Federatia sindicatelor libere din îNVĂŢĂMÂNT

Cum ar putea rămâne Victor Ponta DOCTOR ÎN DREPT. Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, la INTERVIURILE GÂNDUL

Premierul Victor Ponta rămâne deocamdată cu titlul de doctor în drept. Chiar dacă şeful guvernului a anunţat că a făcut o cerere de renunţare, iar ulterior guvernul a dat o ordonanţă în acest sens, aceasta nu poate fi pusă în practică deoarece ministrul Educaţiei nu a emis ordinul care reglementează procedura. Într-un interviu acordat Gândul, ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, susţine că nu va semna documentul până când ordonanţa nu va trece de Parlament. „Nu poţi să renunţi la titlul de doctor pentru că ordonanţa spune că procedura de revocare va fi promovată printr-un ordin de ministru. Până când nu apare această procedură de revocare aprobată prin ordin de ministru nu poţi renunţa. Iar această procedură de revocare aş vrea să o iniţiez după ce Ministerul Educaţiei s-a asigurat că şi Parlamentul are aceeaşi viziune. Dacă va avea o opţiune diferită şi va anula această iniţiativă, sigur că procedura de revocare rămâne fără obiect”, a precizat ministrul. Cu alte cuvinte, dacă prevederea care îl scapă pe Ponta de problema plagiatului va fi respinsă, premierul va rămâne cu titlul de doctor. Cîmpeanu spune că ordonanţa nu a fost promovată la cererea Victor Ponta , ci ca urmare a „presiunii” mass-media şi a mediului academic. Potrivit ministrului, în România au fost emise 53.000 de titluri de doctor în ultimii 15 ani.

Bottom of Form

Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, susţine în interviul acordat Gândul, că nu a discutat cu premierul Victor Ponta depre ordonanţa prin care un deţinător al titlului de doctor poate renunţa la el, iar actul normativ are acordul celor „13 universităţi care asigură conducerea Consiliului Naţional al Rectorilor”.  Întrebat de criticile dure mediului academic în privinţa actului normativ, ministrul a evitat un răspuns tranşant, spunând că ordonanţa cuprinde o serie de prevederi pentru deblocarea sistemului de învăţământ superior. Ministrul a precizat că nu va semna ordinul care reglementează procedura de renunţare la titlul de doctor până când Parlamentul nu va lua o decizie în privinţa ordonanţei. „Nu pretind că nu putem greşi, dar în cazul în care am greşit sunt sigur că în Parlament acest lucru va putea fi amendat. De aceea, am preferat să nu promovez metodologia de revocare prin ordin de ministru a titlului de doctor până când Parlamentul nu confirmă dacă iniţiativa a fost corectă din toate punctele de vedere sau nu”.

Sorin Cîmpeanu a mai vorbit în interviul acordat gândul despre despre predarea religiei în şcoli, despre contestarea notelor de către elevi, dar şi despre cum se va schimba modul în care elevii susţin simulările pentru examenele naţionale  în perioada următoare. În privinţa ultimelor schimbări aduse de noul regulament din şcoli, ministrul Educaţiei se teme că, dacă unele dintre prevederi nu vor fi aplicate cu responsabilitate, acest lucru poate duce la blocarea activităţii din şcoală.

Cele mai importante declaraţii:

DESPRE ORDONANŢĂ

„Nu am discutat despre ordonanţă cu dumnealui (Victor Ponta - n.r.), am discutat în mod firesc despre problemele care au fost ridicate ca fiind de importanţă în cadrul audierilor prin care orice ministru trece prim comisiile din Cameră şi Senat, şi bineînţeles, am menţionat şi această problemă care a fost ridicată la nivelul comisiei, în opinia mea considerând că în cadrul unei audieri ar trebui să punem accentul pe problemele de interes general”

„În primul rând, vreau să fac o precizare foarte importantă: ordonanţa nu are o singură prevedere, ordonanţa are şase prevederi care privesc sistemul de educaţie. Deci, alături de aceste prevederi, existând o solicitare de renunţare la titlu, solicitare care a generat o presiune, presiune mai mare decât s-ar fi cuvenit poate, pot să înţeleg, din partea mass-media şi a mediului academic, a trebuit să ne concentrăm pe identificarea de soluţii pentru rezolvarea unei probleme care a apărut independent de voinţa Ministerului Educaţiei”

„Pe 23 decembrie, am transmis către toate universităţile din România, către rectorii din universităţi, intenţia ministerului de a promova această ordonanţă de urgenţă. Cele 13 universităţi care asigură conducerea Consiliului Naţional al Rectorilor şi-au dat acordul în mod expres cu privire la oportunitatea şi necesitatea acestor măsuri”

„În condiţiile în care nu exista un cadru legal, se cerea un răspuns şi nu aveai niciun răspuns, a trebuit să identificăm soluţia. La momentul respectiv, dată fiind şi perioada scurtă de timp în care a trebuit să luăm această decizie, care decizie a fost bazată şi pe acordul Consiliul Naţional al Rectorilor, prin consultarea cu colegii care au o pregătire juridică a fost identificată această formă din perspectiva posibilităţii renunţării la un drept personal. Trebuie să vă spun că sunt şi alte solicitări de renunţare la un titlu ştiinţific. Sunt chiar trei”

„Nu poţi să renunţi la titlul de doctor pentru că ordonanţa spune că procedura de revocare va fi promovată printr-un ordin de ministru. Până când nu apare această procedură de revocare aprobată prin ordin de ministru nu poţi renunţa. Iar această procedură de revocare aş vrea să o iniţiez după ce Ministerul Educaţiei s-a asigurat că şi Parlamentul are aceeaşi viziune. Dacă va avea o opţiune diferită şi va anula această iniţiativă, sigur că procedura de revocare rămâne fără obiect”

”În ultimii 15 ani s-au validat 53.000 de teze de doctorat. Sigur că mai este perioada 1990-2000 în care n-aş vrea să mă hazardez cu un număr exact, dar numărul este ceva mai redus”

DESPRE CONTESTAREA NOTELOR

”Această posibilitate de contestare a notelor, aplicată fără maximă responsabilitate, dusă în extremis, poate bloca întregul sistem, pentru că orice elev părinte sau tutore poate să conteste orice notă, cu sau fără motiv. Iar profesorii sunt obligaţi să răspundă acestor contestaţii. În măsura în care  se va face uz într-o manieră exagerată, şi în cazuri în care nu sunt deloc fundamendate de această prevedere, îmi exprim îngrijorarea cu privire la posibilitatea  blocării procesului didactic”

DESPRE RELIGIA ÎN ŞCOLI

„Decizia Curţii Constituţionale este  executorie, ea spune că orele de religie sunt obligatorii pentru minister şi pentru şcoală şi sunt opţionale pentru elevi. Am înţeles că Biserica Ortodoxă apreciază această decizie ca o încurajare a manifestării participării la orele de religie”

CITIŢI MAI JOS INTERVIUL INTEGRAL:

Domnule ministru, v-aţi început mandatul cu o nouă schimbare a legii educaţiei – ordonanţa care prevede printre altele renunţarea de bună voie la un titlu ştiinţific, ordonanţă care a creat o mare dezbatere în societate şi mai ales în lumea academică. Există o petiţie semnată de peste 2000 de oameni,  în majoritate profesori universitari din România şi din străinătate, care cer retragerea acestei ordonanţe şi spun că a fost dată pentru un singur om - primul ministru Victor Ponta. Ce le răspundeţi acestor oameni?

În primul rând, vreau să fac o precizare foarte importantă: ordonanţa nu are o singură prevedere, ordonanţa are şase prevederi care privesc sistemul de educaţie. În primul rând, aş face vorbire despre intenţia Ministerului Educaţiei de a introduce învăţământul dual. Ăsta a fost un lucru extrem de important atunci când am decis iniţierea acestei ordonanţe. În detaliu, este vorba de faptul că de trei ani de zile forma de învăţământ preuniversitar- cea mai recomandată pentru a asigura acest mult dorit deziderat- şi anume apropierea sintre sistemul de educaţie şi piaţa muncii- constă tocmai în acest învăţământ profesional şi tehnic. El până acum a fost organizat cu durata de 2 şi 3 ani, s-a adresat absolvenţilor de clasa a opta şi de clasa a noua. La solicitarea mediului economic, la recomandările Comisiei Europene şi în conformitate cu strategia Ministerului Educaţiei de a încuraja această formă de învăţământ profesional şi tehnic am introdus prin ordonanţă învăţământul dual care se adresează absolvenţilor de zece clase. Urgenţa a constat în necesitatea promovării ofertei educaţionale a liceelor în parteneriat cu agenţii economici. Acesta a fost un lucru extrem de important. Sigur  nu s-au reglementat toate aspectele, aşa cum ne-am fi dorit, prin această ordonanţă, dar consider că este un prim pas solicitat şi binevenit. Un al doilea lucru cuprins în ordonanţă  este cel legat de universităţi: am considerat că la nivelul ansamblului universităţilor româneşti că este foarte necesar, este vorba despre faptul că la 1 octombrie 2014 un număr mare de cadre didactice din învăţământul universitar şi-au început în mod legal activitatea de predare în lucrări practice şi de laborator, este vorba despre colegii asistenţi şi lectori/şefi de lucrări care nu au reuşit să finalizeze doctoratul. Prevederea legii 1/2011 spunea că la patru ani de la adoptarea ei, adică pe 9 februarie 2015, toate cadrele didactice care nu şi-au susţinut doctoratul sunt scoase automat din sistemul de învăţământ superior. Nu intru pe fond să discut necesitatea pregătirii doctorale a cadrelor didactice din învăţământul superior, dar, repet, ce am făcut prin acest articol din ordonanţa de urgenţă este că am prorogat termenul de 9 februarie, ce nu înseamnă nimic altceva decât data la care s-au împlinit patru ani de la intrarea în vigoare a legii educaţiei naţionale.

Dar sunteţi de acord cu obligativitatea doctoratului la un profesor?

Da, sunt pentru necesitatea doctoratului ca formă de pregărire a cadrelor didactice din învăţământul superior. Prin ordonanţă nu am făcut nimic altceva decât să prorogăm termenul de la 9 februarie până la finele anului universitar. Mai exact, am început un proces didactic peste o mie de cadre didactice cu multe zeci de mii de studenţi, este normal să-i lăsăm să-şi finalizeze procesul didactic început în mod legal, după care, sigur, cei care nu au reuşit să obţină titlul de doctor nu vor mai putea activa în sistemul de învăţământ superior ca şi titulari.

În această ordonanţă există totuşi acel articol privind renunţarea la titlu de doctor, articol pentru care există şi o sesizare la Avocatul Poporului. Ce sens mai are atunci să susţii o teză de doctorat şi apoi să renunţi la ea?

Am înţeles insistenţa dumneavoastră, dar mai sunt alte lucruri care erau aşteptate de întreg sistemul universitar. În contextul în care aceste cinci elemente, din care nu am prezentat decât două - ar mai fi posibilitatea legală a semnării contractelor instituţionale necesare în toate universităţile româneşti datorită unei prevederi care obliga aprobarea categoriilor de cheltuieli prin hotărâre de guvern pentru fiecare universitate în parte-lucru care încalcă grav autonomia universitară. Nu puteau fi semnate contractele finale pentru finanţarea universităţilor, era vorba despre funcţionarea ARACIS, lucru fără de care niciun sistem de învăţământ european nu îşi poate imagina cum ar putea funcţiona. Deci, alături de aceste prevederi, existând o solicitare de renunţare la titlu, solicitare care a generat o presiune, presiune mai mare decât s-ar fi cuvenit poate, pot să înţeleg, din partea mass-media şi a mediului academic, a trebuit să ne concentrăm pe identificarea de soluţii pentru rezolvarea unei probleme care a apărut independent de voinţa Ministerului Educaţiei.

Această ordonanţă era pregătită înainte ca Victor Ponta să anunţe că renunţă la titlul de doctor?

După cum ştiţi, am depus jurămîntul pe data de 17 decembrie 2014. În paralel cu susţinerea bugetului educaţiei, cu susţinerea activităţii de predare primire în educaţie erau toate aceste elemente de care am făcut deja vorbire în treacăt pe agenda ministerului. Le-am reunit într-o propunere de act normativ, tot ce am considerat urgent în intervalul 17- 23 decembrie. Pe 23 decembrie, am transmis către toate universităţile din România, către rectorii din universităţi, intenţia ministerului de a promova această ordonanţă de urgenţă.

Şi ce v-au răspuns?

Cele 13 universităţi care asigură conducerea Consiliului Naţional al Rectorilor şi-au dat acordul în mod expres cu privire la oportunitatea şi necesitatea acestor măsuri.

Inclusiv Universitatea din Bucureşti?

Universitatea din Bucureşti.. dacă vreţi vă menţionez care au fost universităţile din consiliul de conducere a Consiliul Naţional al Rectorilor, Universitatea din Bucureşti nu este în consiliul de comandă - este UBB-ul, Universitatea de Vest, Politehnica din Bucureşti, Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila din Bucureşti - sunt 13 universităţi şi 13 rectori care şi-au dat acordul în mod expres asupra necesităţii şi oportunităţii acestor măsuri. Nu am înregistrat reacţii negative din partea altor universităţi care n-au fost solicitate, era Ajunul Crăciunului, să se pronunţe în mod expres. Unii au susţinut, alţii au transmis urări de ”La mulţi ani!”. Însă, aşa cum am precizat cu proxima şedinţă a Consiliului Naţional al Rectorilor, am verificat post şi rezultatul a fost următorul: din 93 de univeristăţi au participat 73 de universităţi şi s-au înregistrat 69 de voturi pentru necesitatea şi oportunitatea acestor măsuri şi doar patru de abţinere, repet abţinere. Universitatea Bucureşti s-a abţinut.

Şi cu toate acestea, mulţi dintre profesorii care predau la aceste universităţi au semnat petiţia prin care nu sunt de acord în special cu acest articol prin care o persoană care nu mai vrea titlul ştiinţific să poată să renunţe la el.

Existând această solicitare căreia nu puteam să-i dăm curs în cadrul legal existent, pentru că este consiliul naţional de etică, conform  legii, organismul abilitat să se pronunţe, s-a pronunţat şi hotărârea este definitivă, urmând să fie anulată decât prin justiţie. În justiţie, Ministerul Educaţiei nu mai are niciun rol. În condiţiile în care, repet,  solicitările de răspuns în această speţă au fost multiple şi insistente, cadrul legal  în mod evident nu exista.

Era singura posibilitate legală? Nu se putea rezolva la universitatea care şi-a dat titlul.

Voiam să precizez că sunt multe etape în cadrul universităţii: susţinerea respectivei teze în cadrul catedrei de specialitate, susţinerea în faţa comisiei, validarea susţinerii la nivelul senatului universităţii respective, după care aceste lucrări intră în comisia de specialitate a CNADTCU, în cazul în care validează verdictul comisiei de susţinere a tezei de doctorat propune consiliul general confirmarea acestei validări, consiliul general CNADTCU validează această propunere şi o înaintează către ministru şi acesta dă ordinul de ministru.

În condiţiile în care nu exista un cadru legal, se cerea un răspuns şi nu aveai niciun răspuns, a trebuit să identificăm soluţia. La momentul respectiv, dată fiind şi perioada scurtă de timp în care a trebuit să luăm această decizie, care decizie a fost bazată şi pe acordul Consiliul Naţional al Rectorilor, prin consultarea cu colegii care au o pregătire juridică a fost identificată această formă din perspectiva posibilităţii renunţării la un drept personal. Trebuie să vă spun că sunt şi alte solicitări de renunţare la un titlu ştiinţific.

Aţi declarat că mai sunt alte două cereri. Cine sunt  cei care vor să renunţe?

Sunt chiar trei. Nu sunt persoane publice şi nu cred că putem să le încălcăm drepturile prin nominalizări. Este un absolvent al Facultăţii de Electronică, un absolvent de la ASE am impresia.

Titlul de doctor este unul public, nu-l ţii ascuns.

Deci, am identificat această posibilitate de soluţionare a unei cereri adresate insistent.

Insistent de către domnul prim ministru?

Nu, insistent de către mass-media şi de la nivelul Universităţii din Bucureşti care ne-a transmis o solicitare:  avem această solicitare a premierului vă rog să luaţi măsurile legale care se impun.

Numai că măsurile legale care se impun au fost deja luate. Mai mult decât atât nu puteai să iei în cadrul legal existent. Să dai curs renunţării la titlu nu puteai, de revocare iarăşi nu puteai, pentru că organismul abilitat era Consiliul Naţional de Etică, care s-a pronunţat definitiv. Nu mai puteai să faci ceva. Am identificat această cale recomandată de către colegii cu pregătire juridică, în baza faptului că este un drept personal la care ar trebui să aibă posibilitatea  să renunţe.

Nu pretind că nu putem greşi, dar în cazul în care am greşit sunt sigur că în Parlament acest lucru va putea fi amendat. De aceea, am preferat să nu promovez metodologia de revocare prin ordin de ministru a titlului de doctor până când Parlamentul nu confirmă dacă iniţiativa a fost corectă din toate punctele de vedere sau nu.

Practic, acum dacă vrei să renunţi la titlul de doctor, nu poţi să renunţi  chiar dacă există ordonanţă.

Nu poţi să renunţi la titlul de doctor pentru că ordonanţa spune că procedura de revocare va fi promovată printr-un ordin de ministru. Până când nu apare această procedură de revocare aprobată prin ordin de ministru nu poţi renunţa. Iar această procedură de revocare aş vrea să o iniţiez după ce Ministerul Educaţiei s-a asigurat că şi Parlamentul are aceeaşi viziune. Dacă va avea o opţiune diferită şi va anula această iniţiativă, sigur că procedura de revocare rămâne fără obiect.

În această procedură de revocare prevedeţi şi că cel care nu va vrea titlul de doctor să renunţe şi la beneficiile pe care le are de pe urma unui astfel de titlu?

Nu te poţi antepronunţa. Dar cunoaştem cu toţii faptul că un anumit act normativ intră în vigoare odată cu data publicării lui în Monitorul Oficial. Nu poate produce efecte retroactiv. Sigur că dacă vă gândiţi că în urma deţinerii titlului de doctor ai anumite poziţii care sunt condiţionate de acest titlu care nu mai există  pierzi acele poziţii. Pe acelaşi sistem aţi fi putut pune întrebarea despre cineva care îşi face masterat, şi poate chiar licenţă în România, şi pleacă în străinătate, în afara Uniunii Europene. Ar fi trebuit să returneze statului român resursele financiare necesare pregătirii lui. Unde am ajunge?

Aici este vorba de renunţare la un titlu, renunţare de bună voie. Beneficiile le-ai avut  şi statul român te-a plătit pentru acest lucru.

Te-a plătit în mod legal şi firesc la vremea respectivă pentru stadiul în care te aflai de posesor al unei anumite diplome.

Spuneaţi că a fost „pe repede înainte” adoptarea acestei ordonanţe. Totuşi, de ce v-aţi grăbit înainte de Sărbători?

Procedura este următoarea: o ordonanţă de urgenţă poate fi dată doar în perioada în care Parlamentul lucrează. În luna ianuarie, Parlamentul este în vacanţă. Prin urgenţă oricum ar fi trebuit să reglementezi modul cum funcţionează universităţile. Nu cred că puteam risca să paralizăm învăţământul superior românesc. De aceea a fost urgenţă.

Şi încă un lucru pe care vreau să-l precizez: nu cred că vă imaginaţi că un ministru care îşi ia mandatul pe 17 decembrie, un ministru care trebuie să susţină legea bugetului exact în aceste zile, are pasiuni deosebite personale de a promova anumite reglementări. Dacă ministerul a făcut-o înseamnă că a fost o urgenţă.

Vreţi să spuneţi că  urgenţa a venit de mai de sus de ministru?

Nu, vreau să vă spun că nu a fost o dorinţă personală de abordare a anumitor schimbări, ci a fost o necesitate absolută în sistem.

Ne-aţi spus atunci când v-aţi luat în primire mandatul că aţi avut o întâlnire cu premierul şi i-aţi spus despre discuţiile din comisiile de învăţământ din Parlament, despre scandalul acesta de plagiat şi atunci s-a decis să renunţe. I-aţi spus atunci că poate să dea o ordonanţă prin care să renunţe?

Nu am discutat despre ordonanţă cu dumnealui, am discutat în mod firesc despre problemele care au fost ridicate ca fiind de importanţă în cadrul audierilor prin care orice ministru trece prim comisiile din Cameră şi Senat, şi bineînţeles, am menţionat şi această problemă care a fost ridicată la nivelul comisiei, în opinia mea considerând că în cadrul unei audieri ar trebui să punem accentul pe problemele de interes general.

Asta este o problemă de interes general, pentru că pornind de la acest caz celebru de plagiat putem discuta despre plagiatul din universităţi. Dumneavostră care cunoaşteţi bine sistemul universitar ştiţi că nu e singurul caz de plagiat, ci putem spune că este o pracică, au mai fost şi alte cazuri discutate în spaţiul public. Cum rezolvaţi problema plagiatului din universităţi?

În niciun caz nu este vorba de o practică, nu pot nega din păcate faptul că sunt exemple neplăcute, dar în niciun caz nu putem spune că este o practică în învăţământul superior. Ar trebui să intrăm puţin în detalii: există reglementări cu privire la drepturile de autor, cu privire la metodologia de redactare a unie teze de doctorat care datează din anii 2004, 2006, 2011, sunt diverse momente în care au intrat în vigoare diverse prevederi. Acum, dacă ai prevederi la nivelul anului 2011 şi vrei să verifici o teză din anul 1980 după aceleaşi criterii s-ar putea să ai probleme. Deci, ar fi normal să avem o coerenţă şi odată ce avem un set complet şi agreat de prevederi care să corespundă practicilor la nivel european şi global, care să fie agreate de toţi cei care au competenţe în domeniu, şi de la acel moment să fie aplicate aceste exigenţe. Acum, repet dacă ne întoarcem în timp şi verificăm după regulile anului 2014 multele teze de doctorat..

Regulile de scriere au rămas aceleaşi, adică atunci când citezi pe cineva trebuie să pui ghilimelele unde trebuie, să faci note de subsol, să pui bibliografie. Regulile de scriere academică nu s-au inventat în anul 2015, respectiv în 2014. La ce vă referiţi concret când vorbiţi despre standarde?

Ar trebui să discutăm pe baza documentelor. Sunt standarde care se impun tezelor de doctorat, sunt 34 de comisii CNADTCU, sunt diferite, nu cred că este cazul să intrăm în amănunte, dar am înţeles esenţa întrebării dumneavostră.

Vă întreb acest lucru pentru că Ministerul Educaţiei a achiziţionat un soft prin care să verifice nivelul de plagiat dintr-o lucrare. Există universităţi care deja folosesc un astfel de program, dar fostul ministru al Cercetării spunea că va implementa softul din 2015. Veţi continua acest program?

În primul rând, responsabilitatea cu privire la identificarea elementelor de plagiat din tezele de doctorat revine titularilor lucrărilor, comisiilor care apreciază  şi evaluaează teza respectivă, şi revine universităţilor care fac propunerea către CNADTCU de validare a tezei respective. Sigur, că nu poate fi rău ca în plus să mai fie o verificare, dar verificarea trebuie să se facă la bază, la nivelul universităţilor.

Profesorii care trec cu vederea aşa ceva ce vor păţi?

Conducătorul de doctorat trebuie să răspundă în solidar cu doctorandul asupra nivelului de originalitate al tezei. Aceste verificări antiplagiat trebuie să fie făcute, practic nu se poate face altfel, decât la nivelul de bază, adică în universităţi.

Şi doar o verificare suplimentară la nivelul comisiei de specialitate CNATDCU, înainte de consiliul general şi înainte de acordarea ordinului de ministru. Doar în perioada 2000 - 2014 au fost 53.000 de titluri de doctorat. Deci în ultimii 15 ani s-au eliberat 53.000 de titluri de doctor în urma susţinerii a 53.000 de teze de doctorat.

Câţi doctori sunt în total în România? Noi am făcut un calcul pe baza datelor parţiale de la Ministerul Educaţiei şi de la Institutul Naţional de Statistică şi am văzut că ar fi cam 33-34.000 de doctori în România.

În ultimii 15 ani s-au validat 53.000 de teze de doctorat. Sigur că mai este perioada 1990-2000 în care n-aş vrea să mă hazardez cu un număr exact, dar numărul este ceva mai redus.

După părerea dumneavostră cine ar trebui să-şi facă doctoratul? Vedem foarte mulţi oameni politici care îşi fac doctoratul după ce întră în politică şi au o funcţie.

Nu-mi cereţi  să mă pronunţ cine ar trebui să facă un doctorat.

Atunci ce abilităţi trebuie să ai pentru asta?

Cine ar trebui să urmeze facultatea sau la master? Cine poate să răspundă la această întrebare? Doctoratul este doar una dintre cele trei forme de pregătire aumate prin procesul Bologna, proces implementat şi în România ca peste tot în Europa-licenţă, master, doctorat. Asta face obiectul unei dezbatrei foarte largi: doctoratul ca învăţământ de elită sau doctoratul ca învăţământ de masă? Indiferent care este concluzia dezbaterii este oricum târziu pentru a da răspunsuri vis a vis de doctoratul ca învăţământ pentru elitele din România. Este târziu pentru că România şi-a asumat odată cu intrarea în UE, şi chiar în procesul de aderare, prevederile Procesului Bologna, în care doctoratul este o formă de învăţământ de masă.

Aţi declarat că una dintre priorităţile dumneavostră este modificarea curriculei şcolare. Cum vedeţi dumneavostră modificarea acestei curricule astfel încât să-i ajute deopotrivă şi pe elevi şi pe profesori?

Îmi doresc să putem pune în practică această prioritate pe care am enunţat-o,  de modificare a curriculei în sensul de simplificare.

Simplificare înseamnă să scoateţi din programă anumite discipline. Reduceţi numărul de ore? La ce vă gândiţi?

Nu numai micşorarea numărului de discipline, dar şi conţinutul fiecărei discipline, trebuie să încurajăm capacitatea copiilor de a raţiona, nu de a memora, de a stopa informaţie. Toate aceste lucruri trebuie să se regăsească într-o nouă curriculă. Lucrurile astea se fac la nivelul  Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei. În momentul de faţă am validat curricula pentru clasele a III-a şi a IV-a.

Spuneaţi că programele şcolare trebuie simplificate şi puse în practică. Dar v-aţi gândit cum o să-i pregătiţi pe profesori pentru acest lucru?

Este un aspect foarte important. Peste 20.000 de profesori au fost formaţi în perioada 2013-2014 pentru implementarea unei curricule în învăţământul primar.

Înţelegem că din această curriculă n-o să mai facă parte  obligatoriu ora de religie. Ministerul Educaţiei tocmai a dat o poziţie faţă de punerea în practică a deciziei de la Curtea Constituţionale începând cu septembrie 2015. Dumneavostră cum vedeţi problema religiei în şcoli?

La începutul anului şcolar 2014-2015 exista necesitatea solicitării exprese pentru cei care nu vor să participe la ora de religie. Conform deciziei Curţii Constituţionale, care sigur intră în vigoare la data publicării ei, deci ea intră vigoare imediat, nu poate produce efecte retroactiv, nu poate schimba decizia care a fost luată la 1 septembrie 2014. Aceasta este explicaţia pentru care am zis că va produce efecte de la 1 septembrie, dată la care va fi necesară o solicitare expresă de participare la orele de religie, nu cum este acum o cerere de neparticipare la orele de religie.

Aţi văzut că Biserica Ortodoxă  a ieşit cu o poziţie că ora de religie ar trebui făcută. Cum veţi negocia cu ei,  în condiţiile în care anul trecut Ministerul Educaţiei  a încheiat un protocol cu BOR, protocol prin care biserica  ar putea să ia o decizie asupra celor care predau religia?

Decizia Curţii Constituţionale este  executorie, ea spune că orele de religie sunt obligatorii pentru minister şi pentru şcoală şi sunt opţionale pentru elevi. Am înţeles că Biserica Ortodoxă apreciază această decizie ca o încurajare a manifestării participării la orele de religie.

De curând a intrat în vigoare noul regulament şcolar care aduce noi modificări în învăţământul preuniversitar. Printre altele este prevăzută şi contestarea notelor de către elevi. Dumneavostră cum vedeţi contestarea notelor de către elevi?

Într-adevăr, această posibilitate de contestare a notelor, aplicată fără maximă responsabilitate, dusă în extremis, poate bloca întregul sistem, pentru că orice elev părinte sau tutore poate să conteste orice notă, cu sau fără motiv. Iar profesorii sunt obligaţi să răspundă acestor contestaţii.

În măsura în care  se va face uz într-o manieră exagerată, şi în cazuri în care nu sunt deloc fundamendate de această prevedere, îmi exprim îngrijorarea cu privire la posibilitatea  blocării procesului didactic. Vom avea toţi profesorii implicaţi într-o acţiune naţională de răspuns la contestaţii. Pe de altă parte, nu poţi să iei dreptul elevului de a contesta o anumită notă în măsura în care consideră şi aduce argumente că a fost nedreptăţit.

Urmează simularea petru Evaluare Naţională şi pentru Bacalaureat. La ce să se aştepte elevii?

În cadrul acestor simulări este foarte importantă testarea capacităţii elevului în faţa exigenţelor unui examen naţional. Să ştie din timp unde se situează din punct de vedere al nivelului de pregătire. Acest lucru îi poate semnala ce lacune are, unde mai trebuie se pregătească pentru a se prezenta într-o manieră aşteptată la examen. Nu cred că este extrem de important să simulăm şi cadrul de organizare în detaliu a examenului. Pe cale de consecinţă, singura schimbare de anul acesta prevede faptul că se simulează numai testarea elevilor.

Simularea nu va avea loc în clase supervizate video, cum se întâmplă în sesiunea de vară?

Ba da, dar într-o manieră mai relaxată în care să se pună accentul pe pregătirea elevului şi nu pe secretizarea subiectelor, să chemi comisiile la 4 dimineaţa, Asta se va întâmpla la examenul în sine.

Veţi păstra camerele de luat vederi la examenele naţionale?

 Da,  este un sistem deja implementat.

În condiţii excepţionale, legea prevede organizatea unei a treia sesiuni de bacalaureat pentru elevii care nu au reuşit să treacă anul trecut. Cum vedeţi organizarea unei a treia sesiuni?

După primele două sesiuni vom aprecia dacă ne găsim într-o sesiune excepţională sau nu. În general, nu ne dorim o situaţie excepţională.

Vorbeaţi la un moment dat de o nouă lege a educaţiei. La ce să se aştepte sistemul de educaţie din  partea dumneavostră în aceastăprivinţă?

Nu ne dorim o situaţie excepţională, ci o predictibilitate şi o stabilitate a sistemului. Pe cale de consecinţă, predictibilitatea şi stabilitatea poate fi asigurată în momentul în care legea educaţiei naţionale conţine prevederi agreate de către toate părţile implicate - fie că este de nivelul de învăţământ preuniversitar sau universitar, de sindicatele din învăţământ, de elevi, ca beneficiari finali pregătiţi în sistemul de educaţie, de asociaţiile de studenţi, de Consiliul Naţional al Rectorilor. Printr-un proces de consultare transparentă, noua lege a educaţiei nu mai trebuie în niciun caz asumată prin răspundere. Dacă vom avea o lege care să fie acceptată pe baza unor consulări foarte bine organizate sunt convins că această formă va asigura şi predictibilitatea şi stabilitatea atât de aşteptată de către întreaga societate.

V-aţi propus un anumit termen pentru introducerea  noii legi?

Având în vedere complexitatea acestui proces şi abordarea foarte responsabilă nu suntem în momentul de faţă în măsura să avansăm un termen.

Cum rămâne cu 6% din PIB pentru Educaţie?

Nu cred că există, nu un ministru, dar un singur cadru didactic sau un elev care să nu-şi dorescă 6% din PIB. Vreau să spun că acum există mai mulţi bani alocaţi pentru educaţie. Rămâne un deziderat 6%.

Când vom avea?

Într-un orizont de timp cât mai apropiat.

Studenţii spun că, pornind de la cazul de la Universitatea de Arhitectură din Bucureşti, în care un student a  fost exmatriculat pentru că a făcut o petiţie despre calitatea slabă a educaţiei către Ministerul Educaţiei, un astfel de caz este o practică. Ce le răspundeţi?

Parţial le-am răspuns deja, deoarece încă de ieri a început o acţiune de control la universitate. O echipă de control din Ministerul Educaţiei va analiza pe parcursul acestei săptămâni cele semnalate. Nu cred că un student din orice universitate trebuie să se teamă pentru că şi-a afirmat mai mult sau mai puţin public opinia.

Ce veţi face cu clasificarea universităţilor după care ar trebui finanţate universităţile?

Clasificarea universităţilor este un proces solicitat la nivelul întregului sistem de învăţământ superior. De altfel, şi Consiliul Naţional al Rectorilor a decis că este necesară o asemenea clasificare a universităţilor, dar ea trebuie făcută în funcţie de specificul universităţii. Nu poţi să introduci în aceeaşi clasificare o universitate tehnică cu una de muzică, pentru că specificul este total deosebit. În clasificare trebuie să se ţină cont de aspecte privind educaţia, performanţele în educaţie, de aspecte privind performanţele în cercetare ale universităţii respective, trebuie să se ţină seama de gradul de internaţionalizare a activităţilor universităţii respective, de rolul universităţii ca motor de dezvoltarede regională, de nivelul de angajabilitate al absolvenţilor acelei universităţi.

Sunt mulţi parametri care pot defini într-o manieră corectă şi obiectivă performanţa respectivei universităţi. Aceşti parametri trebuie să fie agreaţi de către toţi cei implicaţi –de univeristăţi, cadre didactice, studenţi- şi să fie realizată într-o manieră cât se poate de transparentă şi de clară pentru a nu avea contestaţii cu privire la poziţionarea în această clasificare.

În aceste condiţii, veţi face o clasificare pe domenii mai degrabă?

Va exista şi o clasificare care să ţină cont de domenii.

Când ne aşteptăm la o clasificare a universităţior?

Ar trebui să fie demarată până la începutul noului an univeristar, până la 30 septembrie. Dar metodologia definanţare a universităţilor pentru  2015, care presupune aspecte privind nivelul  de îndeplinire a parametrilor care definesc performanţa universităţii are ca termen 15 februarie, urmând ca în perioada de la aprobarea metodoligie prin  ordin  de ministru până la 30 martie să fie culese date despre universităţi.

http://jurnalul.ro/stiri/observator/romania-lider-in-ue-la-absolvente-de-matematica-informatica-si-stiinte-economice-684119.html

România, lider în UE la absolvente de matematică-informatică şi ştiinţe economice!

Chiar şi în 2015, stereotipiile în materie de bărbaţi şi femei sunt încă la ordinea zilei. Încă de la alegerea liceului, persistă teoria că fetele trebuie să urmeze un profil umanist, iar băieţii mai degrabă unul de real. Nu puţini şuşotesc pe la colţuri când aud că un băiat vrea să devină profesor sau o fată inginer constructor. Ultimul raport al Institutului European pentru Egalitate de Gen (EIGE) arată că România este o excepţie în Uniunea Europeană în materie de absolvente ale Facultăţilor de ştiinţe, Matematică şi Informatică.

Media UE în 2012 în raportul bărbaţi-femei absolvenţi de astfel de facultăţi a fost de 59,8- 40,2%. Cel mai dezechibrat raport s-a înregistrat în Olanda (75% băieţi) şi Belgia (70,4%). La polul opus se află România, lider absolut în materie de absolvente ale facultăţilor de acest profil (60,1% fete), urmată de Portugalia (56% fete) şi Italia (54,9% fete).

În linii mari, raportul se menţine şi când vine vorba despre un masterat sau doctorat în domeniu. Media UE este 57,9%-42,1%. Grecia deţine cel mai dezechilibrat raport (66,7% bărbaţi), urmată de Olanda (66,6%), Belgia şi Austria (65,1%). La polul opus conduce Croaţia (60,3% femei), urmată de Portugalia (57,9%) şi România (56,5%).

Mai greu la inginerie

Statistica se schimbă radical când vine vorba despre absolvenţi de facultăţi de inginerie, manufacturare şi construcţii. Media din UE indică un dezechilibru total 73,1% bărbaţi şi doar 26,9% femei. Este cea mai scăzută medie din ultimii opt ani, având în vedere că în 2007 raportul indica 74,5-25,5%. Dezechilibru absolut se poate spune despre cifrele venite din Irlanda (83,5% barbati), Germania (81,4) şi Austria (80,1%). La polul opus se află Cipru, singura ţară din UE cu mai multe absolvente la facultăţile de acest profil (50,5%). Pe doi se situează Danemarca (37,6% femei), în timp ce Romania este pe trei, cu un numar destul de ridicat de absolvente (35,1%).

Chiar dacă ultimul raport EIGE a stabilit că Romania este pe ultimul loc în UE privind coeficientul egalităţii de gen, există şi câteva domenii unde suntem şi rămânem un exemplu pozitiv, chiar dacă idealul EIGE nu este ca femeile să domine în anumite domenii, ci să există o egalitate absolută între femei şi bărbaţi.

Lideri la doctorate

Dacă dominăm la capitolul absolvente de matematică-informatică şi ştiinţe economice, o veste bună vine şi din zona masteratelor şi doctoratelor in inginerie, manufacturare si constructii. România are cel mai putin dezechibrat raport în privinta absolvenţilor 57,8%-42,2%, în continuare în favoarea bărbaţilor, urmată de Lituania (62,2% bărbaţi) şi Cipru 62,5%. La polul opus se află Germania (81,9% bărbaţi), Ungaria (77,8%) şi Austria (76,9%). Media UE este 71,6-28,8, cea mai mică diferenţă din ultimii opt ani (76-24, în 2007).

Recomandări
”Educaţia este un drept al omului şi un instrument esenţial în atingerea obiectivelor privind egalitatea de gen, dezvoltare şi pacea. Egalitatea în obţinerea unei calificări educaţionale este necesară dacă tot mai multe femei ajung agenţi ai schimbării. Discriminarea fetelor în accesul la educaţie persistă în multe zone din cauza stereotipiilor, mariajelor şi sarcinilor premature, a metodelor de predare inadecvate şi bazate pe gen, a materialelor educaţionale, hărţuirii sexuale şi lipsei unor facilităţi şcolare accesibile şi adecvate din punct de vedere fizic”, se arată în raportul EIGE.

Pentru a îmbunătăţi aceste diferenţe, EIGE recomandă guvernelor naţionale, prin intermediul UE, asigurarea accesului egal la educaţie, eradicarea analfabetismului în rândul femeilor, îmbunătăţirea accesului femeilor la formarea vocaţională, ştiinţă şi tehnologie, dar şi la continuarea educaţiei, crearea unui sistem de educaţie şi instruire nediscriminatoriu, alocarea de resurse suficiente pentru monitorizarea implementării reformelor în educaţie, promovarea educaţiei şi a instruirii pe tot timpul vieţii pentru fete şi femei.

DEPARTAMENTUL DE COMUNICARE F.S.L.I.