Cooperarea transfrontalieră se referă la regiunile de nivel NUTS 3 situate de-a lungul frontierelor terestre interne şi al anumitor frontiere terestre externe, precum şi toate regiunile de nivel NUTS 3 situate de-a lungul frontierelor maritime separate de maximum 150 km (a se vedea lista regiunilor care figurează în decizia Comisiei din 31 octombrie 2006 şi harta aferentă).
Buget disponibil
Buget disponibil
În cadrul perspectivelor financiare pentru perioada 2007-2013, politica de coeziune dispune de 35,7% din bugetul total european, ceea ce reprezintă 347,410 miliarde de euro (preţuri curente).
Repartizare pe obiective
81,54 % pentru obiectivul „Convergenţă”
15,95 % pentru obiectivul „Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă”
2,52 % pentru obiectivul „Cooperare teritorială europeană”
Comisia Europeană realizează repartizări indicative anuale pe state membre, în special în funcţie de criteriile următoare: populaţie eligibilă, prosperitate naţională, prosperitate regională şi rată de şomaj.
Fiecare stat membru decide asupra detaliilor legate de repartizarea creditelor pe regiuni, ţinând cont de eligibilitatea pe criterii geografice.
Ajutorul acordat noilor state membre va fi cu 166% mai ridicat (în medie anuală) faţă de perioada de programare precedentă, în timp ce statele membre ale fostei Uniuni Europene cu 15 state membre vor primi aproximativ cu 30% mai puţine ajutoare, ceea ce explică importanţa sistemelor de ajutor tranzitorii, în special pentru o ţară precum Spania.
Ajutorul acordat noilor state membre va fi cu 166% mai ridicat (în medie anuală) faţă de perioada de programare precedentă, în timp ce statele membre ale fostei Uniuni Europene cu 15 state membre vor primi aproximativ cu 30% mai puţine ajutoare, ceea ce explică importanţa sistemelor de ajutor tranzitorii, în special pentru o ţară precum Spania.
Budgetul consacrat fondurilor structurale şi regulile de utilizare sunt convenite de către Consiliu şi Parlamentul European pe baza unei propuneri din partea Comisiei.
Budgetul consacrat fondurilor structurale şi regulile de utilizare sunt convenite de către Consiliu şi Parlamentul European pe baza unei propuneri din partea Comisiei.
Comisia propune „orientările strategice ale Comunităţii în materie de coeziune”, definite în strânsă cooperare cu statele membre. Orientările garantează că statele membre îşi ajustează programarea în funcţie de priorităţile Uniunii, şi anume încurajarea inovării şi a spiritului antreprenorial, favorizarea creşterii economiei bazate pe cunoaştere şi crearea de locuri de muncă mai bune şi mai multe.
Apoi, în cursul unui dialog permanent cu Comisia, fiecare stat membru pregăteşte „Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR) care respectă orientările strategice. Regulamentul prevede că fiecare stat membru, după adoptarea orientărilor strategice, dispune de cinci luni pentru a înainta Comisiei propriul Cadru Strategic Naţional de Referinţă (CSNR). Cadrul de referinţă defineşte strategia aleasă de către statul respectiv şi propune o listă de „programe operaţionale” pe care acesta intenţionează să le pună în aplicare. După primirea Cadrului Strategic Naţional de Referinţă (CSNR), Comisia dispune de trei luni pentru a-şi aduce comentariile şi pentru a solicita eventuale informaţii complementare.
Comisia validează parţial Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR), precum şi fiecare program operaţional (PO). Programele operaţionale (PO) prezintă priorităţile statului respectiv (şi/sau ale regiunilor) şi modul în care acesta îşi va derula programarea. Există, de altfel, o obligaţie: pentru ţările şi regiunile care se află sub incidenţa obiectivului „Convergenţă”, 60% din cheltuieli trebuie alocate priorităţilor care fac parte din strategia Uniunii în favoarea creşterii economice şi ocupării forţei de muncă (strategia de la Lisabona). În cazul ţărilor şi regiunilor care se află sub incidenţa obiectivului „Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă”, procentul este de 75%. Pentru perioada 2007-2013, Comisia Europeană va adopta aproximativ 450 de programe operaţionale. La programarea şi gestionarea PO participă parteneri economici şi sociali, precum şi organisme ale societăţii civile.
Comisia validează parţial Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR), precum şi fiecare program operaţional (PO). Programele operaţionale (PO) prezintă priorităţile statului respectiv (şi/sau ale regiunilor) şi modul în care acesta îşi va derula programarea. Există, de altfel, o obligaţie: pentru ţările şi regiunile care se află sub incidenţa obiectivului „Convergenţă”, 60% din cheltuieli trebuie alocate priorităţilor care fac parte din strategia Uniunii în favoarea creşterii economice şi ocupării forţei de muncă (strategia de la Lisabona). În cazul ţărilor şi regiunilor care se află sub incidenţa obiectivului „Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă”, procentul este de 75%. Pentru perioada 2007-2013, Comisia Europeană va adopta aproximativ 450 de programe operaţionale. La programarea şi gestionarea PO participă parteneri economici şi sociali, precum şi organisme ale societăţii civile.
