Fiscalitate europeana

Cea de-a cincea extindere a UE a avut o dimensiune politică și una morală. A permis unor țări precum Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia și Slovenia, europene nu doar prin poziția geografică, ci și din punct de vedere cultural, istoric și al aspirațiilor, să se alăture familiei europene. Ele fac parte acum din proiectul monumental conceput de cei ce au pus temeliile UE.

b. Următoarea extindere

• b. Următoarea extindere

• Bulgaria și România au devenit candidate în 1995. Pentru aceste două state procesul a durat mai mult decât pentru celelalte 10, însă în cele din urmă ele au aderat la UE la 1 ianuarie 2007, crescând numărul statelor UE la 27.

• c. Candidați la statutul de membru

• Turcia, membră NATO, semnatară a unui acord de asociere cu UE, a solicitat statutul de membru în 1987. Poziția geografică și istoria politică ale acesteia au condus la o ezitare îndelungată a UE înainte de a răspunde pozitiv cererii. Totuși, în octombrie 2005, Consiliul European a început negocierile de aderare cu Turcia. În același timp a început negocierile și cu Croația, un alt stat candidat. În cazul acestor două state nu s-a fixat încă o dată pentru intrarea în vigoare a unui eventual tratat de aderare la sfârșitul negocierilor.

d. Balcanii de Vest

• d. Balcanii de Vest

• Aceste state, dintre care majoritatea au făcut parte din fosta Iugoslavie, se îndreaptă către Uniunea Europeană pentru a-și accelera reconstrucția economică, pentru a îmbunătăți relațiile reciproce lezate de războaie etnice și religioase, precum și pentru a-și consolida instituțiile democratice. UE a acordat statutul de „țară candidată” Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei în noiembrie 2005. Alți potențiali candidați sunt Albania, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru și Serbia.

II. Condițiile pentru statutul de membru

• II. Condițiile pentru statutul de membru

• a. Condiții legale

• Integrarea europeană a fost dintotdeauna un proces politic și economic deschis tuturor țărilor europene pregătite să adere la tratatele fondatoare și să preia în întregime legislația UE. În conformitate cu articolul 237 din Tratatul de la Roma, „orice stat european poate aplica pentru a deveni membru al Comunității”.

• Articolul F din Tratatul de la Maastricht adaugă faptul că statele membre trebuie să aibă „sisteme de guvernare […] bazate pe principiile democrației.”

b. „Criteriile de la Copenhaga”

• b. „Criteriile de la Copenhaga”

• În 1993, în urma cererilor formulate de către fostele țări comuniste de a adera la Uniune, Consiliul European a stabilit trei criterii care trebuie îndeplinite pentru a deveni membru. La momentul aderării, noii membri trebuie să aibă:

• instituții stabile ce garantează democrația, statul de drept, drepturile omului și respectarea și protecția minorităților;

• o economie de piață funcțională și capacitatea de a face față presiunii concurențiale și forțelor pieței din cadrul Uniunii;

• capacitatea de a prelua obligațiile de membru, inclusiv sprijinirea obiectivelor Uniunii. Trebuie să aibă o administrație publică capabilă să aplice și să administreze în practică legislația UE.

c. Procesul de aderare

• c. Procesul de aderare

• Negocierile de aderare se poartă între fiecare stat candidat și Comisia Europeană, care reprezintă UE. După încheierea acestora, decizia de a permite unui nou stat să adere la UE se ia unanim de către statele membre în cadrul Consiliului. Parlamentul European trebuie să dea avizul conform printr-un vot pozitiv cu majoritatea absolută a membrilor. Toate tratatele de aderare trebuie ulterior ratificate de către statele membre și țările candidate conform procedurilor constituționale ale fiecărei țări.

• Pe parcursul perioadei de negociere, țările candidate primesc ajutor din partea UE pentru facilitarea creșterii economice. În cazul aderării celor 10 țări în 2004, acesta a constat într-un pachet de 41 de miliarde de euro, având ca principal scop finanțarea proiectelor structurale, astfel încât nou veniții să-și poată îndeplini obligațiile de membru.

III. Cât de mare poate deveni UE?

• III. Cât de mare poate deveni UE?

• Granițe geografice

• Dezbaterile referitoare la ratificarea Tratatului Constituțional al UE, care au avut loc în majoritatea țărilor membre, au arătat că mulți europeni își fac griji cu privire la granițele finale ale Uniunii Europene și chiar cu privire la identitatea acesteia. Nu există răspunsuri simple la aceste întrebări, mai ales având în vedere faptul că fiecare stat privește în mod diferit propriile interese geopolitice și economice. Țările baltice și Polonia susțin obținerea calității de membru de către Ucraina. O posibilă aderare a Turciei ar aduce în discuție statutul unor țări din Caucaz, precum Georgia și Armenia.

• În ciuda faptului că Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein îndeplinesc condițiile pentru a deveni membre, ele nu sunt membre ale Uniunii Europene deoarece, la ora actuală, opinia publică din aceste țări se opune aderării.

•