iarnă. Au învăţat „să se descurce” în felul lor şi nu mai au iluzii legate de echitatea salarizării în sectorul public. Premierul Victor Ponta declara la deschiderea anului preuniversitar, la un liceu din Târgu-Jiu: „Îmi doresc un singur lucru (...): să facem o şcoală în primul rând sigură în care să nu îţi fie frică să trimiţi copiii, o şcoală în care profesorii să fie respectaţi şi o şcoală în care, la sfârşitul fiecărui an, să ştii că eşti mai bine pregătit pentru viaţa care urmează.” „Respectul” pentru o profesie, pentru cei 250.000 de profesori, învăţători şi cadre didactice universitare din România înseamnă, în primul rând, să le oferi un standard de viaţă decent, lipsit de griji majore. Să te asiguri că aceşti oameni vor avea bani măcar pentru materiale didactice şi o vestimentaţie adecvată. În locul anunţării unui calendar ferm privind majorarea salariilor, premierul a confirmat, oare a câta oară?, că vorbele politicienilor nu cântăresc deloc. Într-un sens, discursurile cabinetului Victor Ponta pe tema educaţiei sunt imponderabile, imperceptibile, insezisabile. Sau cu un alt termen, „nesimţite” pur şi simplu, le lipseşte trăsătura de a afecta în vreun fel simţurile celui sau celei care are răbdarea să le asculte. Temerea mea este că, la deschiderea anului universitar, aceleaşi gongorisme false vor răsuna într-un amfiteatru plin de studenţi şi, în locul binemeritatului „Huo!”, se va aplauda mecanic, ca la şedinţele de partid de odinioară. Învăţaţi, învăţaţi şi iar învăţaţi, tovaraşi, guvernul nu va face nimic pentru voi! http://adevarul.ro/locale/arad/pesteo-suta-elevi-cadrul-Scolii-gimnaziale-iosif-moldovan-invatat-fievoluntari-1_56058908f5eaafab2cff901f/index.html Peste o sută de elevi din cadrul Şcolii Gimnaziale Iosif Moldovan au învăţat să fie voluntari Asociaţia Sirinia, reprezentată prin voluntarii străini EVS aflaţi în proiectul „Youth for Life, Partners for Education” din Italia şi Spania au susţinut în această săptămână un seminar cu tema: "Why to be a volunteer? (De ce sa fii voluntar?)". La acest seminar au participat cadrele didactice şi peste o sută de elevi ai claselor gimnaziale din cadrul Şcolii Gimnaziale “Iosif Moldovan”. În cadrul acestui seminar, voluntarii şi-au prezentat propriile motive pentru care au ales să fie parte într-un stagiu de voluntariat de lungă durată, ce i-a impresionat în România, în Arad, au fost expuse elevilor filmuleţe despre Serviciul European de Voluntariat, iar la final, aceştia au fost îndemnaţi să scrie fiecare câte un motiv pentru care şi-ar dori să devină la maturitate voluntari. Acest seminar a fost considerat atât de cei care l-au susţinut, cât şi de către participanţi un succes prin impactul avut. „Scopul proiectului “Youth for Life, Patrners for Education” este de a asigura acces la programe de educaţie nonformală şi a oferi o alternativă de a petrece timpul liber pentru tinerii şi copiii din Şcoala Gimnazială “Iosif Moldovan“ Arad. Prin implementarea acestui proiect se urmăreşte dezvoltarea de activităţi educaţionale adaptate la nevoile reale şi personale ale copiilor şi tinerilor din şcoală, programe care vor fi implementate de către voluntarii străini. Astfel, pe parcursul celor opt luni copiii şi tinerii vor participa la ateliere de creaţie, de învăţare a limbilor străine, de educaţie, de igienă, de sănătate şi dezvoltare personală. Un alt set de activităţi presupune realizarea de activităţi ecologice, jurnalistice, interviuri cu oameni din comunitate, promovarea comunităţii prin realizarea unui ziar local, teatru civic şi altele. Toate aceste acţiuni sunt menite să ofere experienţă de muncă tinerilor şi copiilor, să îşi dezvolte abilităţi sociale, de comunicare, de planificare precum şi lucrul în echipă”, spun reprezentanţii Asociaţiei Sirinia. Proiectul se încadrează într-o acţiune-cheie, mobilitatea tinerilor, finanţat de Comisia Europeană prin programul Erasmus +.
În cadrul programului Lapte şi corn, elevii de la Şcoala din comuna Răcoasa au primit astăzi produse cu mucegai, deşi termenul de valabilitate expiră pe 28 septembrie. Astăzi, în pauza mare, elevii de la Şcola Răcoasa au primit, ca în fiecare zi, în cadrul programului "lapte şi corn", tradiţionalul caşcaval. O parte din elevi nu au putut să consume produsul, pentru că sub ţipla de plastic se vedea mucegaiul. Aşa că l-au luat acasă şi l-au arătat părinţilor. Aceştia au făcut forografii şi le-au trimis la presă. Potrivit directoarei şcolii din Răcoasa, nu este pentru prima dată când se întâmplă astfel de situaţii. „Produsele s-au împărţit la elevi la ora 11.00 şi eu nu eram acolo. Caşcavalul a fost adus de marţi, pentru că distribuţia se face săptămânal şi au fost ţinute la frigider. Am mai avut şi anul trecut caşcaval cu mucegai, dar nu l-am dat la elevi, ci l-am returnat la fabrică. Nu este nicio tragedie. Noi mâine o să facem o sortare şi dacă găsim produse cu mucegai le dăm la o parte, chiar dacă sunt în termen”, ne-a declarat Marcela Vătafu, directorul şcolii din Răcoasa. Produsele lactate sunt livrate de firma Vranlact, căreia Consiliul Judeţean Vrancea i-a reînnoit recent contractul pentru următorii patru ani, pentru distribuţia de lactate în şcoli, pentru suma de patru milioane de euro. Reprezentanţii firmei nu au răspuns la telefon pentru a comenta situaţia. În schimb, conducerea Inspectoratului Şcolar Vrancea a promis că va trimite un inspector la faţa locului pentru a verifica cele semnalate de părinţi. Şi Direcţia de Sănătate Puublică s-a autosesizat în acest caz.
Elevii din 16 comune din judeţul Iaşi au început şcoala în condiţii dificile, nedemne de secolul XXI. Copiii nu au la îndemână apă potabilă, toalete corespunzătoare, clădiri decente sau mobilier necesar oricărei instituţii de învăţământ. Copiii din cele 16 comune au început noul an şcolar în condiţii mizerabile, în unităţi de învăţământ care nu sunt dotate corespunzător. Şcolile din comunele Bivolari, Ciurea, Costuleni, Dolheşti, Comarna, Grajduri, Holboca, Ipatele, Miroslava, Movileni, Plugari, Popricani, Răducăneni, Schitu Duca, Ţibăneşti şi Podu Iloaiei nu au apă potabilă şi elevii sunt nevoiţi să vină în ghiozdan cu sticla de apă de acasă. Şcolile nu au apă potabilă pentru că în localităţile respective sursele sunt contaminate cu nitraţi. Mai mult, unele şcoli nu au fântâni în curte sau în apropiere. În total, 63 de şcoli din judeţ nu au apă potabilă. Cea mai dificilă situaţie se găseşte în şcolile din comunele Schitu Duca şi Ţibana, unde niciuna dintre şcoli nu are apă potabilă. Potrivit Direcţiei de Sănătate Publică din Iaşi (DSP), care a controlat şcolile înainte de deschiderea noului an şcolar, activitatea de verificare a unităţilor din judeţ va continua până pe 16 octombrie. „Principalele deficienţe constate sunt neasigurarea apei patabile curente, starea corespunzătoare a clădirilor şi a grupurilor sanitare, evacuarea necorespuzătoare a deşeurilor, mobilier şcoalr necorespunzător sau spaţii improprii”, a arătat Marius Voicescu, purtător de cuvânt al DSP. O parte din şcolile din judeţ nu au primit avizul sanitar pentru că nu au toalete deloc. O situaţie de genul acesta se înregistrează la Şcoala din Moşna, acolo unde elevii nu au baie în curtea şcolii şi merg în pauze la baia improvizată în curtea căminului cultural. Potrivit Inspectoratului Şcolar Judeţean, 117 de corpuri ale unităţilor de învăţământ din Iaşi au început noul an şcolar fără autorizaţie sanitară. Din totalul de 874 de astfel de clădiri, obţinând avizul 690. Inspectoratul a mai arătat că din totalul de 227 de şcoli cu personalite juridică, 14 nu au primit autorizaţie de funcţionare. „An de an, statisticile se îmbunătăţesc, dar nu vor ajunge la standarde perfecte fiindcă problemele transcend puterea de intervenţie a şcolii. Soluţia este să existe programe naţionale pentru că doar forţa comunelor este insuficientă. Trebuie să existe programe naţionale de intervenţie pe infrastructura şcolară“, a precizat prof. Camelia Gavrilă, inspector şcolar general. http://adevarul.ro/locale/iasi/o-invatatoare-urma-doi-ani-batea-injura-elevii-revenit-catedra-parintii-nevoiti-sa-si-transfere-copiii-1_56043df1f5eaafab2cf64c75/index.html O învăţătoare care în urmă cu doi ani bătea şi înjura elevii a revenit la catedră. Părinţii, nevoiţi să-şi transfere copiii Elevii din satul Ungheni care învăţau în clasa învăţătoarei Zîna Butnăraşu au fost transferaţi la o unitate aflată la 2 kilometri distanţă. Părinţii spun că învăţătoarea le vorbea urât copiilor, îi jignea şi era incoerentă la ore. După numai o săptămână de la începutul şcolii, la şcoala din satul Unghei a avut loc un transfer în masă. Părinţii celor zece elevi care învăţau în clasa învăţătoarei Zîna Butnăraşu, cadru didactic repartizat anul acesta la şcoala din sat, au decis că dascălul nu este potrivit pentru elevi. Părinţii sunt nemulţumiţi şi de trecutul cadrului didactic, dar şi de modul în care aceasta se prezenta la ore. Învăţătoarea, spun părinţii, le vorbea urât copiilor, îi jignea şi era incoerentă la ore. ‘’Ţipă la copii, îi drăcuieşte, îi face măgari, porci. Nepoata mea îmi povesteşte că ridică tonul la ei la ore şi consider că nu trebuie acceptată o astfel de atitudine la cadrul didactic. Ce exemplu le dă copiilor vorbind şi comportându-se aşa?!’’, spune Elena Bunduc, bunica unei eleve din clasa învăţătoarei. Părinţii au încercat să poarte o discuţie cu aceasta pentru a lămuri aspectele care îi nemulţumeau, dar nu au reuşit. ‘’Dumneaei este incoerentă într-o discuţie şi mie nu îmi prezintă certitudinea de a-mi lăsa copilul la ea la clasă’’, spune tatăl unui elev. Săptămâna trecută, părinţii au decis să-i transfere pe cei zece elevi de clasa a treia şi a patra care învăţau simultan la şcoala din Bosia, aflată la 2 kilometri distanţă. Cererile de transfer le-au fost aprobate, iar primarul s-a oferit chiar să-i ajute cu transportul copiilor la şcoala din satul vecin. ‘’Noi avem autobuz care face curse în comună şi ne-am înţeles să-i ducă şi să-i aducă pe elevi de la şcoală. Circulă din oră în oră, iar părinţii nu plătesc nimic. Mi-au povestit părinţii că are un comportament dubios şi am vrut să-i ajut’’, spune Iulian Marcu, primarul comunei Ungheni. Legea nu interzice revenirea la catedră a dascălilor cu probleme de comportament Aşa se face că învăţătoarea Zîna Butnăraşu, care are o vechime de 30 de ani în învăţământ, a rămas fără copii la clasă şi deci fără postul pe care a fost repartizată ca suplinitoare după ce a obţinut nota 5,30 la titularizarea din acest an. ‘’Dumneaei nu mai este angajată la noi în unitate. Am înştiinţat-o de acest lucru şi nu mai avem ce comenta. Este o situaţie neplăcută’’, spune Valeria Moisă, directorul şcolii din Bosia. Nu este singura situaţie de acest gen în care învăţătoarea a fost implicată. În 2013 preda la şcoala ‘’Gheorghe Mârzescu’’ din Iaşi şi părinţii au acuzat-o că îi înjura şi îi bătea pe elevi. A demisionat atunci, dar anul acesta a vrut să revină în învăţământ. Deşi nu li se pare normală situaţia, inspectorii şcolari spun că legea nu le interzice acestor dascăli să revină la catedră. ‘’Există un vid legiislativ, legislaţia ar trebui să fie fermă în situaţiile în care cadrele didactice sunt percepute cu probleme comportamentale de colegi şi comunitate’’, spune Sabina Manea, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Judeţean din Iaşi. În prezent, învăţătoarea rămasă fără elevi se află pe o listă de aşteptare şi ar putea reveni la catedră dacă se eliberează un post.
Yüklə 263,48 Kb. Dostları ilə paylaş:
|