Federatia sindicatelor libere din îNVĂŢĂMÂNT

FEDERATIA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂŢĂMÂNT


REVISTA PRESEI

www.fsli.ro

21 Martie 2016

PREUNIVERSITAR

http://adevarul.ro/educatie/universitar/Incepe-selectia-profesorilor-formatori-erasmus-1_56eead445ab6550cb80a8511/index.html

Începe selecţia profesorilor pentru a fi formatori Erasmus

ANPCDEFP a lansat apelul pentru noua reţea de formatori Erasmus plus. Profesorii îşi pot depune candidaturile până pe 3 aprilie.

Potrivit site-ului Inspectoratului şcolar judeţean Ilfov, Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale (ANPCDEFP) a stabilit ca termen pentru depunerea candidaturilor 3 aprilie 2016, iar interviurile vor avea loc în perioada 30 mai – 10 iunie.

Detalii despre acest eveinment pot fi vizualizate pe site-ul erasmuslus.ro.

Totodată, ANPCDEFP organizează în perioada 1-3 aprilie două cursuri de scriere proiecte Erasmus, pe mobilitate şi parteneriate strategice, cu accent pe includerea socială, pentru profesori.

Data limită de înscriere este 23 martie.

http://adevarul.ro/educatie/scoala/cursuri-orientare-cariera-900-elevi-bucuresteni-1_56ee77625ab6550cb8095c84/index.html

Cursuri de orientare în carieră pentru 900 de elevi bucureşteni

Elevii bucureşteni ai claselor a VII-a şi a VIII-a vor participa la un program de formare în carieră, orientare şcolară şi profesională, în cadrul unui proiect al Inspectoratuşui Şcolar al Municipiului Bucureşti. Copiii vor avea suport de curs, dar vor face şi vizite la anumiţi agenţi economici.

Inspectoratul Şcolar al municipiului Bucureşti a lansat proietul ”Caruselul meseriilor – servicii de sprijin pentru orientarea în carieră a copiilor din învăţământul gimnazial bucureştean”, prin care 900 de elevi de la clasele a VII şi a VIII-a sunt informaţi cu privire la oprţiunile privind parcursul educaţional.

Proiectul, finanţat prin fonduri structural Civitas, are scopul de a le dezvolta elevilor abilităţile de comunicare, dar şi de a-i ajuta să identifice domeniile de interes pentru viitoarea profesie în conformitate cu profilul psihic şi intelectual al acestora.

Totodată, potrivit prezentării proiectului, vor fi implicaţi şi agenţi economici, iar copii vor putea avea contact direct cu aceştia, astfel încâ să îşi facă o idee reală despre piaţa muncii.

Grupul ţintă din şcolile pilot vor fi împărţite în câte trei grupe, fiecare cu câte 10 elevi, care vor participa la vizitele la agenţii economici.

Proiectul se desfăşoară în perioada 15 martie – 15 mai, iar grupul ţintă este reprezentat de 900 de elevi din 30 de şcoli din municipiul Bucureşti din clasele a VII şi a VIII–a.

Bugetul total al proiectului este de 69.860 de lei, din care cheltuieli eligibile prin CIVITAS 67.600 de lei, iar cofinanţări 2.260 de lei.

http://adevarul.ro/educatie/scoala/ministerul-educatiei-amanat-publicarea-statisticilor-rezultatelor-simularea-bac-2016-luni-1_56ee6c1b5ab6550cb80921bd/index.html

Ministerul Educaţiei a amânat publicarea statisticilor rezultatelor de la simularea la Bac 2016 până luni

Chiar dacă notele simulării la Bacalureat au fost afişate, de vineri, la unităţile de învăţământ, Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice nu a publicat încă statisticile referitoare la rata de promovabilitate, întrucât verifică datele.

Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice va publica informaţiile privind rezultatele înregistrate la simularea examenelor de Bacalaureat luni, 21 martie, în prima parte a zilei, potrivit purtătorului de cuvânt a instituţiei, Mirabela Amarandei.

”Datele au fost centralizate, în schimb am vorbit cu colegii de la IT să verifice realitatatea statisticilor, pentru a înlătura posibila apariţie a erorilor de calcul. Vrem să evităm situaţia de la rezultatele simulărilor de la Evaluarea Naţională, când a trebuit să dăm acea erată”, ne-a declarat purtătorul de cuvânt al MENCŞ, Mirabela Amarandei.

Reamintim că în cazul rezultatelor la simularea Evaluării Naţionale, vineri, 4 martie, Ministerul Educaţiei preciza că doar 50.920 de elevi (30,58%) au obţinut medii peste 5 la teste, însă a doua zi, pe 5 martie, instituţia a revenit cu o erată în care a anunţat că 73.342 de elevi (44,05%) au obţinut medii peste 5.

Luni, 7 martie, liceeni au participat la simularea probei de Limba şi literatura româna, iar pe 8 martie au susţinut proba la Limba şi literatura maternă.

Simularea la proba obligatorie a profilului s-a desfăşurat pe 9 martie, iar pe 10 martie a avut loc testarea la proba la alegere a profilului şi specializării.

Ministerul a stabilit ca rezultatele acestor simulari să fie analizate la nivelul fiecărei şcoli, prin discuţii individuale cu elevii, dezbateri la nivelul clasei şi şedinte cu părinţii.

Notele la simularea BAC 2016 obţinute nu se trec în catalog. În situaţia excepţională în care se doreşte acest lucru, elevul trebuie să solicite profesorului consemnarea notelor la simularea BAC 2016 în catalog. În urma analizei rezultatelor la simulare, inspectoratele şcolare vor lua măsuri de monitorizare şi control, dar şi de remediere a problemelor, acolo unde acest lucru se impune.

Care au fost rezultatele de anul trecut

La simularea examenului de Bacalaureat din 2015, 61,36 % din elevii de clasa a XII au obţinut note peste 5 la Limba română, 75,49 la sută din ei au obţinut notă de trecere la limba maternă, 52,49 la sută au obţinut această notă la proba obligatorie a profilului – matematică sau istorie, iar 60,30 la sută au reuşit să ia această notă la proba la alegere a profilului. Totodată, potrivit site-ului Ministerului Educaţiei Naţionale, situaţia notelor peste 5, anul trecut, la clasa a XI-a a fost: limba română - 51,77%, proba obligatorie a profilului/Matematică sau Istorie - 42,35% şi Limba maternă - 56,97%. Anul trecut, 86,41 la sută dintre elevii de clasa a XI-a s-au prezentat la simularea examenului de Bacalaureat Naţional, respectiv 128.052 de elevi din 148.143 înscrişi, şi 83,31 la sută dintre elevii de clasa a XII-a, respectiv 147.454 de elevi din 177.000 înscrişi. C

alendarul examenului de Bacalaureat 2016

30 mai – 3 iunie 2016 - Înscrierea candidaţilor la prima sesiune de examen

3 iunie 2016 - Încheierea cursurilor pentru clasa a XII-a/a XIII-a

13 - 15 iunie 2016 - Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română – proba A

15 - 17 iunie 2016 - Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă – proba B

21 – 24 iunie 2016 - Evaluarea competenţelor digitale – proba D

27 iunie - 1 iulie 2016 - Evaluarea competenţelor lingvistice într-o limbă de circulaţie internaţională – proba C

4 iulie 2016 - Limba şi literatura română – proba E)a) – proba scrisă

5 iulie 2016 - Limba şi literatura maternă – proba E)b) – proba scrisă

6 iulie 2016 - Proba obligatorie a profilului – proba E)c) – proba scrisă

8 iulie 2016 - Proba la alegere a profilului şi specializării – proba E)d) – proba scrisă

12 iulie 2015 – Afişarea rezultatelor (până la ora 16,00)

12 iulie 2015 - Depunerea contestaţiilor (orele 16,00 – 20,00)

13 -15 iulie 2015 - Rezolvarea contestaţiilor

16 iulie 2015 – Afişarea rezultatelor finale

Sesiunea august-septembrie 2016

18 – 22 iulie 2016 - Înscrierea candidaţilor la a doua sesiune de examen

16 - 17 august 2016 - Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română – proba A

16-17 august 2016 - Evaluarea compeţentelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă – proba B

17 - 19 august 2016 - Evaluarea competenţelor lingvistice într-o limbă de circulaţie internatională – proba C

18-19 august 2016 - Evaluarea competenţelor digitale – proba D

22 august 2016 - Limba şi literatura română – proba E)a) – proba scrisă

23 august 2016 - Limba şi literatura maternă – proba E)b) – probă scrisă

24 august 2016 - Proba obligatorie a profilului – proba E)c) – probă scrisă

26 august 2016 - Proba la alegere a profilului şi specializării – proba E)d) – probă scrisă

29 august 2016 – Afişarea rezultatelor (pâna la ora 16,00) şi depunerea contestaţiilor (orele 16,00 – 20,00)

30-31 august 2016 - Rezolvarea contestaţiilor

1 septembrie 2016 - Afişarea rezultatelor finale
http://adevarul.ro/news/sport/citeste-editorial-inedit-teme-sportive-scris-ceausescu-1944-sa-nu-fabrica-sat-universitate-scoala-cartier-nu-club-sportiv-1_56ef01bd5ab6550cb80c8d19/index.html

Editorial inedit pe teme sportive, scris de Ceauşescu în 1944: „Să nu fie fabrică, sat, universitate, şcoală sau cartier care să nu aibă club sportiv!“

Nicolae Ceauşescu a fost numit în fruntea organizaţiei de tineret a Partidului Comunist Român în primele zile după 23 august 1944. Printre realizările lui Nicolae Ceauşescu la cârma tineretului comunist s-a numărat şi întemeierea cotidianului „Sportul Popular“.

În primul număr al publicaţiei (1 octombrie 1944) a apărut un editorial semnat de Nicolae Ceauşescu, în care erau enunţate diferenţele dintre „vechiul"sport, în „slujba fascismului", şi „sportul popular", al celor mulţi: „Până acum sportul a fost un lux, de care masele întregi ale tineretului nu s-au putut bucura. Fasciştii au folosit sportul pentru a pregăti tineretul pentru războiul lor criminal şi banditesc. În România democrată sportul trebuie să fie la îndemâna maselor largi ale tineretului, care trebuie sprijinite atât de Stat, cât şi de întreprinderi. Concursul cel mai larg se cere din punct de vedere material. În rândurile tineretului au avut un deosebit ecou sforţările făcute de sportul popular pentru a înlesni întregului tineret participarea la sport. Cu deosebită bucurie au fost primite aceste sforţări ale tineretului muncitor şi şcolăresc, de care până acum nu s-a ocupat nimeni în mod serios. O deosebită atenţie va trebui să dea sportul popular maselor largi ale tineretului ţărănesc. Sportul este un factor important de întărire a legăturilor şi stabilirea colaborării tineretului ţărilor democratice din toată lumea. De aceea este nevoie să se intensifice şi mai mult activitatea sportivă, care să cuprindă toate masele de tineret. Să nu fie fabrică, sat, universitate, şcoala sau cartier care să nu aibă cluburile sportive organizate şi conduse de cei mai buni tineri sportivi", se arată în cartea „Viaţa lui Ceauşescu" a Laviniei Betea.
http://adevarul.ro/locale/alexandria/patru-eleve-turnu-magurele-veneau-olimpiada-matematica-ranite-intr-un-accident-1_56eeafb35ab6550cb80a91cc/index.html

Patru eleve din Turnu Măgurele care veneau la Olimpiada de Matematică, rănite într-un accident

Patru eleve de la Şcoala gimnazială nr 1 din Turnu Măgurele au fost rănite într-un accident de circulaţie, în timp ce se îndreptau spre Alexandria, pentru a participa la faza judeţeană a Olimpiadei de Matematică.

Accidentul teribil de circulaţie s-a produs , sâmbătă, pe DN 52, în localitatea Crângu. În maşina condusă de un bărbat de 67 de ani se aflau patru eleve cu vârste de 13 şi 14 ani care se îndreptau spre Alexandria , unde ar fi trebuit să participe la faza judeţeană a Olimpiadei de Matematică. Fetele, eleve la Şcoala gimnazială nr.1 din Turnu Măgurele, trecuseră de faza locală şi urmau să se prezinte ieri la etapa judeţeană. Şoferului i s-a făcut rău în timp ce se afla la volan. Şi-a pierdut cunoştinta si a ieşit de pe şosea, intrand cu maşina într-un copac de pe marginea drumului. În urma impactului violent, şoferul a decedat pe loc. Cele patru minore, doua în varsta de 13 ani si doua în vârstă de 14 ani, au ajuns la spital rănite. Cel mai grav rănită a fost fetiţa de pe scaunul din faţă al maşinii care se află acum în comă la un spital din Bucureşti. Celelalte trei fetiţe, rănite şi ele, sunt în stare stabilă.

Şoferul decedat era bunicul uneia dintre fetiţele care veneau la Alexandria pentru a participa la faza judeţeană a Olimpiadei de Matematică. Pentru că şcoala nu a pus la dispoziţie mijloc de transport pentru cele patru eleve calificate la faza judeţeană a olimpiadei, deplasarea la Alexandria s-a făcut cu autoturismul personal.

http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/lectii-istorie-viu-pedagog-scoala-noua-foto-1_56ebeaaf5ab6550cb8fa5d21/index.html

Pedagogul de şcoală nouă. Cum reuşeşte un profesor din Cluj „să trezească“ zeci de elevi explicându-le istoria pe viu FOTO VIDEO

„Dacă nu cunoşti un lucru, nu ai cum să îl iubeşti“ este deviza după care se ghidează un profesor de istorie din Cluj, care le predă elevilor săi lecţii pe viu, aplicate specificului oraşului în care trăiesc. Scopul său este să le dezvolte tinerilor cultura generală şi să le stimuleze curiozitatea pentru misterele istoriei.

Primăvara nu şi-a intrat pe deplin în drepturi, dar la Cluj-Napoca este o după-amiază plăcută şi îmbietoare. Profesorul Alexandru Vladimir Bogosavlievici (55 de ani), de la Colegiul Naţional „George Bariţiu“, îşi invită elevii, aşa cum a mai făcut de nenumărate ori, la o oră de istorie în aer liber, pe străzile cu un uriaş trecut medieval.

Pasionat de istoria Clujului şi a Transilvaniei, „Bogo“, după cum îl alintă pe profesor colegii şi elevii, cutreieră frecvent oraşul alături de elevi de clasele IX-XI. Sunt trei grupuri, formate din adolescenţi înscrişi la cercul de istorie. În plus, mai ghidează şi un grup de elevi de clasa a XII-a care au ales ca ora opţională din program să fie cea referitoare la istoria oraşului în care trăiesc.

O dată pe săptămână, elevii descoperă lucruri neştiute despre pieţele, bisericile, monumentele şi clădirile care împânzesc Clujul.

„Mă axez pe ideile principale, de cultură generală. Pe treburi care-i interesează, nu de memorare a datelor. Poate nici 1% din ei nu vor fi istorici, dar e important să aibă o cultură generală, să aibă o cultură a Clujului. Trăiesc în oraşul ăsta, dar dacă nu-l respectă şi nu-l cunosc, nu au cum să-l iubească“, subliniază profesorul. Dascălul crede că lecţiile lui îi pot ajuta pe copii şi să epateze. „Când le vin prieteni în vizită, dacă vor să le arate ceva, nu-i duc numai în pub, ci le arată şi locurile acestea“, punctează Bogosavlievici.

Reporterul „Adevărul“ a asitat la o astfel de lecţie a profesorului, în care obiectivul vizitat a fost Biserica „Sfântul Mihail“ din centrul Clujului, a doua cea mai mare biserică gotică din România, după cea din Braşov. Un grup compact de elevi l-a însoţit pe Bogo, iar profesorul a presărat drumul cu scurte istorisiri despre clădiri întâlnite pe traseu.

Dialog informal

Tinerii îi adresează întrebările spontan, fără să se formalizeze, iar profesorul nu ezită să le răspundă, într-un stil alert, pe înţelesul lor. Informaţiile furnizate de dascăl fac referire la aspecte fascinante, mai puţin ştiute chiar şi de către cunoscători. „În toată biserica erau statui, dar timp de aproape 200 de ani, din 1556 şi până în 1716, biserica a fost sub unitarieni, iar statuile au fost distruse. Aici era cimitir, s-au găsit o grămadă de rămăşiţe“, explică profesorul, pentru început.

Ţine să le arate copiilor unul dintre cele mai impresionante lucruri care ţin de biserică, pictura originală, din secolele XIV-XV, care însă s-a distrus după ce biserica a intrat sub autoritatea protestanţilor de diferite confesiuni. „Matia, hai să-ţi arăt aici. Cum e la voi, în Italia, vezi picturile? Ele au fost acoperite cu var de protestanţi, de reformaţi. În 1956, când a fost o restaurare a bisericii, au descoperit aceste picturi. Asta e pictura originală. O să mă întrebaţi de ce n-a fost refăcută. Pentru că îţi trebuie tot un mare artist să refacă aceste fresce, îţi trebuie şi un istoric, să poată face comparaţiile, redarea să fie fidelă, nu e foarte uşor. Nu poate să vină orice zugrav şi să dea cu bidineaua“, adaugă Bogo.

Intervenţiile elevilor sunt uneori stângace, trădând uşoara neatenţie. Când, după o explicaţie de jumătate de minut, elevul întreabă sec, cu privire la obiectul prezentat, „Şi aia de sus ce e?“, profesorul se vede nevoit să insereze un „mă“, trădând uşoara iritare: „Aia este stema, mă, blazonul. Un bastion, un turn şi un leu legat“, indică profesorul. Când ideea trebuie dusă la capăt nu-i plac întreruperile, însă în momentele de respiro întrebările sunt binevenite.

De la istorie la spiritualitate

Lecţia profesorului atinge şi domenii conexe istoriei: „Ăsta e confesor“, explică el, pentru elevii care sunt de altă religie, mare parte ortodocşi. „Acolo e statuia sfântului Anton, dar Anton de Padova, nu sfântul Antonie care a înfiinţat călugăria. Aici trebuie să ţinem şi oră de religie să înţeleagă“, completează, glumeţ, cadrul didactic. Urmează o întrebare, iar răspunsul nu întârzie: „Cum se numesc acele geamuri?“. „Vitralii“, răspunde unul dintre elevi. „Ele sunt refăcute după 1900. Sunt realizate la Budapesta. Sigur, nu sunt cele originale“, le mai spune adolescenţilor profesorul de istorie.

Scene de pe amvon

Explicaţiile profesorului pun în lumină detalii care pot trece nesesizate de privitorul copleşit de măreţia bisericii, dar care impresionează, odată observate. Este cazul amvonului baroc, considerat cel mai strălucit din Transilvania, sculptat în secolul al XVIII-lea peste unul vechi, de Nachtigall János şi Schuchbauer Antal. „Vedeţi mai multe scene din Noul Testament. Aici e Iisus în casa Martei şi Mariei, surorile lui Lazăr, cel pe care l-a înviat Iisus. De la numele lui Lazăr li se spunea atunci spitalelor lazareturi“, explică Vladimir Bogosavlievici.

Bustul lui Isaia, "mutra" lui Sigismund

Unul dintre lucrurile pe care profesorul-ghid ţine să le scoată la iveală este un mic bust al profetului Isaia „ascuns“ într-un colţ al înaltei bolte a bisericii: „În 1956, la reabilitarea bisericii, experţii au văzut că de fapt bustul e reprodus după «mutra» lui Sigismund de Luxemburg, care a ajutat foarte mult la construcţia acestei biserici, prin sponsorizări. Prin paralelisme, făcute cu portrete de Albrecht Durer, mare gravor, pictor şi sculptor german, şi-au dat seama că este fizionomia lui Sigismund de Luxemburg“, dezvăluie Vladimir Bogosavlievici.

Ceasul din turn şi ghiulele din zid

Profesorul nu omite să vorbească şi despre elementele „mainstream“ ale bisericii, explicând şi aici neobişnuitul. Este cazul ceasului din turnul bisericii, pe care îl văd toţi turiştii care ajung în Piaţa Unirii din centrul oraşului: „Vă puteţi uita şi să ziceţi: ce e cu ceasul ăsta, nu merge? Merge, însă spre deosebire de cum sunteţi obişnuiţi aici, manoşul mare arată ora şi cel mic minutele“, povesteşte el. Încă de la începutul periplului, copiii sunt foarte dornici de a vedea ghiulelele din zidul bisericii, pe care profesorul le-a promis că le va arăta. El le indică două conglomerate sferice din materie dură, nu foarte mari, care au izbit biserica în timpul unui asediu al Clujului la începutul secolului al XVII-lea şi care pot fi observate şi astăzi, „înfipte“ în zidul lateral, sudic, al bisericii.

Copiii, fascinaţi de lecţiile de istorie pe viu

Lecţia deschisă a profesorului se încheie după circa o oră. Elevii sunt încântaţi de orele pe viu ale profesorului: „E altceva atunci când vezi exact lucrurile despre care ţi se vorbeşte la şcoală, altcumva înţelegi“, spune Matia, un elev italian, care învaţă la profilul italiană al liceului.

„Clujul văzut şi nevăzut“

Profesorul Alexandru Vladimir Bogosavlievici predă istoria atât la liceu, cât şi la gimnaziu, la Colegiul Naţional „George Bariţiu“ din Cluj-Napoca, din 2010. Până atunci a predat la Şcoala „David Prodan“. Profesorul este un pasionat de istoria locală a Clujului şi a Transilvaniei, a publicat diferite articole pe această temă, dar şi un volum bilingv: „Clujul văzut şi nevăzut / Cluj, seen and unseen“ (editura Mega), care a apărut deja în ediţia a II-a în 2014.

http://adevarul.ro/locale/ploiesti/educatie-finlandeza-copiii-ploiesti-arata-zi-viata-unui-copil-studiaza-mai-avansat-sistem-educational-lume-1_56eebf265ab6550cb80adf98/index.html

Educaţie finlandeză pentru copiii din Ploieşti. Cum arată o zi din viaţa unui copil care studiază după cel mai avansat sistem educaţional din lume

În Ploieşti funcţionează de aproximativ doi ani un centru educaţional de inspiraţie finlandeză, unde unul dintre puţinii experţi români care au studiat în România şi Finlanda aplică, cu succes, principiile de învăţare nordice. Copiii sunt pregătiţi, încă de foarte mici, pentru viaţă şi provocările acesteia, prin joc, gândire creativă şi atenţie personalizată.

La o primă vedere, Yuppy Koti, aşa cum se numeşte centrul din Ploieşti, este o grădiniţă obişnuită. Un loc unde copii preşcolari, majoritatea de 3-5 ani, vin să înceapă educaţia, sub supravegherea unor profesori. Doar că diferenţele încep chiar de la intrare. Toată lumea, inclusiv adulţii, are papuci şi haine cât mai comode, aşa cum cei mici sunt obişnuiţi să vadă acasă, o primă familiaritate care le înlesneşte „ruptura“ zilnică de câteva ore de părinţi.

De asemenea, mediul relaxat îi face pe toţi să se simtă ca acasă. Copiii au libertatea de a merge prin tot centrul, inclusiv în birourile profesorilor, punând întrebări despre absolut orice şi primind, cu infinită răbdare, răspunsuri. De asemenea, oricât de mici ar fi, o dată pe săptămână sunt responsabili cu punerea mesei de prânz şi strângerea acesteia, ba chiar pregătesc împreună micul dejun, ies o oră afară zilnic, indiferent că plouă, ninge sau este caniculă, iar orele de ştiinţe, de exemplu, le petrec aplicat, în parc, observând natura şi fenomenele meteorologice. Tot ceea ce învaţă, de la litere până la matematică, este sub forma unor jocuri, astfel că ei nu au niciodată teme sau lecţii, ci doar jocuri noi, care îi provoacă. Iar predarea se face exclusiv sau cât mai mult în limba engleză pentru că în primii ani de viaţă, aptitudinea înnăscută a copiilor de a învăţa limbi străine se află la apogeu. La fel de important, copilul nu este niciodată bruscat sau stigmatizat de către profesorii sau colegii săi, iar un profesor se ocupă de maximum 7 copii.

Diferenţele faţă de sistemul românesc de învăţământ, evidente, nu sunt decât principii după care funcţionează sistemul de învăţământ din Finlanda, în acest moment cel mai avansat din lume şi un deziderat pentru multe state.

Cum s-a născut ideea

Ideea înfiinţării centrului îi aparţine Alexandrei Anton (31 ani), un nume cunoscut în domeniul educaţiei şi unul dintre puţinii experţi români care au studiat în România şi Finlanda. Alexandra a terminat Literele în România şi a lucrat la British School of Bucharest (Şcoala Britanică din Bucureşti), iar la acel moment, în 2010, sistemul de învăţământ din Marea Britanie i s-a părut ca fiind ideal. „Am aflat însă, aproape cu stupoare, la Forumul Educaţiei de la Bucureşti, că sistemul din Anglia este abia pe locul 18 în lume, iar cel finlandez pe locul întâi şi că elevii din Finlanda sunt pe primul loc la testele PISA. Am fost foarte intrigată, am fost o săptămână în Finlanda, de unde am venit cu şi mai multe întrebări, iar în toamna lui 2010 am aplicat pentru două mastere de învăţare şi sisteme educaţionale, am fost admisă la ambele şi am ales Universitatea Turku din sud-vestul Finlandei“, spune Alexandra Anton.

A economisit mare parte din cele trei burse pe care le-a avut în Finlanda, iar din aceşti bani şi cu împrumut de la bancă a deschis în Ploieşti Yuppy Koti, centrul educaţional de inspiraţie finlandeză, unde Alexandra aplică principiile învăţate în Finlanda, după ce a observat singură efectele acestui sistem educaţional. „Nu întâmplător, nordicii, printre care şi finlandezii, apar permanent în topurile celor mai fericiţi oameni din lume. Învaţă încă de mici că vor avea atât o carieră, cât şi o viaţă frumoasă dacă ceea ce fac, fac cu drag, dacă munca nu este o corvoadă. Iar pentru aceasta, sunt orientaţi către domeniile care li se potrivesc încă de foarte mici. La noi, fiecare cunoaşte pe cineva care face o meserie pentru că aşa i-a spus mama sau tata, deşi lor nu li se potriveşte deloc. Iar asta este o diferenţă colosală între cele două sisteme“, spune Alexandra a cărei activitatea în educaţie depăşeşte 12 ani.

„În România nu există învăţământ de masă“

O altă diferenţă este conceptul de „învăţământ de masă“, care la noi există doar în forma teoretică. „Spunem că învăţământul din România este de masă, însă nu este aşa. Din cauza numărului foarte mare de elevi dintr-o clasă, un învăţător va lucra numai cu «vârfurile», în timp ce ceilalţi se pierd pe drum. În Finlanda, nu există nici măcar şcoli medii, ci bune şi foarte bune, iar dacă o şcoală are rezultate mai slabe, autorităţile intervin cu fonduri şi personal sau orice altă soluţie pentru rezolvarea problemelor. Noi, când avem o şcoală slabă, o desfiinţăm sau o comasăm, nu încercăm să rezolvăm problema. De asemenea, la finalul ciclului de învăţământ obligatoriu, dacă un elev din Finlanda nu îşi promovează examenele, mai stă un an la şcoală, iar profesorii şi întreaga logistică a şcolii îl ajută să-şi încheie studiile. Noi pierdem în clasa a XII-a foarte mulţi absolvenţi care nu iau bacalaureatul, deşi am investit 12 ani în ei. Ar trebui să mai aibă dreptul la încă un an“, crede expertul.

Profesorii au salarii mici şi în Finlanda

Nici măcar salariile profesorilor nu ar trebui să fie un impediment. „Nici în Finlanda profesorii nu au salarii mari, în jur de 1.200 de euro, din care pot plăti 700-800 euro doar chiria. Însă oamenii care devin profesori fac acest lucru pentru că îşi doresc să fie dascăli, pentru că aceasta este vocaţia lor. Deci scuza salariilor mici nu mi se pare una plauzibilă“, spune Alexandra.

Diferenţele faţă de sistemul din România

Alexandra vede pe viu, zilnic, diferenţele dintre cele două sisteme. La Yuppy Koti au ajuns şi copii care au învăţat în grădiniţe particulare sau de stat din Ploieşti, unii aproape traumatizaţi de educatorii lor. „Încă de mici se adresează profesorului cu «doamna». În Finlanda, până la finalul studiilor, elevii se adresează profesorilor folosind prenumele pentru că şcoala este a doua lor familie. Aşa este şi în centrul nostru. Noi învăţăm copiii că nu trebuie să-şi rezolve supărările cu palma sau cu pumnul, iar actele de violenţă sunt imediat discutate şi nu sunt tolerate. Dacă sunt deranjaţi de cineva, îi învăţăm să-şi exprime verbal nemulţumirea. «M-a supărat ce ai spus» sau «Nu mi-a plăcut cum m-am simţit când ai făcut asta». Conflictul este aplanat aproape instantaneu, iar celălalt înţelege că altfel rezolvăm un conflict. Ar putea părea că îi învăţăm să nu-şi cunoască limitele, să facă numai ce vor, însă copiii ştiu instinctiv unde să se oprească în relaţiile cu adulţii, iar dacă se întâmplă să exagereze, îi întrebăm natural dacă nu cumva au reacţionat nepotrivit şi de cele mai multe ori ne aprobă. Tot ca o diferenţă, avem experienţa unor copii şi părinţi traumatizaţi, despărţiţi cu brutalitate. Aici, unul dintre copii are fotografia mamei sale şi ori de câte ori îi este dor de ea, în timpul în care este la centru, se poate duce să se asigure că mama îi este alături. Fiecare copil este unic şi de aceea şi soluţiile pentru el sunt personalizate“, spune Alexandra.

Învăţarea prin joc

Principala metodă prin care copiii învaţă la centrul din Ploieşti este jocul. Joaca de-a micul dejun înseamnă, pe lângă dezvoltarea unei abilităţi esenţiale, aceea de a şti să-ţi prepari ceva de mâncare, indiferent de vârstă, şi dezvoltarea motricităţii, de exemplu, atunci când exersează mişcările de a întinde untul pe pâine. De obicei, cei mici primesc mâncare de-a gata de la părinţi sau sunt hrăniţi până târziu de adulţi, astfel că nu ştiu să mânuiască lingura sau furculiţa poate nici la 7-8 ani. La centrul din Ploieşti, elevii mănâncă la aceeaşi masă cu profesorii.

Atunci când învaţă literele, matematică sau ştiinţe nici nu îşi dau seama că fac acest lucru pentru că totul este o joacă. „Poate cea mai surprinzătoare parte a filosofiei sistemului educaţional finlandez este rolul central al jocului în vieţile copiilor, atât la şcoală, cât şi în afara ei. Noi nu avem lecţii, ci un joc nou. Un joc în care învăţăm cercul, un altul în care învăţăm literele scriindu-le cu mărgele. Ca să descoperim natura, mergem în parc, unde facem şi un picnic. Învăţăm engleza zilnic în cel mai eficient mod. De exemplu, când ne încălţăm, spunem acest lucru în engleză, făcând legătura între ceea ce gândim, spunem şi facem“, povesteşte Alexandra Anton.

Obiectivul principal al educaţiei din centrul de la Ploieşti este acela de a-i ajuta pe copii să deprindă abilităţi de analiză şi sinteză, de integrare a cunoştinţelor şi experienţelor, fapt care îi va ajuta să gândească critic şi să le placă să înveţe pe tot parcursul vieţii. De asemenea, se pune preţ pe principiul că a înţelege este mai util decât a memora.

Copii dezinvolţi, creativi, curioşi şi fericiţi

Copiii de la centrul Yuppy Koti s-au schimbat radical, mai ales dacă au trecut şi printr-o altă formă de învăţământ. Sunt dezinvolţi, creativi, curioşi şi fericiţi. „Unul din principalele lucruri pe care le urmărim este gândirea critică, iar acest lucru trebuie exersat încă de când copilul este mic. Şi nu oricum, ci creativ, în funcţie de structura, abilităţile şi talentul fiecăruia. De asemenea, vrem să fie sănătoşi, de aceea avem săptămânal o oră de sport în interior şi o oră de mişcare în aer liber zilnic, chiar dacă plouă sau ninge. Încercăm să le oferim un mediu cât mai plăcut, în care să înveţe de plăcere. Dovezile progresului lor nu sunt teancurile de hârtii, ci copiii înşişi. Atunci când mă întreabă părinţii dacă a progresat sau nu copilul lor le spun să se uite la el. Cum li se pare? S-a schimbat ceva? Cea mai bună educaţie se vede în copil, nu în portofoliul lui. Vorbim despre copii foarte mici, iar pentru ei învăţarea nu trebuie să fie neapărat pe hârtie, în fişe sau caiete de lucru“, spune Alexandra.

Părinţii, la fel de importanţi

De altfel, părinţii sunt o verigă importantă a sistemului educaţional din centru. „Avem şi părinţi care întreabă de ce copiilor nu li se impun reguli, de ce nu au teme, de ce ies afară pe ploaie. Încerc să le explic cum afectează comportamentul lor dezvoltarea celor mici. Când unui copil îi spui să nu se joace pe afară pentru că se murdăreşte îi induci frica de eşec. El se gândeşte că se supără mama când se murdăreşte şi îşi reprimă stări şi comportamente. Nu este normal, pentru că de aceea avem maşini de spălat, să scoatem petele de pe haine. Noi am scris într-o zi cu degetul în făină, iar copiilor le-a plăcut foarte mult! Desigur, la final a ieşit puţin haos, însă am făcut curat cu aspiratorul şi totul a fost în regulă. La noi nu e o problemă deranjul, căci la final toţi dau o mână de ajutor la strâns – suntem o echipă! Apoi temele nici nu-şi au sensul dacă părinţii le rezolvă. În plus, facem mai mult rău, fiindcă le trasmitem mesajul de neputinţă şi dependenţă faţă de adult, pe care îl putem observa în unele persoane până târziu, la maturitate. Noi le spunem copiilor că este normal să greşim, la orice vârstă, iar cu fiecare greşeală ne apropiem de ceea ce ne-am propus. A face greşeli este un aspect important din procesul de învăţare, nici pe departe un inamic al învăţării. Dacă însă principiile şi mentalităţile noastre nu coincid sau nu se apropie de cele ale părinţilor, din păcate nu ne putem ocupa de copil aşa cum ar trebui, fiindcă îl dezorientăm. Noi lucrăm împreună cu părinţii la educaţia copiilor lor, suntem o echipă care se dedică lor“, spune Alexandra care mărturiseşte şi că admiterea copiilor în centru se face în funcţie de părinţi.

Un SMURD al educaţiei

Centrul de inspiraţie finlandeză de la Ploieşti urmează principiile curriculumului naţional finlandez pentru învăţare timpurie, adaptat la mediul şi oportunităţile de învăţare din România, într-un mod care să permită copiilor să-şi folosească mai târziu abilităţile şi cunoştinţele în orice sistem educaţional.

„Nu facem experimente pentru că nu ne jucăm cu educaţia nimănui. Îmi doresc să devenim un contributor la educaţia de calitate şi gratuită pentru toţi copiii din România, demonstând că acest sistem educaţional care ne inspiră zi de zi este un model ce poate fi aplicat în întreaga ţară. Mi-aş dori să existe un astfel de centru în fiecare judeţ, un fel de SMURD al educaţiei, un loc de practică şi cercetare pentru studenţi şi profesori. Avem nevoie de flexibilitate la nivel legal, pentru a obţine vizibilitate şi a beneficia ca ţară de un sistem educaţional care aplică în mod inovativ principii testate şi validate la nivel mondial. Ştiu că nu este uşor, nici nu m-am gândit că va fi. Ştiu însă că educaţia de calitate este şi va rămâne un factor de succes al oricărei comunităţi din orice ţară a lumii, căci cine nu-şi doreşte educaţie de calitate pentru copilul său?“, se întreabă Alexandra Anton.

Cursurile de la Ploieşti sunt unele plătite pentru că centrul are cheltuieli de funcţionare inerente, însă Alexandra îşi doreşte ca în centru să înveţe şi copii ai căror părinţi nu au posibilităţi financiare. „Mi-aş dori să pot face mai mult pentru copiii din toate categoriile socio-economice. Nimeni nu are vreun merit sau vreo vină că provine dintr-o anumită familie. Educaţia este însă şansa unică de a schimba vieţi.“

http://adevarul.ro/locale/calarasi/locul-21-colegiul-national-barbu-Stirbei-premiat-20000-euro-olimpiadele-kaufland-1_56eda2a75ab6550cb805266e/index.html

Locul 21. Colegiul Naţional “Barbu Ştirbei”, premiat cu 20.000 de euro la Olimpiadele Kaufland

Colegiul Naţional “Barbu Ştirbei” din Călăraşi a reuşit să ocupe un onorant loc 21 în clasamentul celor peste 1.100 unităţi şcolare care au participat la proiectul educaţional Olimpiadele Kaufland.

Graţie activităţilor desfăşurate de elevii de la malul Borcei(plantare de copaci, ecologizare, creaţii literare, vizite la diverse fabric, întreprinderi, companii, ateliere, reciclare deşeuri, educaţie pentru situaţii de urgenţă, competiţii sportive, stil de viaţă active, sesiuni de informare privind necesitatea utilizării raţionale a resurselor) şcoala va fi recompensată cu 20.000 de euro.

Peste 100 de şcoli, în competiţie

103 instituţii de învăţământ vor fi premiate cu până la 40.000 de euro după ce au trecut proba Olimpiadelor Kaufland. Locul întâi va fi premiat cu 40.000 de euro, locul doi, cu 30.000 de euro, iar următoarele 101 şcoli din clasament vor fi recompensate cu câte 20.000 de euro fiecare. Premiile vor fi folosite pentru proiecte dedicate unităţilor de învăţământ, cu scopul îmbunătăţirii actului educaţional. Programul a reprezentat o competiţie naţională care şi-a propus să încurajeze desfăşurarea de activităţi educaţionale în şcoli, în afara orelor de curs, pentru a stimula, în rândul copiilor şi tinerilor, creativitatea, talentul, spiritul civic, lucrul în echipă şi alte abilităţi.

http://adevarul.ro/life-style/parinti/nu-conteaza-nu-persoana-religioasa-sa-ti-inveti-copiii-despre-sexualitate-inseamna-sa-i-protejezi-afirma-expert-canadian-bucuresti-1_56edac1d5ab6550cb8055332/index.html

"Nu contează că eşti sau nu o persoană religioasă, să-ţi înveţi copiii despre sexualitate înseamnă să-i protejezi", afirmă un expert canadian la Bucureşti

Copilului trebuie să-i vorbeşti despre sexualitate de când se naşte, nu aştepţi să deschidă el o discuţie de care, oricum, ca părinte ţi-e jenă şi încerci să o amâni sau să o eviţi. Este una din recomandările făcute părinţilor de expertul canadian Meg Hickling la conferinţa susţinută ieri la Bucureşti. La fel de important este să înţelegem că dincolo de religie şi de valori personale educaţia sexuală este o formă de protecţie oferită copilului.

Cu o experienţă de 40 de ani în oferirea de informaţii despre sănătatea sexuală şi de ştiinţă a corpului atât pentru copii şi adolescenţi, cât şi pentru părinţi, expertul canadian Meg Hickling le-a arătat părinţilor români care au venit sâmbătă la conferinţa “Cum le povestim copiilor şi adolescenţilor despre sex”, organizată de parentime.ro, că educaţia sexuală poate fi făcută pe un ton relaxat, cu umor, dar şi cu mult simţ de răspundere.

Şi dacă toţi părinţii se aşteaptă să existe o vârstă precisă la care să debuteze educaţia sexuală a copilului, Meg Hickling a punctat cât de important este ca adultul să înceapă clădirea unei relaţii de încredere cu copilul în acest sens încă de când acesta se naşte.

“Contează cum ne comportăm chiar şi atunci când le schimbăm pampersul şi ne văd că ne strâmbăm dezgustaţi, cum te comporţi cu ei la baie, pentru că cei mici urmăresc reacţiile şi astfel ei au parte de lecţii nonverbale. Aşa că este bine ca încă de când sunt mici să le explici ce faci, cum îi speli şi de ce este important, dar mai ales să foloseşti denumirile corecte ale organelor genitale”, a subliniat Hickling, referindu-se la obiceiul părinţilor de a da tot felul de denumiri drăguţe organelor genitale atunci când copiii sunt mici. Copilul care creşte într-un mediu în care au fost folosite doar astfel de denumiri, ca adult ajunge să se jeneze să folosească la rândul lui cuvinte ca penis sau vagin. Iar din cauza acestei informaţii deghizate, preşcolarii încep să dezvolte ceea ce se numeşte "gândire magică".

“Asta se întâmplă atunci când părinţii nu le explică modul în care o femeie rămâne însărcinată, ci doar le oferă noţiuni care nu se leagă între ele, pentru că le este jenă sau consideră că oricum sunt prea mici şi nu înţeleg. Copilul se străduieşte să umple aceste goluri de informaţie şi să facă o conexiune logică, chiar dacă rezultatul nu e corect. Aşa se ajunge la situaţii de nedorit, când adolescentele descoperă că sunt însărcinate pentru că nu au înţeles cum se rămâne mai exact însărcinată. De aceea, este important să fim sinceri cu copiii, altfel le facem un mare deserviciu”, a precizat aceasta”.

Simţul umorului, vital în relaţia părinte-copil

Un ingredient foarte important în discuţiile dintre părinte şi copil, în ceea ce priveşte sexualitatea, este simţul umorului. Este vital ca părintele să râdă împreună cu copilul de aceste subiecte dificile, nu de copil. Nu le spunem că este dezgustător când vorbim despre anatomie şi fiziologie şi, ca părinte, trebuie să fii conştient că niciodată nu le vei vorbi prea mult despre un astfel de subiect, pentru că cei mici uită foarte repede şi nici nu înţeleg exact foarte multe din ceea ce li se spune la vârste mici. Tocmai de aceea, discursul despre sexualitate trebuie să fie unul susţinut, de durată, adecvat vârstei, să li se explice şi să li se răspundă la întrebări ori de câte ori este nevoie, chiar dacă asta înseamnă că întrebările vor deveni tot mai complexe, un alt aspect de care se tem foarte mulţi părinţi.

Până la vârsta de 4 ani copilul trebuie să ştie că există zone ale corpului intime, private, care nu trebuie atinse de alte persoane decât cu acceptul lui: cum este zona genitală, sânii şi gura. Hickling a subliniat că pedofilii se bazează adesea pe ideea că cei mici nu realizează la vârste mici că sexul oral este un abuz şi că nimeni nu are permisiunea să le ceară să facă aşa ceva, pentru că nu sunt învăţaţi că şi gura este o parte a corpului privată. Expertul canadian a explicat că a mers în închisori unde a vorbit cu pedofili despre cum îşi racolează victimele şi, de regulă, i s-a spus că aleg copii care nu au noţiuni despre sexualitate, despre ce este permis şi ce nu între un copil şi un adult, pentru că sunt mai simplu de manipulat, de convins, de speriat. Părinţii consideră că îşi păstrează copiii inocenţi când nu le oferă informaţii despre sexualitate, dar aleg să-i expună altui tip de pericole.

Educaţie sexuală nu înseamnă că sunt învăţaţi să facă sex

Tăcerea părinţilor sau evitarea anumitor subiecte considerate tabu, amăgirea copilului cu un răspuns care nu va mai veni, sunt tot atâtea mesaje clare pentru cel mic, care va înţelege că aceea este o temă despre care nu se discută, aşa că va căuta informaţiile la altcineva, fie că este vorba despre alţi copii, verişori mai mari etc. Însă este extrem de important ca părintele să fie cel care oferă primul informaţii corecte referitoare la sexualitate. Pentru că dacă nu le primesc de la părinţi, le caută în altă parte, iar lipsa altor întrebări va însemna că a găsit un răspuns, nu că nu mai este interesat.

O modalitate eficientă prin care le putem oferi informaţii copiilor este prin intermediul unor cărţi în care se explică pe înţelesul lor cum se fac copiii şi care sunt diferenţele anatomice între băieţi şi fete, carte care le poate fi citită şi seara, înainte de culcare.

“Educaţia sexuală oferită la şcoală nu înseamnă că sunt învăţaţi cum să facă sex, informaţia înseamnă protecţie, tocmai pentru că nimeni nu doreşte ca un copil să facă sex. S-au făcut studii în toată lumea şi s-a observat că acei copii care au primit educaţie sexuală de la vârste mici nu şi-au început viaţa sexuală mai devreme, ba din contră, amână debutul vieţii sexuale, a explicat Hickling, oferind chiar exemplul Canadei, unde mai puţin de 20% din adolescenţi îşi încep viaţa sexuală, iar 87% din cei care o încep se protejează contra bolilor cu transmitere sexuală. La polul opus se află regiunile din sudul SUA, printre cele mai pudice din lume, unde influenţa liderilor religioşi se traduce prin lipsa educaţiei sexuale adecvate, care înseamnă un nivel crescut al cazurilor de boli cu transmitere sexuală în rândul adolescenţilor, dar şi al numărului de adolescente însărcinate”.

Un alt subiect delicat pentru părinţi este masturbarea, mai ales că apar astfel de situaţii la 5 sau 6 ani, iar adultul nu ştie cum să reacţioneze astfel încât să aibă cea mai corectă atitudine. Hickling punctează că trebuie să li se arate copiilor că este o activitate sănătoasă, că nu este nimic greşit, că este un tip de stimulare care produce plăcere, dar şi că este o activitate privată, care se face în intimitate. În niciun caz copiii nu trebuie lăsaţi să aibă astfel de comportamente în public sau de faţă cu alţi membrii ai familiei, oricât de amuzanţi ar putea să li se pară adulţilor. Încurajările de acest fel nu fac decât să deschidă calea unor situaţii periculoase, de care prădătorii sexuali pot profita. De altfel, întotdeauna trebuie să le oferim copiilor informaţii corecte, dar să le vorbim şi despre limite, despre ce este acceptabil sau nu în societate, despre riscuri etc.

Apoi, vine vârsta de la care copiii nu mai vor să fie spălaţi de părinţi, iar adulţii pot încerca încă de când copilul face 4 ani să-l înveţe să-şi spele singur organele genitale în mod corect şi să-i explice de ce este important pentru sănătate să menţină curată zona genitală. De asemenea, la 4 sau 5 ani apar şi jocurile de-a mama şi de-a tata, poate chiar unii copii vor vrea să facă sex, dar fizic este imposibil pentru un băiat şi o fată de această vârstă să facă sex. Este doar o etapă peste care trec destul de repede, un joc de care se plictisesc, de regulă, după aproximativ patru săptămâni.

Deşi poate să pară exagerat, copiii de 4 ani ar trebui să cunoască şi ce este aceea menstruaţie, pentru că văd o mulţime de reclame la absorbante şi văd acasă tampoane sau îşi surprind mamele care folosesc astfel de produse, aşa că apar întrebări. Li se poate explica faptul că este vorba despre un fel de execiţiu pe care corpul femeii îl face ca să poată da naştere mai târziu unui copil.

O întrebare sensibilă venită din partea copiilor se referă şi la ce este sexul oral, iar unui copil i se poate explica aceasta ca o activitate între doi adulţi, cu care să fie amândoi de acord, şi că oricare dintre ei poate refuza dacă nu doreşte, cel care spune NU fiind cel care are puterea de decizie într-o astfel de situaţie.

Întrebări care şochează, dar care au nevoie de un răspuns: "e normal să legi o femeie înainte să faci sex cu ea?"

Vorbind din experienţa sa, Meg Hickling mai spune că nu de puţine ori a fost şocată de întrebările copiilor, dar că oricât de ciudate ar putea să fie le tratează întotdeauna cu respect şi găseşte mereu modalitatea de a le oferi un răspuns cât mai ştiinţific, mai cuprinzător, pe înţelesul lor. Un exemplu a venit din partea unui băiat care a întrebat-o dacă "este în regulă să legi o femeie înainte să faci sex cu ea", pentru că asta văzuse pe internet. Expunerea la pornografie fiind, de altfel, un aspect extrem de dăunător pentru copii. Greşită este şi reacţia părinţilor care, în loc să le explice ce înseamnă ca o femeie şi un bărbat să facă sex, preferă ca atunci când apar astfel de scene la televizor să le pună copiilor mâna la ochi, să se repeadă să schimbe canalul sau să se prefacă pur şi simplu că nu văd ce se întâmplă pe ecran sperând că nici copilul nu înţelege cine ştie ce. Însă toate explicaţiile la întrebări mai complexe despre sexualitate devin mai simple atunci când părintele începe educaţia în acest sens cât mai devreme. Pentru că atât copilul, cât şi părintele vor fi mai relaxaţi. Mai mult, pe măsură ce copilul se apropie de adolescenţă, părintele îşi va dori ca el să aibă încredere şi să apeleze la el când va avea o astfel de problemă.

Hickling avertizeză că părinţii care au impresia că îşi ţin copiii departe de informaţiile despre sex pentru că acasă nu vorbesc despre asta, nu au de unde să ştie în ce măsură se întâmplă ceea ce ei cred. Copilul merge la şcoală, unde se află copii crescuţi în familii diferite, cu valori diferite, unde descoperă o mulţime de informaţii.

Ce trebuie să înţeleagă Biserica despre educaţia sexuală

Hickling a precizat că a fost invitată să le vorbească tinerilor despre sexualitate inclusiv în biserici, sinagogi şi temple, din Canada până în Japonia, şi că dincolo de religie şi de valorile fiecăruia trebuie să înţelegem că astfel de informaţii îi protejează pe copii şi îi menţine sănătoşi, dar mai ales îi face să fie responsabili şi să ia decizii în cunoştinţă de cauză.

Pe vremuri, interzicerea sexului înainte de căsătorie era o măsură de protecţie şi siguranţă împotriva abuzurilor, adică tot o formă de educaţie sexuală. Tocmai de aceea, reprezentanţii Bisericii ar trebui să înţeleagă necesitatea educaţiei sexuale, fiindcă aceasta este în primul rând o măsură de protecţie. Poţi să-i explici copilului tău care sunt valorile familiei, că nu sunteţi de acord să se înceapă viaţa sexuală înainte de căsătorie, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să le oferi toate informaţiile care ţin de acest aspect al vieţii, pentru că trebuie să ştie să discearnă între informaţiile şi situaţiile de care se va lovi.

Trecerea de la pubertate la adolescenţă şi maturitate sexuală

O altă etapă importantă în dezvoltarea unui copil sunt primii ani de şcoală, când devin foarte interesaţi de detalii foarte tehnice, cum ar fi cât timp trebuie să stea penisul în vagin pentru ca spermatozoizii să ajungă la ovul, după cum a povestit Meg Hickling. Atunci când copiii de 8-10-13 ani nu au primit acasă informaţii de acest gen, se vede cât de profundă este ruşinea şi dezgustul lor faţă de astfel de informaţii. La fel ca ei, sunt şi mulţi părinţi care rămân la acest stadiu şi refuză orice discuţie pe această temă. Cu cât copiii au mai multe informaţii, sunt mai relaxaţi, iar acest lucru se observă.

Bineînţeles, la pubertate nevoia de informaţie creşte, mai ales că la fete apare ciclul şi este nevoie să înţeleagă că este un motiv de mândrie şi nu de jenă, că sângele menstrual este unul dintre cele mai sterile fluide din corp, dar că este necesară igiena pentru că odată ajuns la exterior intră în contact cu microbii. La băieţi este la fel de important să li se vorbească despre ejacularea nocturnă ca despre un semn de normalitate, nu ceva de care trebuie să se jeneze, cu menţiunea că sunt însă aspecte private. La pubertate, corpul copiiilor trece printr-o mulţime de schimbări, de aceea este necesar să le explicăm ce este normal şi cum trebuie să aibă grijă de ei, dar şi că aceste modificări nu trebuie să reprezinte motiv de glume răutăcioase între ei.

La perioada adolescenţei, părintele se va confrunta cu momentul în care tânărul are impresia că ştie totul despre sexualitate, tocmai de aceea nici nu mai vor să discute cu adulţii despre asta. Numai că ei doar trăiesc cu impresia că ştiu totul şi, de aceea, este important să aibă încredere în părinţi şi să apeleze la ei atunci când au probleme. La orele de educaţie sexuală, în Canada, una dintre cele mai eficiente metode de a afla ce ştiu sau ce vor să afle despre sex este să scrie la sfârşitul orelor, pe bilete, în mod anonim, ce doresc să afle şi nu au curajul să întrebe, iar cei care nu au întrebări, să scrie ceva ce au învăţat şi li s-a părut interesant. Apoi, la fiecare întrebare li se răspunde într-o manieră cât mai apropiată de înţelegerea lor, din punct de vedere ştiinţific.

Ultimul stadiu al dezvoltării implică sexualitatea la maturitate, care se traduce printr-o serie de aspecte, cum ar fi: faptul că nu ne ruşinăm cu corpul nostru, nu ne ruşinăm să le răspundem copiilor la întrebări despre sexualitate, cunoaştem anatomia şi fiziologia organelor sexuale, nu ne este teamă sau ruşine să mergem la doctor când este necesar şi nu ne jenăm să punem întrebări despre sexualitate în public.

http://curentul.info/social/14073-tinerii-din-galati-dialogheaza-structurat