Veniturile Germaniei si Italiei, în particular din stimularea cresterii în tarile Membre noi, sunt substan tiale, dar UE luata în întregime beneficiaza de aceasta precum si din cresterea pietelor UE care va continua datorita cresterii în tarile candidate, tot asa cum UE beneficiaza din cresterea în tarile de coeziune si în regiunile Obiectiv 1.
De cât timp au nevoie tarile candidate pentru redresarea economica?
Atingerea scopului de coeziune legat de perspectivele extinderii UE poate fi ilustrat prin “scenarii de redresare” care ar indica cât timp ar fi necesar pentru ca PIB pe cap de locuitor în noile Tari Membre împreuna cu România si Bulgaria sa atinga media UE, prin presupuneri simple cu privire la cresterea nivelului lor fata de cresterea în UE15.
În continuare, vom considera doua scenarii: primul, în care cresterea va fi mentinuta în aceste tari cu 1½% pe an deasupra mediei UE15, drept medie s-ar lua atunci cifra atinsa în decurs de 7 ani: 1995–2002, si al doilea — în care cresterea va fi sustinuta la 2½% deasupra mediei UE15.
Ambele pornesc de la ultima prevedere a PIB pe cap de locuitor în diferite tari în 2004. Daca cresterea în toate tarile ar putea fi sustinuta cu 1½% deasupra restului UE (adica 4% pe an daca cresterea e de 2½% pe an în U E 15), PIB mediu pe cap de locuitor în 12 tari va ramâne inferior 60% din media UE27 extinse, medie calculata preventiv pâna la 2017 (Graf. 1.6 si 1.7), an în care aceasta ar depasi 75% din medie doar în Slovenia, Republica Ceha si Ungaria.
Daca cresterea s-ar mentine la aceasta rata, Slovacia ar atinge 75% din medie in 2019, pe când pentru Estonia ar fi necesari 10 ani.
În 2035 — peste mai mult de 30 ani — Polonia s-ar apropia de aceasta linie, iar Letonia — în 2041.
Cu aceasta rata de crestere, Bulgaria sI România ar avea înca un nivel de PIB pe cap de locuitor de 75% din media in 2050.
Daca cresterea ar fi sustinuta la o rata mai mare — la 2½% deasupra mediei UE15 (implicând o crestere de circa 5% pe an, daca cresterea în UE15 e de 2½%), sar ajunge la o convergenta într-o perioada de timp mai scurta.
Daca cresterea ar fi sustinuta la o rata mai mare — la 2½% deasupra mediei UE15 (implicând o crestere de circa 5% pe an, daca cresterea în UE15 e de 2½%), sar ajunge la o convergenta într-o perioada de timp mai scurta.
Oricum numarul de ani estimat ramâne considerabil pentru multe din aceste ��ari. De exemplu pentru Polonia, la aceasta rata, ar fi nevoie de 20 ani sau mai mult pentru ca PIB pe cap de locuitor sa atinga 75% dinmedia UE, însa mult mai multi ani pentru a atinge media UE, sau cel putin a se apropia de ea.
Pentru Bulgaria sI România, ar trebui o perioada si mai îndelungata.
Cu toate acestea la rata data de crestere, numarul de regiuni din tarile candidate, care necesita suport structural, din motiv ca PIB-ul lor pe cap de locuitor e mai jos de 75% din media comunitara, s-ar reduce mult mai repede decât în cazul unei cresteri mai lente.
Aceste scenarii nu sunt adecvate pentru a sustine ca cresterea de 4% sau 5% pe an în aceste tari e maximul la care se poate spera.
În primul rând, exemplul Irlandei din ultimul deceniu demonstreaza ce se poate obtine cu o rata înalta de crestere.
În al doilea rând, potentialul de crestere în noile ��ari Membre va fi enorm sprijinit de cresterea capitalului pentru investitii, ca rezultat al politicii UE de coeziune.
Chiar daca ratele cresterii cu mult superioare mediei UE15 ar putea fi sustinute pe o perioada îndelungata, aceste scenarii arata ca pentru majoritatea tarilor, ajungerea la media UE pare a fi un proces de lunga durat
The beginnings of the ERDF: building an aqueduct in Sicily (Italy) in the late 1970sa.
Istoric
1957
Statele semnatare ale Tratatului de la Roma menţionează în preambulul acestuia necesitatea „de a consolida unitatea economiilor lor şi de a asigura dezvoltarea armonioasă prin reducerea diferenţelor dintre diversele regiuni, precum şi a decalajelor cu care se confruntă regiunile mai puţin favorizate”.
1958
Înfiinţarea Fondului Social European (FSE).
1962
Înfiinţarea Fondului European pentru Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA).
1986
Actul Unic European creează bazele unei autentice politici de coeziune menită să compenseze taxele impuse de piaţa unică şi resimţite în ţările din Sud şi în regiunile mai puţin favorizate.
1989-1993
1989-1993
Consiliul European de la Bruxelles reformează în februarie 1988 modul de funcţionare a Fondurilor de Solidaritate, numite “Fonduri Structurale” şi decide să le aloce 68 miliarde de ECU (la preţurile anului 1997).
1992
Tratatul asupra Uniunii Europene, intrat în vigoare în 1993, consideră coeziunea ca fi ind unul dintre obiectivele esenţiale ale Uniunii, în paralel cu Uniunea Economică şi Monetară şi cu Piaţa Unică. Tratatul prevede şi crearea unui Fond de Coeziune menit să sprijine proiecte favorabile mediului înconjurător, precum şi transporturile în statele membre mai puţin prospere.
